Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 475/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA NR.475
Ședința publică de la 26 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Marian Budă președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier: - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 19 mai 2008, privind judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1745 din 29 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 7200/CIV/2004, și a sentinței civile nr. 4966 din 14 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 5633/2003, în contradictoriu cu pârâții, și intervenienta -a, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de cererea formulată de reprezentantul recurentei reclamante, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 26 mai 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la nr.5633/10.03.2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractelor de vânzare cumpărare încheiate între ea în calitate de vânzătoare și pârâții în calitate de cumpărători.
La data de 12.09.2003, reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.533/11.03.2002 pentru eroare asupra cauzei contractului încheiat.
La data de 10.10.2003, reclamanta a formulat o nouă precizare prin care a solicitat și anularea actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.340/30.01.2003 contract încheiat între familia și familia (fiica și respectiv ginerele său) având ca obiect același apartament.
Pârâții au depus întâmpinare la data de 15.05.2003 prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar la 7.10.2003 au formulat o precizare la întâmpinare.
Au arătat că în speță nu se poate reține nici o eroare de fapt ca viciu de consimțământ și nici faptul că pârâții prin manopere dolosive au determinat-o pe reclamantă să încheie contractul de vânzare cumpărare în această formă.
Prin aceeași precizare la întâmpinare pârâții au mai invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâților și.
La data de 28.01.2004, numita -a a formulat cerere de intervenție în interes propri,u prin care a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.533/11.03.2002 și 340/30.01.2002.
Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2004, instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu ca fiind lipsită de interes.
Judecătoria,a prin sentința civilă nr.4966 din 14 mai 2004, respins acțiunea precizată la data de 10.10.2003 formulată de reclamanta, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta -
A fost obligată reclamanta către pârâta la plata sumei de 3.000.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
S-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existenței erorii obstacol viciu al consimțământului care este sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic.
Instanța a reținut că prețul vânzării încheiate între reclamantă și pârâții și, în sumă de 250.000.000 le,i a fost achitat în întregime, astfel încât nu se poate deduce nici din aceasta că părțile au urmărit de fapt încheierea unui contract de întreținere.
Instanța a respins și cererea de intervenție în interes propriu ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel -a solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea cererii de intervenție.
A arătat că are interes în promovarea cererii de intervenție, instanța trebuind să ia în considerare toate probele administrate în cauză, martori, interogatorii, din care reiese înțelegerea dintre reclamantă și pârâți ca în schimbul proprietății să-i acorde întreținere și să-i asigure beneficiul spațiului de locuit atât reclamantei, intervenientei cât și surorii sale.
Apel a declarat și solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței iar pe fond admiterea acțiunii, întrucât din declarațiile martorilor reiese că achitarea prețului nu s-a realizat și că a existat o înțelegere între pârâții ca reclamantei să i se asigure întreținere și beneficiul spațiului de locuit de către pârâți și să locuiască împreună în apartament cu fiicele sale intervenienta și.
Reclamanta nu și-a dat acordul la vânzare, neavând nici o clipă reprezentarea faptului că se încheie un contract de vânzare cumpărare.
S-a formulat întâmpinare de către pârâți, solicitând respingerea apelurilor.
Prin decizia nr.1745 din 29 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.7200/civ/2004, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta și intervenienta -
Au fost obligate apelantele la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs la data de 8.02.2007 ( fila 2 dosar - al ÎCCJ ), pe care l-a motivat la data de 18.04.2008.
În ședința publică din 19.05.2008, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepțiile tardivității și nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 303 și 306,cod pr. civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurenta reclamantă a solicitat respingerea excepției tardivității, cu motivarea că procedura de comunicare a hotărârii recurate a fost nelegal îndeplinită, întrucât s-a realizat la o adresă de unde anterior reclamanta fusese evacuată, iar prin numeroase cereri depuse la dosar, s-a adus la cunoștința instanței schimbarea de domiciliu și s-a indicat noua adresă pentru comunicarea actelor de procedură. În subsidiar, s-a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 103, Cod pr. civ.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, potrivit art. 137, Cod pr. civ, Curtea constată că sunt fondate, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 301, cod pr. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,dacă legea nu dispune altfel.
În speță, decizia civilă nr.1745/29.06.2005 a Curții de Apel Craiovaa fost comunicată apelantei reclamante la adresa din C, str. - lui, -0,.2,.5, jud. D, la data de 26.07.2005 ( fila 52, dosar nr. 7200/2004 al Curții de Apel Craiova ).
Comunicarea hotărârii s-a realizat în mod legal, la adresa indicată de parte în cererea de apel, cu privire la care nu au fost aduse precizări până la data soluționării cauzei în apel.
Este de menționat că la data dezbaterilor - 29.06.2005 - apelanta reclamantă a fost prezentă și asistată de apărător, și nu a făcut nici o mențiune referitoare la schimbarea domiciliului, așa cum reiese din practicaua deciziei recurate.
În aceste condiții, în mod corect, comunicarea hotărârii s-a făcut la adresa indicată în cererea de investire a instanței, cu respectarea dispozițiilor art. 90 și următoarele din Codul d e pr. civ.
Împrejurarea că reclamanta și-a schimbat domiciliul anterior comunicării hotărârii recurate nu are efecte juridice, câtă vreme nu a fost adusă la cunoștința instanței.
În acest sens sunt prevederile art. 98, Cod pr. civ. potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Aceste dispoziții legale reprezintă o aplicație particulară a dispozițiilor art. 129, alin.1, Cod pr. civ. potrivit cu care părțile au îndatorirea să urmărească, în condițiile legii, desfășurarea și finalizarea procesului, să-și exercite drepturile procedurale cu bună credință, și să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Înscrisurile depuse în recurs de către reclamantă constând în cereri adresate instanței prin care aceasta era înștiințată despre schimbarea domiciliului sunt ulterioare datei soluționării apelului și datei comunicării deciziei, și nu pot fi apreciate ca o îndeplinire a exigențelor impuse de art. 98, cod pr. civ. care se referă exclusiv la modificările intervenite în timpul judecății.
Prin urmare, comunicarea deciziei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale imperative, iar termenul de recurs curge de la această dată, respectiv de la 26.07.2008.
În raport de acest moment, exercitarea căii de atac la data de 8.02.2007 s-a făcut după expirarea termenului imperativ de 15 zile reglementat de art. 301, Cod pr. civ.
Potrivit art. 103, cod pr. civ. neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Recurenta reclamantă a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, care însă este apreciată de C ca fiind neîntemeiată.
Art. 103, partea finală, cod pr. civ. prevede că sancțiunea decăderii este inoperantă numai dacă împrejurarea care justifică repunerea în termen este obiectivă, mai presus de voința părții, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de aceasta.
Faptul că reclamanta a omis să încunoștințeze instanța de apel despre schimbarea domiciliului nu este o împrejurare obiectivă, mai presus de voința părții, ci dimpotrivă, este imputabilă cesteia, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele pentru repunerea în termen, iar cererea cu acest obiect se va respinge.
Excepția tardivității este întemeiată, iar recursul se va respinge,potrivit art. 312, cod pr. civ. ca tardiv formulat.
Soluționarea căii de atac în temeiul acestei excepții prioritare și peremptorii face inutilă analiza excepției nulității recursului, potrivit art. 306, Cod pr. civ. precum și examinarea motivelor de recurs în fond.
Se va face aplicarea prevederilor art. 274, Cod pr. civ. potrivit cărora recurenta reclamantă va fi obligată către intimații pârâți la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1745 din 29 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 7200/CIV/2004, și a sentinței civile nr. 4966 din 14 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 5633/2003, în contradictoriu cu pârâții, și intervenienta -
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimați pârâți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/28.05.2008
Tehn.2 ex
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Marian Budă, Costel Drăguț
