Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 715
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 90 din data de 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat, intimatul pârât personal și asistat de avocat și intimata pârâtă, reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimații pârâți și, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă invocă necompetența materială a Tribunalului Dolj ca instanță de apel având în vedere valoarea obiectului litigiului, considerând că, împotriva sentinței civile nr. 1397/2007 recursul era calea de atac ce trebuia exercitată.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în recurs la Tribunalul Dolj.
Avocat pentru intimații pârâți și, solicită respingerea excepției invocate, fiind o acțiune neevaluabilă în bani.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 967/201/06.04.2007, pe rolul Judecătoriei Calafat, reclamanta a chemat în judecată împotriva pârâții și, solicitând instanței rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 621/28.02.2003 de BNP.
În fapt, reclamanta a arătat că, prin contractul de întreținere menționat, le-a transmis pârâților imobilul proprietatea sa, situat în C,-, jud. D, urmând ca aceștia să o întrețină pe tot restul vieții și să suporte cheltuielile de înmormântare.
De asemenea, reclamanta a menționat că, în condițiile în care, timp de 2 ani de la încheierea contractului de întreținere, pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, a promovat o acțiune civilă pentru rezoluțiune contract, dar aceasta i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1245/02.12.2005, pronunțată de Judecătoria Calafat.
Totodată, a precizat că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, pârâții i-au trimis două scrisori, dar nu au întreprins nici un demers pentru a relua executarea obligației de întreținere, deși au trecut 6 luni de atunci.
În continuare, reclamanta a menționat că este încadrată în gr. II de invaliditate, că la încheierea contractului a avut în vedere o prestație succesivă și permanentă, dat fiind faptul că este nevăzătoare, dar pârâții preferă să locuiască in apartamentul lor.
Pârâții au depus întimpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii civile, ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâții au arătat că ulterior rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1245/2005, pronunțată de Judecătoria Calafat, au încercat împăcarea cu reclamanta, iar în condițiile în care au fost refuzați, i-au telefonat, i-au trimis alimente, scrisori și bani, dar în continuare refuzat ajutorul lor.
De asemenea, pârâții au menționat că și-au adus mobilier pentru a locui cu reclamanta, dar aceasta l-a închis intr-o cameră, apoi s-a izolat, refuzând să comunice cu ei.
Prin sentința civilă nr. 1397 din 18 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-, s- admis acțiunea civilă pentru rezoluțiune contract, formulată de reclamanta, împotriva pârâților și.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 621/28.02.2003 de BNP.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta a promovat anterior o acțiune civilă pentru rezoluțiunea contractului de întreținere menționat, dar aceasta i-a fost respinsă prin nr. 1245/02.12.2005, pronunțată de Judecătoria Calafat, hotărârea judecătorească rămânând definitivă prin dec. civ. nr. 3071/26.10.2006 a Curții de APEL CRAIOVA.
S- mai reținut că, ulterior rămânerii definitive a acestei sentințe civile, când relațiile de afectivitate erau grav și iremediabil vătămate, deși aveau cheia de la domiciliul reclamantei, la data de 27.10.2006, pârâții i-au adresat reclamantei, cu o notă de cinism, scrisoarea prin care i-au adus la cunoștință soluția pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, rugând-o să-i primească " la domiciliu pentru a relua bunele relații " și a-i " asigura cele necesare vieții normale (alimente, medicamente, încălzire, îmbrăcăminte, etc.)", iar la 24.11.2006 și 07.02.2007, i-au trimis două notificări, prin care o rugau, din nou, să-i primească la domiciliu pentru a relua bunele relații și a-i asigura cele necesare traiului zilnic, în vederea îndeplinirii obligațiilor stabilite prin contractul de întreținere, urmând astfel o procedură total neadecvată unei situații în care actul se încheie atât de întreținut cât și de întreținător, în considerarea reciprocă a persoanei lor, faptul în sine implicând o alegere de persoană, o încredere a întreținutului că persoana întreținătorului îi va acorda întreținere zi de zi, prestație care nu este dinainte determinată, pe un fond afectiv corespunzător.
În astfel de condiții, prima instanță a apreciat că, începând cu luna noiembrie 2006, pentru a-și preconstitui probe cu privire la refuzul întreținerii, pârâții, însoțiți de martori, s-au deplasat de câteva ori la domiciliul reclamantei, dar, cum era firesc și normal, în raport de comportamentul lor, aceasta nu le-a acceptat prezenta, mulțumindu-se cu ajutorul acordat de alte persoane, care au transportat-o și la spital, unde a fost internată periodic, ceea ce a impus, ocazional, aplicarea unui lacăt pe porțile imobilului.
Cu privire la natura contractului de întreținere (cu caracter oneros), instanța a reținut că acesta este un contract aleatoriu, deoarece întinderea avantajului reciproc ce revine părților, nu poate fi determinată în momentul încheierii acestuia. Există șanse de câștig și de pierdere pentru ambele părți, deoarece nu se poate anticipa durata vieții beneficiarului întreținerii, aceasta, la rândul ei, determinând întinderea prestațiilor debitorului. În acest sens, s-a argumentat că orice contract de întreținere se încheie atât de întreținut cât și de întreținător, în considerarea reciprocă a persoanei lor, ceea ce include și un fond afectiv corespunzător. Încheierea acestui contract implică o alegere de persoană, o încredere a întreținutului, că persoana întreținătorului îi va acorda întreținere zi de zi, prestație care nu este dinainte determinată. La fel, nu-i este indiferentă nici întreținătorului persoana față de care își asumă obligația de aoî ngriji, adăposti, întreține, etc.
Tot legat de caracterul contractului de întreținere, prima instanță a mai reținut că acesta este un contract cu executare succesivă în timp a prestațiilor debitorului întreținerii. Prestațiile trebuie să se execute nu periodic, ci permanent, zi cu zi, deci permanent, în limita duratei contractului. Așadar, întreținătorul are obligația succesivă ca, zi de zi, pe toată durata contractului, să acorde întreținere în natură întreținutului său. Contractul poate fi încheiat pe toată durata vieții întreținutului.
Dat fiind că prestația debitorului trebuie executată, prima instanță a reținut, față de argumentele expuse că, în caz de neexecutare, debitorul este de drept în întârziere, instanța neputând acorda termen de grație.
Drept urmare, instanța a concluzionat că, în caz de neexecutare la termen a obligației de întreținere, chiar în lipsa unui pact comisoriu expres, întreținutul va putea cere rezoluțiunea contractului, în temeiul art. 1020 Cod civ. apreciind că demersul judiciar inițiat de reclamantă în acest sens este întemeiat.
Împotriva sentinței civile nr. 1397 din 18 sept. 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâții au arătat că dispozitivul sentinței atacate este în totală contradicție cu considerentele acesteia, că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor din dosar și o greșită aplicare a legii, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
În acest sens apelanții au arătat că, deși din probele administrate nu rezultă nicio culpă a lor în derularea contractului de întreținere încheiat cu reclamanta, apreciere pe care și instanța de fond a făcut-o în considerentele hotărârii, în mod greșit prin dispozitiv acțiunea a fost admisă și s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere.
Față de motivele invocate, pârâții au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și, în urma reanalizării probelor administrate, respingerea acțiunii.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, motivând că în mod corect a reținut prima instanță că pârâții, după finalizarea procesului anterior, având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere, nu au făcut niciun demers pentru a relua prestarea obligației de întreținere.
A susținut intimata că acest fapt rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv din răspunsurile contradictorii ale pârâților la interogatoriu, aceștia neavând același punct de vedere cu privire la posibilitatea prestării întreținerii în alt mod decât locuind împreună cu reclamanta.
A mai arătat pârâta în cuprinsul întâmpinării că, spre deosebire de martorii audiați la propunerea sa, și, care au confirmat că pârâții nu au realizat întreținerea, martorii propuși de aceștia sunt subiectivi, întrucât numita a fost plătită de pârâți să-i acorde întreținerea, iar este femeia de serviciu de la blocul în care locuiesc pârâții.
De asemenea, intimata reclamantă a susținut că nu putea fi primită apărarea pârâților de la prima instanță referitoare la prestarea întreținerii prin plata unei sume de bani lunare, de vreme ce obligația în natură nu a fost transformată într-o obligație în bani.
Prin decizia civilă nr. 90 din 25.02.2008, a Tribunalului Dolj, s-a admis apelul pârâților, cu schimbarea sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii în rezoluțiune formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
S-a reținut că, din dispozițiile martorilor audiați nu rezultă nici un motiv întemeiat și real de rezoluțiune a convenției și că, dimpotrivă, rezultă că reclamanții și-au îndeplinit obligațiile conform contractului încheiat de părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei ca nelegală cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul Dolj.
Inițial, reclamanta a formulat doar critici de netemeinicie, completate apoi cu critici legate de nulitatea absolută a deciziei atacate.
Legat de acest ultim motiv de recurs, recurenta a arătat că, în raport de valoarea imobilului ce formează obiectul cauzei, Tribunalul era instanță de recurs, trebuia să judece în complet de 3 judecători și trebuia să pronunțe o decizie irevocabilă.
Recursul este fondat, conform următoarelor considerente:
Conform art. 2821Cod pr. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
Așadar, orice cerere de natură civilă care are un obiect material în valoare de până la 100.000 lei, nu este supusă căii de atac a apelului, Tribunalul având competența materială și implicit, obligația să o soluționeze numai ca instanță de recurs.
Încălcarea normelor imperative ale competenței după materie duce inevitabil la nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunțate, instanța fiind obligată atât la cerere cât și din oficiu să-și verifice competența și să soluționeze în raport de dispozițiile legale referitoare la competență stabilite de normele procedurale.
În cauză, s-a pus așadar problema valorii obiectului cauzei.
În primul rând trebuie precizat că obiectul prezentei cauze este un obiect material evaluabil.
Reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți pe temeiul neexercitării obligațiilor asumate de către pârâți.
Contractul de întreținere fiind un contract nenumit, regulile ce guvernează conținutul acestui contract sunt regulile contractului de vânzare-cumpărare.
Așadar, reclamanta vinde un imobil, primind ca preț al bunului vândut întreținerea pe care cumpărătorii au obligația să o presteze pe durata vieții vânzătorului.
Neprestarea întreținerii echivalează cu neplata prețului cumpărării, consecința fiind rezoluțiunea vânzării și reîntoarcerea imobilului vândut în patrimoniul vânzătorului.
Obiectul material al convenției este imobilul, iar valoarea acestuia reprezintă valoarea litigiului, iar scopul și finalitatea acțiunii în rezoluțiune formulată de reclamantul vânzător este tocmai readucerea imobilului în patrimoniul său, dat fiind neplata de către cumpărătorii întreținători a prețului datorat.
Se tinde astfel la transferul unei valori dintr-un patrimoniu într-un alt patrimoniu, respectiv de la cumpărătorul întreținător la vânzătorul întreținut.
Competența materială a instanțelor ce judecă astfel cauza pe fond și implicit natura căilor de atac este direct determinată de această valoare.
Ca urmare, instanțele aveau ca primă obligație determinarea valorii obiectului cauzei.
Acest fapt s-a făcut numai în recurs, dovedindu-se cu această ocazie că imobilul are o valoare de 78.839,20 lei.
De aici și consecința că Tribunalul, în raport de valoarea de sub 100.000 lei, trebuia să soluționeze calea de atac ca instanță de recurs.
Cum Tribunalul a soluționat însă cauza ca instanță de apel, în complet de apel și după dispozițiile art. 282 și următ. Cod pr. civ. a pronunțat o hotărâre nulă absolut.
Se impune, în consecință, ca, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. și art. 304, pct. 1 Cod pr. civ. Curtea să dispună casarea deciziei atacate cu restituire la Tribunal, care va soluționa calea de atac a recursului, în complet de recurs, după dispozițiile procedurale prevăzute de art. 299 și următ. Cod pr. civ. urmând să pronunțe în final o decizie irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 90 din data de 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare în recurs la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./19.09.2008
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
