Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 501
Ședința publică din 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul ales în G,-, -.2,.27, jud.G, împotriva deciziei civile nr.566/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în B, sector 3 B-dul - -, nr.6,.5,. 21 și cu domiciliul ales la Cabinetul Av. din B, sector 3,-,.12,.A,.7,.24, și pârâta, domiciliată în,--7 jud.
Recursul este timbrat cu 166,50 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/12.05.2008 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât prin avocat - din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/ 10.11.2007, intimata - reclamantă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/09.05.2008 și intimata-pârâtă asistat de avocat din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.38998/12.05.2008 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-pârâtă, invocă excepția nulității recursului declarat de pârâtul, apreciind că motivele de recurs invocate nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile prevăzute de disp.art.304 Cod pr.civilă.
Avocat - pentru recurentul-pârât cu privire la excepția invocată de apărătorul intimatei-pârâte, solicită respingerea acesteia, precizând că motivele de recurs formulate se regăsesc în cazurile prevăzute de disp.art.304 pct.7 teza II Cod pr.civilă.
Avocat pentru intimata-reclamantă, referitor la excepția invocată de apărătorul intimatei-pârâte, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, cu privire la excepția nulității recursului invocată de apărătorul intimatei-pârâte, în baza disp.art. 306 alin.3 Cod pr.civilă o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că motivele de recurs, astfel cum au fost formulate și dezvoltate se încadrează în cazul de modificare prev. de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul-pârât, arată că decizia civilă nr.566/09.10.2007 instanța de apel pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost pronunțată cu nerespectarea disp.art.304 pct.7 teza II Cod pr.civilă, fundamentată pe aspecte străine de natura pricinii, având la bază motive contradictorii.
Mai arată că instanța de apel nu a pretins reclamantei, în baza rolului său activ, ca aceasta, în calitate de creditoare a obligației de întreținere să dovedească nu numai că a primit întreținere, ci și sursele de subzistență utilizate, iar pârâtul să nu-i pretindă numai dovedirea abstractă a acordării întreținerii ci și dovada concretă a realizării de realizare efectivă a acesteia.
Consideră că instanța de fond nu a interpretat în mod corect actul dedus judecății nu a luat în calcul nivelul de trai obișnuit al intimatei-reclamante până la momentul încheierii acestui contract și nici eforturile depuse de recurentul-pârât și fosta soție a acestuia în îndeplinirea obligației de întreținere.
Solicită admiterea recursului potrivit disp.art.312Cod pr.civilă, modificarea hotărârii recurate, în sensul casării deciziei pronunțate de instanța și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că hotărârile pronunțată de instanțele anterioare sunt legale și temeinice, date cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că recursul formulat în cauză nu cuprinde motive de nelegalitate, astfel că nu se poate discuta despre netemeinicia acestuia.
Apreciază că instanțele anterioare au dat o corectă interpretare actului juridic dedus judecății, pronunțând în cauză soluții temeinice și legale.
Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliber nd asupra recursului civil de fa ță:
Prin acțiunea civila înregistrată sub nr. 1602/18.10.2006 la Judecătoria Sinaia reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună rezoluțiunea
contractului de întreținere, nr. 3084/27.11.2001 încheiat între parți, repunerea acestora în situația anterioară încheierii contractului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
n motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza contractului sus menționat a înstrăinat pârâților imobilele situate în,--7 compuse dintr-un teren de 244,20mp și o casă cu demisol, parter, etaj, mansardă și un teren de 285 mp în schimbul unei întrețineri, obligație pe care pârâții nu și-au îndeplinit-o de la data încheierii contractului și până în prezent, inclusiv începând cu luna martie 2006, astfel încât din aceleași motive au mai existat între parți litigii privind rezoluțiunea contractului la care însă a renunțat.
La data de 21.11.2006 pârâtul, în conformitate cu art. 119.pr.civ. a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat transformarea obligației de întreținere cuprinsa în contractul sus menționat într-o obligație de a da o sumă de bani corespunzătoare nevoilor reclamantei și posibilităților sale, motivându-se că reclamanta este cea care refuză întreținerea aflându-se în situația de a nu-și putea îndeplini obligația datorită comportamentului reclamantei.
La data de 12.12.2006 reclamanta a formulat o întâmpinare solicitând respingerea cererii reconvenționale atât timp cât susținerile pârâtului sunt nefondate și nu există nici un refuz al său de a primi întreținere din partea pârâților, întreținere care de altfel nu există.
În ședința publică din 09.03.2007 pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție pusă în discuția părților la 23.03.2007 când reclamanta a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu și martori, prin sentința civilă nr. 315/30.03.2007 a Judecătoriei Sinaiaa fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 3084/2000 încheiat între parți fiind obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate imobilul situat în,- compus din teren de 244,20 mp, o construcție amplasata pe acesta, un alt teren de 285 mp situat în,- și la plata cheltuielilor de judecată de 2824 lei către reclamantă și de 7494 lei în folosul statului de care reclamanta a beneficiat cu titlul de scutire.
Au fost respinse ca ramase fără obiect atât excepția inadmisibilității cererii reconvenționale cât și cererea reconvențională a pârâtului.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar și declarațiilor martorilor, între parți a fost încheiat contractul de întreținere nr. 3084/2001 prin care reclamanta a înstrăinat pârâților în schimbul unei întrețineri imobilele sus menționate, însa deși reclamanta a locuit perioade scurte de timp în aceste imobile, pârâții au făcut imposibilă conviețuirea.
De asemenea s-a menționat că au fost înlăturate declarațiile martorilor, atât timp cât au cunoscut stări de fapt foarte vechi prin
intermediul reclamantei, dovedind și subiectivism datorită relațiilor apropiate pe care le au cu părțile.
Totodată s-a reținut că din probele administrate în cauză nici pârâta nu și-a respectat obligația de întreținere față de reclamantă, ambii soți fiind animați de dorința de a dobândi bunuri de o valoare deosebita și nu de a oferi atașament, sprijin și îngrijire reclamantei, mai ales că pârâtul întreținea o relație cu o altă persoană în G cu care gospodărea efectiv.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil și anume nu există identitate de cauză, prezenta acțiune vizând rezoluțiunea contractului pentru perioada 30.04.2004 - la zi, spre deosebire de acțiunea cu același obiect între aceleași părți soluționată prin sentința civila nr. 390/2004 care a vizat neîndeplinirea obligației de întreținere de la data încheierii contractului și pana la 30.04.2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel paratul, în termenul legal prevăzut de art. 289 al. 1.pr.civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând completarea probatoriilor, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat, respingerii acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Apelantul a susținut că în alte litigii pârâta a contestat pretenții similare cu ale reclamantei și chiar a furnizat acesteia ca martori prietenii săi și că instanța de fond a interpretat eronat probele.
S-a mai susținut că reclamanta refuză întreținerea de la ambii pârâți, fiind nevoiți să-i trimită în ultimii 2 ani - lunar sume importante de bani de peste 10.000.000 ROL, că aceasta a refuzat să mai locuiască în imobilul pe care i l-au pus la dispoziție, preferând să stea în B unde și-a schimbat yala de la ușă pentru a nu permite accesul și că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat atât timp cât perioada dedusa judecații 30.04.2004 - martie 2006 fost analizată anterior, irevocabil de către instanțe prin hotărâri judecătorești, putând face obiectul prezentei cauze numai perioada ulterioara lunii martie 2006.
Apelantul a menționat că și anumite împrejurări privind condițiile de cazare ale reclamantei și anume poziționarea camerei lângă sala de mese, restricționarea accesului acesteia la telefonul pensiunii, alimentația de regim, existența unui proces penal de lovire au făcut obiectul hotărârilor judecătorești anterioare, existând autoritate de lucru judecat în acest caz și nu mai pot face obiectul analizei prezentei cauze, iar din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că nu și-a îndeplinit obligațiile întrucât în cursul lunii aprilie 2006 ambii pârâți i-au făcut curățenie în cele doua apartamente din B, i-au achitat chiria restantă, i-au dat bani pentru a-și închide balcoanele, au suportat transportul în acest scop, i-au trimis bani lunar, i-au achitat cheltuielile cu spitalizarea din cursul lunii august 2006 când reclamanta a suferit un accident vascular și au internat-o la Spitalul, unde i-au asigurat medicamentele, au vizitat-o și îngrijit-o zilnic, reclamanta locuind o săptămână, inclusiv în perioada sărbătorilor de Paște la.
Totodată pârâtul a precizat că el a fost de bună credință, nu și-a preconstituit probe, nu a păstrat toate chitanțele de plată pentru diferite spitalizări, bonuri fiscale de la farmacii și că se impune analizarea în paralel a poziției adoptate de pârâtă în cursul dosarului nr. 161/2004 al Judecătoriei Sinaia și în prezenta cauză atât timp cât inițial pârâta indica la interogatoriu administrat în dosarul sus menționat un număr de 3 medicamente necesare reclamantei pentru că în prezenta cauză să declare că nu cunoaște niciun medicament, recunoscând că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fiind de rea credință.
Pârâtul a arătat că se află în relații de dușmănie cu martorii, formulând și plângere penală împotriva unuia dintre ei
și refuzând să finalizeze casa cu celalalt și că aceștia nu s-au aflat în relații apropiate cu părțile, necunoscând locul unde locuia reclamanta, persoana care îi asigura întreținere și o îngrijea, relatând împrejurări cunoscute de la reclamantă sau pârâta, astfel încât niciunul dintre martori nu a putut relata aspecte de natură să demonstreze neîndeplinirea obligațiilor de către pârât, mai ales că declarația martorului conține detalii contradictorii, neavând contact cu pârâtul și necunoscând relațiile dintre parți.
În ceea ce privește declarația martorei -, pârâtul a menționat că aceasta nu este concludentă în cauză atât timp cât relatează împrejurări privind descrierea camerei reclamantei din care au fost analizate în primul dosar, discuțiile între parți referitoare la o instalație de la imobilul din B și nu din, nemulțumirea reclamantei față de transformarea imobilului din în pensiune, deși obligațiile de întreținere trebuie prestate la și nu în B, iar la momentul încheierii contractului imobilul în litigiu avea 20 camere, 20 băi, balcon, utilități specifice unei pensiuni și nu unei case de familie.
În continuare, pârâtul a precizat că toate actele medicale existente la dosar datează din februarie 2004, nefăcând dovada unei afecțiuni noi, a neînsoțirii reclamantei la controalele medicale, nesuportării cheltuielilor de transport, iar obligația de întreținere nu vizează și cheltuielile pentru imobilele deținute de reclamantă în B și C, astfel încât în speță, a demonstrat că și-a îndeplinit obligația de întreținere în condițiile în care reclamanta avea la dispoziție o cameră cu toate facilitățile, cu acces la bucătăria pensiunii, fiind servită permanent, împrejurări care rezultă din declarațiile martorilor și.
De asemenea, pârâtul a arătat că obligația de întreținere nu viza și accesul reclamantei la un telefon mobil, iar instanța de fond, în mod nelegal a înlăturat declarația martorei, pe simpla supoziție a existenței unei relații apropiate cu el, nedovedită, luând însa în considerare eronat, declarația martorului, care a fost concubinul pârâtei timp de 10 ani, astfel încât instanța a depășit limitele cauzei prin analizarea voinței sale la momentul încheierii contractului, a căsătoriei cu pârâta, acuzandu-1 pentru o presupusă aventura conjugala, împrejurări care exced cauzei, mai ales că între parți exista o stare conflictuala care impune admiterea cererii reconvenționale.
De altfel, pârâtul a menționat că prin admiterea acestei cereri, nu se încalcă principiul consacrat de art.969 civ. nu are loc o imixtiune în executarea convenției pârâților față de refuzul reclamantei de a primi întreținere și în scopul executării obligației cu bună-credință, astfel încât, simpla părăsire a imobilului de reclamantă, persistența acesteia de a locui la B, atestă refuzul de a primi întreținere, mai ales că, obligația de întreținere era legată de imobilul din B, fiind condiționată de prezența reclamantei în acest imobil.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr. 1602/310/25.05.2007.
Prin încheierea din 25.10.2007, a fost respinsa excepția insuficientei timbrări a apelului, invocată de către intimate, în condițiile în care apelantul a achitat corespunzător taxa de timbru, în raport de criticile invocate.
La data de 9.10.2007 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 566 prin care a respins ca neîntemeiată cererea de completare a probatoriilor formulate de apelant și ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 315/30.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut în esență că în cauză nu există nicio dovadă că pârâții i-ar fi asigurat întreținere reclamantei, constând în asigurarea locuinței, a hranei zilnice și a asistenței medicale, toate raportându-se la perioada martie 2006 până în prezent - în condițiile în care aceștia și-au asumat contractual obligația de întreținere a reclamantei, care este în vârstă și bolnavă, context în care soluția instanței de fond de admitere a acțiunii de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare apare ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul a apreciat că apărările formulate de către pârât în cadrul motivelor de apel sunt nefondate, întrucât în cauză s-a analizat îndeplinirea obligației de întreținere de către ambii pârâți, neexistând nicio probă care să ateste refuzul reclamantei de a primi sumele de bani oferite de părți. Totodată instanța a reținut imposibilitatea în care s-a aflat reclamanta în ceea ce privește locuirea sa în înstrăinată, datorită destinației sale turistice și inexistenței oricărei probe care să ateste îndeplinirea obligației de întreținere de către pârâți, în forma stipulată în contract.
S-a mai stabilit că în mod corect a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat întrucât perioadele pentru care s-au formulat cele două acțiuni de reziliere a contractului de întreținere sunt diferite.
Reține tribunalul că toate apărările apelantului legate de buna sa credință, de nepreconstituirea de probe și de poziția exprimată de către pârâți în litigiile anterioare nu reprezintă dovezi privind îndeplinirea obligațiilor sale de întreținere, ci simple stări de fapt, ce au fost analizate în raport de toate probele administrate în cauză.
S-a mai reținut că situațiile de fapt descrise de martori cu care apelantul a afirmat că se află în relații de dușmănie au fost percepute personal de către aceștia; că starea imobilului înstrăinat și destinația sa nu sunt de natură să îi exonereze pe pârâți de îndeplinirea obligației de întreținere; că indiferent de data actelor medicale depuse de reclamantă, acestea atestă starea sa de sănătate și respectiv că plecarea reclamantei din imobilele înstrăinate nu atestă refuzul acesteia de a primi întreținere, ci imposibilitatea pârâților de a-i asigura condiții optime de locuit, datorită activității turistice prestată de către aceștia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 pr.civ. pârâtul a, criticând-o ca nelegală.
Recurentul a susținut că hotărârea pronunțată în apel cuprinde motive contradictorii, instanța de apel reținând că "în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt", pentru ca ulterior să stabilească că, "împrejurările sus menționate nu vizează efectiv obligația de întreținere, ci anumite stări de fapt".
De asemenea, susține recurentul, deși instanța de apel a reținut că,relațiile dintre părți sunt tensionate, împrejurări ce atestă imposibilitatea părților de a continua raporturile juridice izvorâte din contractul de întreținere, ori cauza nu poate fi soluționată având la bază comportamentul adoptat de către părți în diferite situații ce nu fac obiectul prezentei cauze.
În cel de-al doilea motiv de recurs formulat, pârâtul a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit al acesteia, în cauză dovedindu-se că reclamanta este cea care a refuzat să locuiască în același imobil cu pârâții.
Precizează recurentul că la momentul încheierii contractului de întreținere construcția era neterminată, că instanța în baza rolului activ trebuia să pretindă reclamantei să dovedească, că nu a primit întreținere, precum și sumele și mijloacele de subzistență care au fost utilizate la întreținerea sa, pretinzându-i recurentului nu numai dovedirea abstractă că a acordat întreținere, ci și dovada împrejurărilor și formelor concrete de realizare a obligațiilor sale.
De asemenea, susține recurentul, instanța trebuie să administreze dovezi din care să reiasă nivelul obișnuit de trai al reclamantei până la momentul încheierii contractului.
În aceste condiții, concluzionează recurentul, instanța nu a interpretat așa cum s-ar fi impus actul juridic dedus judecății, ci a abordat o manieră subiectivă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 pr.civ.
Intimata, reprezentată în instanță și intimata, asistată de apărătorul ales nu au depus întâmpinare.
Intimata a invocat la termenul de judecată din data de 12.05. 2008 excepția nulității recursului, considerând că motivele formulate nu pot fi incidente in niciunul dintre cazurile reglementate de art. 304 pr.civ.
La același termen de judecată excepția a fost respinsă ca neîntemeiată de către C, care a stabilit, conform art. 306 al. 3 pr.civ. că motivele de recurs formulate, astfel cum au fost dezvoltate permit încadrarea în cazul de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 pr.civ.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate, de normele procedurale incidente și având în vedere actele și lucrările dosarelor atașate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Ca prim aspect, Curtea constată că a fost învestită cu un recurs întemeiat în drept de către recurent pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 pr.civ.
Cu referire la cazul de modificare fondat pe prevederile pct. 7 al art. 304 pr.civ. astfel cum a fost invocat de către recurent - hotărârea cuprinde motive contradictorii - se observă că în speță susținerile recurentului nu sunt fondate, hotărârea recurată fiind corect și amplu argumentată în fapt și în drept, neexistând nicio contradictorialiate în motivarea soluției,dezlegarea dată de instanța de apel problemelor de drept deduse judecății, fiind pe deplin și coerent susținută de considerentele și dispozitivul deciziei.
Se impune a se preciza că aspectele citate de către recurent din considerentele deciziei, ca dovezi ale existenței motivelor contradictorii nu îndeplinesc această condiție, întrucât argumentele expuse de către judecătorii apelului sunt coerente și pertinente, toate motivele de apel formulate fiind corect examinate, fiecare beneficiind de o argumentare în fapt și în drept corespunzătoare cerințelor prevăzute de art. 261 al. 1 pct. 5 pr.civ. și de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 8.pr.civ. care reglementează situația în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, Curtea constată că deși a fost invocat ca atare de către recurent, criticile formulate nu se circumscriu acestui caz de modificare a hotărârii, deoarece vizează în realitate greșita interpretare a probelor și pretinsa apreciere subiectivă de care ar fi dat dovadă instanța de apel, împrejurări care nu mai pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în condițiile in care punctul 11 al art. 304.pr.civ. singurul care permitea în recurs cenzurarea greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Astfel, împrejurările reținute de instanța de apel în sensul că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea de a locui în înstrăinată și că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a-i presta întreținere în modalitatea stipulată în contract nu pot fi asimilate unei schimbări a naturii actului juridic dedus judecății sau înțelesului lămurit al acestuia, astfel cum a pretins recurentul.
De asemenea aspectele invocate de către recurent, vizând obligația instanței de a-i solicita reclamantului să dovedească, că nu a primit întreținere, precum și sursele și mijloacele utilizate la întreținerea sa și respectiv de a administra probe din care să rezulte nivelul obișnuit de trai al reclamantei până la momentul încheierii contractului, vizează aspecte legate de o pretinsă încălcare a rolului activ al instanței, neputând fi subsumate punctului 8 al art. 304.pr.civ. întrucât nu au nicio legătură cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Sub acest aspect se impune a se preciza că recurentul se află și de această dată în eroare, întrucât rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 al. 5.pr.civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia.
În consecință, pentru toate aceste considerente, constatând că recurentul nu a dovedit incidența cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 pr.civ. - texte de lege pe care și-a întemeiat calea de atac exercitată - Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 pr.civ. va respinge recursul ca nefundat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1169 civ. raportat la art. 274 pr.civ. Curtea va respinge ca neîntemeiate cererile intimaților de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceștia nu au depus la dosar chitanțele pentru achitarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul ales în G,-, -.2,.27, jud.G, împotriva deciziei civile nr.566/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în B, sector 3 B-dul - -, nr.6,.5,. 21 și cu domiciliul ales la Cabinetul Av. din, sector 3,-,.12,.A,.7,.24, și pârâta, domiciliată în,--7 jud.
Respinge cererea intimaților privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Constanța
- - - - - C
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex./15.05.2008
nr.1602/2006 Judec.
nr.1602/2006 Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Andra Corina Botez
Judecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Constanța
