Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 476
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 41 împotriva deciziei civile nr. 39 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, G, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 41 prin președinte asistată de avocat, intimații pârâți, reprezentați de avocat, intimata pârâtă asistată de avocat și intimatul pârât reprezentat de același avocat, intimații pârâți, G, ambii asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 41 solicită acordarea unui termen pentru a face proba cu înscrisuri, respectiv pentru a depune contractul autentic de vânzare cumpărare în original, centralizatorul de achitare a ratelor pentru apartament, cererile efectuate de și, împreună, către Administrația Financiară pentru eliberarea certificatului fiscal și către pentru eliberarea certificatului de sarcini.
Avocat, pentru intimații pârâți, G, arată că această cerere a mai fost făcută și nu a fost depus nici un act doveditor. Apreciind că proba nu este utilă în soluționarea cauzei solicită respingerea acesteia.
Avocat, pentru intimații pârâți, arată că au fost depuse acte privind regimul juridic al apartamentului și solicită a se respinge această probă ca nefiind utilă.
Avocat, pentru intimații pârâți, lasă la aprecierea instanței cu privire la proba solicitată.
Instanța respinge cererea formulată de recurenta reclamantă prin apărător ca fiind inutilă cauzei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 41 arată că în contractul de vânzare cumpărare sunt trecuți doi coproprietari, respectiv și, iar acest act nu a fost anulat. A precizat că instanța de apel a reținut în motivare că a fost trecută din eroare în calitate de vânzătoare.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili cine este adevăratul proprietar al apartamentului înstrăinat.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Craiova.
Se solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți, arată că apartamentul care face obiectul contractului de vânzare cumpărare este bun propriu al lui și acesta l-a vândut fiului său.
Pune concluzii de respingere recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații pârâți și arată că prin decizia civilă nr. 39 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul Dolj s-a consemnat în mod expres "menținerea soluției de respingere dată cererii de revocare a contractului 6542/2003" -vânzători și.
Susține că transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului a avut loc în septembrie 1975, când a fost încheiat procesul verbal de predare preluare iar predarea efectivă a acestuia în timpul căsătoriei nu îl include în patrimoniul devălmaș al soților.
Arată că achitarea ratelor cu bani ce reprezintă bun comun dă naștere doar dreptului de creanță în patrimoniul soțului neproprietar și apreciază că recurenta își poate valorifica creanța pe calea unei acțiuni separate, în care prezența juridică a soților și nu mai este de actualitate.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți și G susține că apartamentul este bun propriu al lui și pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
La data de 13 iulie 2005, reclamanta Asociația de Locatari nr. 41 - a chemat în judecată pe pârâții, și G, solicitând ca instanța să dispună revocarea contractelor autentice de vânzare-cumpărare nr. 1326/23.07.2001, unde figurează ca părți pârâții, și și nr. 642/25.02.2003, unde figurează ca părți pârâții, și G, contracte încheiate în dauna intereselor reclamantei, în calitate de creditoare a pârâților și, cu consecința revenirii bunurilor imobile în patrimoniul debitorilor săi, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este creditoarea pârâților și care datorează în solidar suma de 447.491.672 lei (44.749,16 RON) conform sentinței penale nr.2422/22.05.2003 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 3173/2003, rămasă definitivă și irevocabilă.
Reclamanta a mai precizat că pârâtele și împreună cu soții lor, pârâții și au înstrăinat celorlalți pârâți bunurile imobile prevăzute în contractele încheiate cu titlu oneros, lucru făcut de pârâta în timpul detenției.
A arătat că pârâtul este fiul pârâților și, înstrăinarea apartamentului fiind făcută în timpul urmării penale, iar contractul încheiat este lovit de nulitate absolută fiind afectat de o cauză ilicită și imorală; au susținut că pârâții și G au știut că este urmărită penal pentru delapidare, astfel că au încheiat acest contract privind apartamentul aparținând pârâtei.
Datorită acestor înstrăinări, reclamanta a suferit un prejudiciu pentru faptul că pârâtele debitoare și-au provocat în mod voit starea de insolvabilitate, iar ceilalți pârâți au cunoscut existența creanței și au achiziționat cele două apartamente pentru a zădărnici încasarea creanței.
Reclamanta a mai arătat că împotriva pârâtelor și s-a efectuat dosarul de executare nr. 83/E/2005 al BEJ, iar acestea nu au alte bunuri care să fie urmărite silit și prin înstrăinările făcute și-au creat în mod voit starea de insolvabilitate.
La data de 18 oct.2005, pârâții G și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, pe motiv că la data cumpărării apartamentului nu a existat hotărâre penală și nici sechestru asigurator asupra apartamentului, iar la data achiziționării bunului prin intermediul agenției imobiliare "" nu a existat o creanță certă, lichidă și exigibilă și nici anterioară actului de vânzare-cumpărare nr. 642/2003.
Prin întâmpinarea formulată la data de 2 nov. 2005, pârâții și au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că organele de cercetare penală nu au luat măsuri asiguratorii; judecătoria a eliberat certificatul nr. 1656/25.02.2003 potrivit căruia apartamentul din litigiu nu era grevat de sarcini, iar reclamanta a confirmat prin dovada nr. 61/19.02.2003 că pârâtul are achitate la zi cheltuielile datorate asociației, cu mențiunea că i s-a eliberat prezenta pentru a-i servi la înstrăinarea apartamentului.
La data de 2 nov. 2005, au formulat întâmpinare pârâții, și prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și disjungerea acțiunii deoarece în speță este vorba de două contracte distincte de vânzare-cumpărare.Au susținut că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii prevăzute de art.975C.civ. respectiv cea a complicității la fraudă a terțului dobânditor, iar prin înstrăinare debitoarea nu și-a provocat o stare de insolvabilitate, la data înstrăinării nepunându-se problema vreunui litigiu.
Prin sentința civilă nr. 6853 din 18 sept. 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 11589/C/2005 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Locatari nr. 41 - împotriva pârâților, și
S- respins capătul de cerere privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 642/25.02.2003 la BNP.
S- dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1326/23.07.2001 la BNP.
Au fost obligați pârâții, la plata sumei de 36,9 lei (RON) cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile necesare pentru intentarea acțiunii revocatorii, atât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 642/25.02.2003 la BNP, cât și cel autentificat sub nr. 1326/23.07.2001 la BNP, fiind încheiate în scopul creării stării de insolvabilitate a pârâtelor și, aceste debitoare având cu certitudine cunoștință de rezultatul păgubitor al actelor încheiate față de reclamanta creditoare, prejudiciind-o prin faptul că și-au cauzat o stare de insolvabilitate.
Insă, în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 642/25.02.2003 la BNP, instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită condiția complicității la fraudă a terțului, din probele administrate nereieșind că terții dobânditori - și G ar fi cunoscut intenția debitoarei de a prejudicia interesele reclamantei creditoare sau că ar fi cunoscut faptul că prin actul încheiat s-a creat sau s-a mărit insolvabilitatea creditoarei.
În aceste condiții, prima instanță a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1326/23.07.2001 la BNP și a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 642/25.02.2003 de BNP.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, și, susținând că bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare pentru care s-a dispus revocarea este bun propriu al vânzătorului (apelantul pârât ), lucru menționat chiar în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1326/23.07.2001, iar reclamanta nu este creditoarea lui și, prin urmare, nu putea promova o acțiune revocatorie împotriva acestuia.
Apelanții au susținut că sentința este netemeinică întrucât la momentul la care s-a realizat vânzarea nu exista o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci doar o cercetare penală cu privire la, câtă vreme aceasta nu fusese trimisă în judecată.
Apelantul a susținut că s-a reținut greșit complicitatea sa la fraudă,din probele administrate rezultând buna sa credință la dobândirea apartamentului.
Apelanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii ca fiind inadmisibilă.
Intimata Asociația de Locatari nr. 41- a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 23.01.2006, pârâții G și au depus întâmpinare prin care au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta Asociația de proprietari nr. 41 -.
Prin decizia civilă nr.88 din 6 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a fost respins apelul formulat de pârâții, și, împotriva sentinței civile nr. 6853/18. 09. 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.11589/C/2005, în contradictoriu cu intimata reclamanta ASOCIATIA DE LOCATARI NR. 41, intimații pârâți, și
A fost respinsă cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Au fost obligați apelanții către intimata Asociația de Locatari nr. 41 - la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prima critică este nefondată, întrucât în contractul de vânzare cumpărare respectiv, cei doi soți au înțeles să înstrăineze imobilul situat în C, Nouă, Bl.87 B,.1.16 jud.D, către apelantul pârât, fiul acestora, iar acțiunea revocatorie trebuie îndreptată împotriva tuturor părților contractante, indiferent de regimul juridic ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării.
Problema caracterului de bun propriu sau de bun comun al apartamentului nu face analiza prezentei judecăți; atâta vreme cât cei doi vânzători au înstrăinat imobilul proprietatea lor (conform mențiunilor din contract), desființarea actului nu poate fi cerută decât în contradictoriu cu toate părțile contractante.
Susținerea potrivit căreia creditoarea reclamantă nu avea la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărei desființare se solicită o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât debitoarea se afla doar în faza cercetării penale și beneficia de prezumția de nevinovăție, este de asemenea nefondată.
O altă critică vizează complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, în speță a apelantului pârât, acesta susținând că a fost de bună credință la cumpărarea apartamentului.
Împrejurarea că promisiunea înstrăinării apartamentului a fost făcută de cei doi vânzători către fiul lor anterior încheierii actului de vânzare cumpărare, precum și cea vizând o înțelegere a părților cu privire la o obligație de întreținere nestipulată în contract, nu sunt de natură a conduce la ideea bunei credințe a terțului dobânditor, terț în privința căruia instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului în stabilirea complicității la fraudă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, arătând că bunul ce formează obiectul contractului a cărui revocare se cere este bun propriu al recurentului ce nu are calitate de debitor al creditoarei reclamante, astfel încât nu putea promova o atare acțiune împotriva acestuia.
Una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii este aceea ca debitorul să își fi cauzat sau mărit o stare de insolvabilitate. Prin urmare, bunul ce a făcut obiectul vânzării nu a fost niciodată în patrimoniul debitoarei, astfel că prin înstrăinare nu s-a produs nici o stare de insolvabilitate a debitoarei, și nici nu s-a produs vreun efect asupra patrimoniului acesteia.
S-a formulat întâmpinare de către Asociația de Locatari nr.41 arătând că recurenții nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și de asemenea susținerile pârâților reprezintă un mijloc de apărare nou menționat pentru prima dată în motivarea apelului încălcându-se prevederile art.2921alin.1 Cod procedură civilă, că prin contractul de vânzare cumpărare cei doi soți au înțeles să înstrăineze împreună apartamentul.
Prin întâmpinarea depusă, intimații pârâți și solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, însușindu-și și punctul de vedere al reclamantei intimate Asociația de locatari.
Prin decizia civilă nr. 939 din 29 august 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- fost admis recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 88 din 06 martie 200, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6853 din 18 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.11589/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de Locatari nr. 41 - și intimații pârâți, și G.
A fost casată decizia civilă și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.5 pr.civ. și a reținut că partea poate invoca apărări noi în calea de atac devolutivă a apelului, impunându-se ca tribunalul să stabilească cine este proprietarul bunului înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare.
În rejudecarea pricinii, instanța dispus administrarea probei cu înscrisuri de către apelanți în vederea clarificării stării de fapt, fiind depuse la dosar contractul de construire nr. 334/1975 și procesul-verbal de predare-preluare din 4 septembrie 1975.
Prin decizia civilă nr.39 din 30 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr- a admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr.6853/18.09.2006 a Judecătoriei Craiova, hotărâre pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea de revocare a contractului de vânzare-cumpărare nr.1326/23 iulie 200l, menținându-se soluția de respingere dată cererii de revocare a contractului nr.642/2003.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar reiese ca apartamentul din C, Nouă, bloc 87 B,.16, înstrăinat apelantului pârât, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1326/2001 BNP a fost dobândit de apelantul înainte de încheierea căsătoriei cu apelanta, reprezentând bun propriu al acestuia.
Sunt neîntemeiate apărările formulate de intimata reclamantă referitoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul apelantului având loc în momentul predării bunului, la data de 4 septembrie 1975.
Achitarea ratelor pentru apartament cu bani ce reprezintă bunuri comune dă naștere unui drept de creanță în patrimoniul soțului ce nu are calitatea de proprietar, fără ca acesta să dobândească dreptul de proprietate prin vreunul din modurile prevăzute de lege.
Împrejurarea că în contractul autentic nr. 1326/2001 fost trecută, în calitate de vânzătoare, alături de, reprezintă o eroare de instrumentare actului de către notarul public, care nu cercetat corespunzător contractul de construire și procesul-verbal de preluare și nu are relevanță în soluționarea cauzei, întrucât nu îi poate conferi vreun drept asupra apartamentului, în temeiul vreunei norme legale, apelantei .
În consecință, s-a reținut că apelanta pârâtă -debitoare intimatei reclamante- nu a avut calitatea de proprietară a apartamentului înstrăinat prin contractul nr.1326/2001, astfel încât revocarea contractului de vânzare-cumpărare la cererea reclamantei creditoare nu poate avea efectele juridice scontate de aceasta, întrucât bunul nu ar reveni în patrimoniul devălmaș al celor doi soți, ci ar redeveni bun propriu al lui .
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen reclamanta Asociația de Locatari nr.41, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta invocă în esență faptul că în rejudecarea pricinii după casare, instanța de apel trebuia să stabilească proprietarul bunului înstrăinat în raport nu doar de contractul de construire nr.334/1975 și procesul verbal de predare-preluare din 04 septembrie 1975.
Susține recurenta că trebuiau depuse și alte înscrisuri, respectiv contractul autentic de vânzare-cumpărare și centralizatorul de achitare a ratelor pentru apartament, precum și alte acte ce ar fi fost utile în stabilirea neîndoielnică a titularului dreptului de proprietate asupra acestui bun.
Se mai invocă de către recurentă și faptul că nu s-a cercetat dacă la momentul întocmirii contractului de construire și al procesului verbal de predare-preluare, intimații pârâți și se aflau în relații de concubinaj și dacă au avut o contribuție egală la dobândirea apartamentului.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei prin prisma criticilor invocate de recurenta reclamantă se constată că instanța de apel a dat o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, neexistând niciunul din motivele de casare sau modificare prev.de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Reținerea de către Tribunalul Dolja faptului că bunul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1326/2001 BNP a aparținut numai intimatului pârât, este corectă.
Apartamentul în cauză a fost dobândit de acest intimat pârât în baza contractului de construire nr.334/1975 și procesului verbal de predare din 04 septembrie 1975, acte încheiate cu D și despre care se face vorbire și în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a cărui revocare s-a solicitat de reclamantă prin prezenta acțiune.
Cum căsătoria dintre intimații și a avut loc pe data de 11 iulie 1978, deci după dobândirea de către intimatul pârât a bunului respectiv, este evident că acest apartament reprezintă bun propriu al său, potrivit art.31 lit.a fam.
Solicitarea recurentei reclamante de a se prezenta și alte înscrisuri pentru a se dovedi titularul dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu este lipsită de temei legal, contractul de construire 334/1975 și procesul verbal de predare preluare din 04 septembrie 1975 constituind acte cu care intimatul pârât și-a dovedit pe deplin dreptul de proprietate asupra apartamentului, acte în considerarea cărora acest bun a fost vândut prin contractul a cărui revocare se solicită.
Prin dispozițiile art.30 fam. se prevede în mod expres că bunurile dobândite de oricare din soți în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale acestora, existând deci condiția ca bunul să fie dobândit de oricare din soți în timpul căsătoriei și să nu facă parte din categoriile de bunuri pe care legea le consideră bunuri proprii.
Împrejurarea că în timpul căsătoriei s-au achitat rate pentru această locuință cu bani comuni, nu dă dreptul soțului care nu are calitatea de proprietar să dobândească dreptul de proprietate prin vreunul din modurile prevăzute de lege, ci dă naștere unui drept de creanță în patrimoniul acestuia.
Date fiind aceste considerente, este irelevantă solicitarea recurentei reclamante vizând cercetarea împrejurării dacă la momentul întocmirii contractului de construire și al procesului verbal de predare-preluare cei doi soți conviețuiau și dacă au avut o contribuție egală la dobândirea apartamentului.
Așa cum a reținut și instanța de apel, împrejurarea că în contractul a cărui revocare s-a solicitat de reclamantă a fost trecută, în calitate de vânzătoare, alături de proprietarul și soția acestuia, reprezintă o eroare de instrumentare a actului de către notarul public, neputându-i conferi vreun drept de proprietate asupra apartamentului.
Ca atare, întrucât intimata pârâtă, debitoarea recurentei reclamante nu a avut calitatea de proprietară a apartamentului înstrăinat prin contractul nr.1326/2001, nu putea înstrăina ceea ce nu avea, operând regula potrivit căreia "nemo dat quod non habet", situație în care în mod corect instanța de apel a respins cererea de revocare formulată de reclamanta creditoare.
Așa fiind, constatând că sunt nejustificate criticile formulate de recurenta reclamantă, urmează ca, potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat să fie respins ca nefondat.
Întrucât prin promovarea prezentului recurs recurenta reclamantă se află în culpă procesuală, urmează ca în baza art.274 pr.civ. să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul G, și, reprezentând valoarea onorariilor de avocat suportate de aceștia în această cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 41 împotriva deciziei civile nr. 39 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, G, având ca obiect rezoluțiune contract.
Obligă reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații și și la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
04.06.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
