Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.495
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și, ambii domiciliați în C, cart. Nouă,-,. 171,. 1,. 6, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 454 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. 2,. 10, jud. D, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat, intimata reclamantă, personal și asistată de avocații și, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală. A depus concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr. 11734/19 09 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților și, avand ca obiect rezolutiune contract de vanzare cumparare cu clauza de de intretinere.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond constatat că reclamanta este cea care a refuzat întreținerea din partea pârâților, așadar potrivit disp. art. 1020, 1021.CIV. pârâții neavând nici o culpă în cauză, îndeplinindu-și obligațiile asumate prin contract.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 pr.civ. nefiind motivată în fapt și în drept; că nu au fost analizate obiectiv probele dosarului, existând neconcordanță între susținerile răspunsurilor la interogatoriu, susținerile martorilor, precum și motivele expuse în întâmpinare dacă probele administrate la prima instanță ar fi fost analizate în mod corect s-ar fi concluzionat că reclamanta nu a fost întrețintă în nici un fel de către pârâți.
Totodată, analiza probelor administrate a fost făcută superficial, nu au fost clarificate aspectele ce ar fi putut duce la stabilirea adevărului, la concluzia că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, neexecutându-și obligațiile de întreținere, pârâta chiar a manifestat un comportament violent, având o atitudine jignitoare și lovind-o pe reclamantă.
În apel, a fost încuviințată proba testimonială fiind audiați martorii și propuși de apelanta și și, propuși de intimații pârâți.
2. Prin decizia civilă nr. 454/26 sept. 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 11734/19 09 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații-pârâți și .
A schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta .
A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 691/29 08 2006, autentificat de BNP.
A dispus repunerea reclamantei în situația anterioară încheierii contractului prin redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C,-, - SC 2,. 10.
A obligat intimații către apelantă la plata sumei de 1027 RON, reprezentând taxă de timbru la fond și în apel.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv declarațiile martorilor audiați în apel, a rezultat că apelanta reclamantă este o persoană în vârstă ( circa 80 ani), care are grave și multiple afecțiuni de sănătate cum ar fi -neoplasm de corp uterin, iradiat, operat, tratat citostatic ( fila 116 fond ), colecistită acută recidivantă (filele 118 li 119) hematurie, fiind suspectă de tumoră vezicală calcificată ( fila 117 )
Recomandările mediale sunt nu numai de efectuare unor tratamente medicamentoase și balneare, ci și de evitare a eforturilor fizice mari, a dietelor cu prăjeli, tocături, sosuri ( fila 116 fond ).
familială și evitarea stresului sunt condiții esențiale pentru un stil de viață sănătos și imperios necesare în cazul persoanelor vârstnice, cu afecțiuni grave ale sănătății.
Apelanta pârâtă este nepoata de soră a intimatei-reclamante.
Fiind o rudă apropiată întreținutei, pârâta întreținătoare avea cunoștință la momentul încheierii contractului atât de starea de sănătate a mătușii sale (cu consecințe în privința necesității asigurării unui regim de viață corespunzător), cât și de tabieturile și stilul de viață a acesteia, dat fiind că nu a avut copii, putându-se spune chiar că este o persoană dificilă.
Actul încheiat între părți are stabilită ca obligație principală sarcina întreținerii reclamantei, fiind un contract intuitu personae, încheiat în considerarea persoanelor contractante.
Martorii audiați la propunerea pârâților au arătat că aceștia au ezitat o vreme să încheie contractul de întreținere cu pârâta, cunoscând firea dificilă a acesteia.
Odată încheiat actul însă, pârâții și-au asumat obligația să-i acorde reclamantei îngrijirea și întreținerea de care aceasta avea nevoie zilnic.
Pârâtul fiind plecat în străinătate, îi revenea pârâtei întreaga sarcină a asigurării întreținerii.
Întreținerea și îngrijirea unei persoane în vârstă, suferindă, cu stilul de viață și tabieturile reclamantei este dificilă și presupune un efort fizic și psihic deosebit.
Chiar dacă o perioadă scurtă de timp ( 2-3 luni ) părțile au avut relații apropiate de normalitate, locuind împreună, acestea au degenerat în tensiuni, certuri și chiar agresiuni fizice.
Pârâta avea în îngrijire și două fiice minore (dintre care una de 6 ani pe care trebuia să o ducă și să o ia de la școală).
De aceea, disponibilitatea acesteia față de îngrijirea și tolerarea reclamantei (fire dificilă, de altfel) s- redus, culminând cu certuri și separarea părților. Plecarea pârâtei împreună cu fetele din domiciliul reclamantei, unde au locuit circa 2-3 luni, a fost determinată de faptul că reclamanta le cerea fetelor după o anumită oră să lumina și să nu mai facă zgomot (martorul OG fila 35 dosar apel).
De la separare, pârâta nu a mai asigurat întreținerea cu toate cele necesare traiului zilnic, așa cum s-a prevăzut în contact ( hrană, medicamente, curățenie, etc.), aceasta nefăcând dovada faptului că, deși a încercat să-și îndeplinească obligația, acest lucru nu a fost posibil datorită refuzului reclamantei, situație în care s-ar fi putut reține inexistența culpei debitoarei în neîndeplinirea sarcinei contractuale asumate.
Referitor la critica potrivit căreia hotărârea instanței de fond nu arată motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului s-a reținut că nu este fondată, întrucât din considerente a rezultat argumentele avute în vedere la pronunțarea sentinței.
Analiza separată a depoziției fiecărui martor nu este necesară, de vreme ce aceștia prezintă în mare parte aspecte neesențiale, legate de perioada în care părțile au locuit împreună, bazate în special pe relatările părților, care le-au propus și nu pe constatări personale.
De altfel, starea de fapt reținută de instanța de fond este înlăturată parțial prin reținerea unei alte situații de fapt, în apel, cu consecința schimbării soluției pronunțate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții și, fără însă a-l timbra.
3. Prin decizia civila nr.12 din 7 ianuarie 2009 Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a anulat ca netimbrat recursul. S-a reținut că, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată, se timbrează anticipat, fiscal și judiciar, neîndeplinirea acestei obligații, în lipsa unei scutiri legale, fiind sancționată cu anularea. La dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, pentru recurs.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei în temeiul art. 318 teza Cod pr. civilă. Contestatoarea a susținut că la data de 5 ianuarie 2009 prin apărător a depus la serviciul arhivă al Curții de APEL CRAIOVAo cerere de amânare, la care a alăturat taxa de timbru și timbru judiciar, cerere prin care se solicita un nou termen de judecată deoarece apărătorul nu putea fi prezent în instanță la termenul de judecată din 7 ianuarie 2009. Astfel fiind contestatoarea a apreciat că decizia recurată este rezultatul unei greșeli materiale. În dovedirea susținerilor a depus la dosar o un exemplar al cererii de amânare și copie după chitanța nr.-.
4. Prin decizia civila nr. 249 din 26 februarie 2009 pronuntata de Curtea de APEL CRAIOVA in Dosar -, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 12 din 07 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
S-a anulat această decizie și s-a dispus rejudecarea recursului.
Pentru a se pronunta astfel au fost avute in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit art. 318 Cod pr. civilă se poate formula contestație în anulare împotriva unei hotărâri a instanței de recurs atunci când soluția dată a fost consecința unei greșeli materiale. Textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Actele depuse de contestatoare la dosar fac dovada că pentru termenul din 7 ianuarie 2009 apărătorul a formulat o cerere de amânare a dosarului nr- care avea termen de judecată pe 7 ianuarie 2009. solicitat acordarea unui nou termen cu motivarea că este plecată la o altă instanță la data menționată. În aceeași cerere este făcută mențiunea că se anexează taxa de timbru și timbru judiciar. Chitanța nr.- depusă în copie atestă faptul că a achitat o taxă de timbru de 6 lei la data de 12.12.2008, deci la o dată anterioară soluționării recursului.
Rezultă din conținutul menționat mai sus al actelor depuse în dovedirea contestației că pentru dosarul de recurs a fost achitată taxa de timbru anterior termenului de judecată din 7 ianuarie 2009 și că pentru acel termen s-a depus la instanță dovada achitării taxei de timbru împreună cu o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, înscrisuri care însă nu au ajuns la dosarul cauzei.
Față de cele expuse Curtea a apreciat că decizia recurată este rezultatul unei greșeli materiale și că sunt întrunite cerințele art.318 Cod pr.civilă. Astfel fiind se impune a fi admisă contestația în anulare.
5. Criticile in recurs sunt in esenta urmatoarele: 1. instanta a schimbat intelesul actului juridic dedus judecatii, respectiv al contractului de intretinere, care stabilea clar in continutul sau obligatiile care reveneau intretinatorilor. Se arata ca instanta a facut aprecieri legate de caracterul dificil al reclamantei, de stilul de viata al acesteia, chestiuni care exced contractului de intretinere. Se sustine ca, procedand in acest mod, tribunalul a interpretat gresit si a denaturat intelesul notiunii de intretinere asa cum a fost el stabilit intre partile contractante, potrivit principiului prev. de art 969 Cod civil; 2. instanta a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a legii, nesocotind la data pronuntarii, principiul potrivit caruia in interpretarea contractelor primeaza intentia, vointa comuna a partilor care au stabilit clar in contract obligatiile de intretinere ale recurentilor in vederea unei corecte derulari a conventiei. In sustinerea acestui motiv, recurentii arata ca instanta, apleand la argumente si aprecieri pur subiective, reconstruieste practic o noua definitie a obligatiei de intretinere; 3. hotararea cuprinde motive contradictorii, intrucat instanta de apel apreciaza ca initial, intre parti a existat o perioada de 2-3 luni de normalitate, ce coincide cu perioada de dinaintea introducerii actiunii, pentru ca apoi sa sa aprecieze ca intre parti au existat relatii tensionate. Sustine in final ca, de fapt aceasta este perioada care s-a scurs de la incheierea contractului si pana la data introducerii actiunii.
S-au depus: taxa timbru, imputerniciri avocatiale, concluzii scrise de catre intimata reclamanta.
Recursul de fata este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Contractul de întreținere, cu denumirea de "contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere", a fost incheiat in forma autentica.
Asemenea contract este un contract nenumit, nefiind reglementat prin Codul civil, dar nici pus la îndoială, prin art. 5 civ. fiind interzise numai convențiile contrare ordinii publice și bunelor moravuri.
Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri în schimbul obligației pe care aceasta și-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții, fiind, în același timp, și un contract aleatoriu, pentru că durata obligației debitorului de a presta întreținere este în funcție de moartea creditorului, "eveniment necert" în ce privește data survenirii lui - art. 1635 civ.
Prestarea întreținerii reprezintă, în sarcina debitorului, o obligație de a face cu caracter strict personal, care în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020 civ.
In cauza de fata, temeiul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta îl constituie neîndeplinirea culpabilă de către pârâti a obligațiilor lor contractuale, conform cărora acestia avea obligația să o ingrijasca si sa o intretina cu toate cele necesare traiului zilnic pana la decesul sau, respectiv cu: alimente, ingrijire medicala si medicamente, cheltuielile de intretinere, taxe si alte datorii aferente apartamentului sau, sa nu o interneze intr-un de batrani sau in alte institutii abilitate in acest sens si sa o inmormanteze potrivit obiceiurilor cretinesti
Pârâtii nu au contestat faptul neexecutarii de la un moment dat a obligatiilor contractuale, invocând însă în apărarea lor, refuzul nejustificat al reclamantei - creditoare a obligatiei, de a primi intretinerea.
Contractul încheiat între părți in cauza are clauze generale, impersonale, fără sa fi fost impuse repere calitative sau cantitative în conduita contractuală, cu exceptia clauzei vizand neinternarea intr-un azil de batrani.
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei in ceea ce priveste neexecutarea obligatiilor contractuale revenea reclamantei, iar sarcina probei refuzului acesteia de a primi intretinerea, revenea paratilor.
Executarea, neexecutarea, ori executarea necorespunzatoare, precum si refuzul nejustificat al creditoarei reclamante de a primi intretinerea in parametri contractuali, reprezinta in totalitate elemente si imprejurari ale starii de fapt.
Starea de fapt se stabileste exclusiv de instantele de fond, deci definitiv de instanta de apel - instanta superioara de fond ce are de analizat o cale de atac ordinara si devolutiva, care permite refacerea si completarea probatoriilor administrate in cauza, potrivit art. 295 Cod procedura civila.
In cauza, procedand in acest mod, tribunalul a stabilit definitiv starea de fapt si a concluzionat in sensul neexecutarii culpabile a obligatiilor exclusiv contractuale de catre parati, retinand ca acestia nu au facut dovada ca reclamanta - creditoare a obligatiei de intretinere, ar fi refuzat intretinerea, aceasta din urma imprejurare de fapt fiind contrara celei retinute in prima instanta.
Tinand seama de modul de redactare a clauzelor contractuale, aprecierile si valorificarea probatoriului administrat s-au facut de catre tribunal, contextualizat de urmatoarele particularitati ale cazului, ce nu pot fi neglijate: varsta inaintata si problemele deosebite de sanatate ale reclamantei, codebitorul - sot al paratei era plecat in strainatate, precum si faptul ca parata debitoare este mama a doi copii mici.
Potrivit art. 1203 Cod civil, prezumtiile sunt permise magistratului cand este permisa dovada cu martori.
Or, in cauza, tribunalul nu a dat alt continut sau alta dimensiune juridica obligatiilor de intretinere, nu a schimbat intelesul lamurit al contractului incheiat intre parti, ci apeland si la prezumtiile simple ale omului, lasate la intelepciunea magistratului, a concluzionat ca toate cele trei elemente enuntate demonstreaza dificultatile reale si obiective pe care le-a avut de intampinat si pe care nu a reusit sa le depaseasca parata debitoare, in executarea intocmai si la timp obligatiilor asumate.
Imprejurarea ca instanta nu a abordat litigiul din perspective exclusiv tehnice, fiind facute aprecieri si cu privire la chestiuni care tin de dificultatile inerente varstei sau bolii, previzibile si acceptate sau care tin de personalitatea partilor contractante, nu sunt de natura sa impuna concluzia potrivit careia instanta a adaugat, a denaturat, a nesocotit disp. art. 969 cod civil si nu afecteaza de nelegalitate hotararea pronuntata, de vreme de litigiul s-a nascut intre subiecte de drept, dar si intre fiinte umane, hotararea fiind adresata acestora.
In recurs, nu s-au produs inscrisuri noi, in sensul disp. art. 305 Cod procedura civila, care sa conduca la o reconfigurare a starii de fapt si care sa justifice o eventuala schimbare de solutie, prin urmare instanta de recurs ce are de solutionat o cale extraordinara de atac, nu poate face aprecieri cu privire la netemeinicia solutiei pronuntate, potrivit art. 304 partea introductiva Cod procedura civila.
In concluzie, fata de starea de fapt definitiv retinuta de tribunal, Curtea subscrie la concluzia acestei instante in sensul ca sanctiunea rezolutiunii pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre parati se impune, fiind astfel corect interpretate si aplicate disp. art. 969 si 1020 Cod civil.
De asemenea, nici critica din recurs ce vizeaza existenta unor motive contradictorii in cuprinsul hotararii, nu este intemeiata.
Doar aparent decizia pronuntata contine motive contradictorii in partea care se refera la aproximarea perioadei in care partile contractante, cu exceptia paratului care era plecat in strainatate, au locuit impreuna in apartamentul reclamantei.
Acest element al starii de fapt apare evidentiat ca neesential, fiind mai degraba amintit ca o componenta cantitativa a intretinerii, in contextul in care din punct de vedere al calitatii acesteia si in raport cu dificultatile, cerintele si exigentele impuse de intretinerea reclamantei, au fost subliniate elemente hotaratoare si suficiente in aprecierea neexecutarii contractului de catre parati, rezultand o imposibilitate a derularii acestuia foarte devreme in raport cu momentul incheierii conventiei.
Acestea sunt considerentele potrivit carora se va respinge recursul de fata ca nefondat, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand niciunul din cazurile de recurs de casare sau modificare invocate de recurenti - art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila si neexistand nici motive de recurs de ordine publica ce se invoca si din oficiu si se pun in dezbaterea partilor potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila.
Vazand solutia pronuntata, culpa procesuala si disp. art. 274 Cod procedura civila, vor fi obligati recurentii parati catre intimata reclamanta la cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu de avocat, care vor fi reduse de instanta la 1000 lei, cererea de cheltuieli fiind admisa in parte, pentru urmatoarele motive:
Potrivt disp. art. 274 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, iar judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
Instanta are insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor ce compun cheltuielile de judecata avansate de reclamantul ce a avut castig de cauza, potrivit cu cele prevazute in onorariilor minimale, ori de cate ori constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat, in conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedura civila.
In stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata ce trebuie suportate de partea care a cazut in pretentii, cheltuieli formate in prezenta cauza numai de onorariul de avocat, instanta nu intervine direct sau indirect in contractul de asistenta juridica incheiat intre aparator si reclamanta, ci in raportul de drept procesual siapreciazan functie de valoarea pricinii asa cum a fost pretuita prin contract, de complexitatea destul de redusa, de dificultatea medie si de lipsa de noutate a litigiului -proporționalitateaonorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, urmand ca numai aceasta suma sa fie suportata de paratii aflati in culpa procesuala.
Curtea apreciza ca o astfel de rezolvare a cheltuielilor de judecata este echitabila si ca in acest mod se pastreaza un echilibru si intre culpa procesuala a paratilor si obligarea corespunzatoare a acestora la cheltuieli numai in raport cu o necesitate procesuala rezonabila, intrucat impunerea intreguluii onorariu în sarcina părților care au pierdut procesul este privita ca fiindo soluție excesivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții și, ambii domiciliați în C, cart. Nouă,-,. 171,. 1,. 6, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 454 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. 2,. 10, jud.
Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Obligă recurenții către intimata reclamantă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
4 ex/08.05.09
Tehn.red.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paula Păun, Paraschiva Belulescu
