Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 889/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 889
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 06 iulie 2009 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 26 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant moștenitor - și intimații intervenienți, având ca obiect rezoluțiune contract.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tg. J reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2626/18.05.2006 la., validat prin sent. civ. 2367/3.04.2007 a Judecătoriei Tg. J și repunerea părților în situația anterioară cu obligarea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6676/24.09.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul - s-a admis acțiunea formulată de recurenta și însușită de moștenitorul împotriva pârâților și Adelași s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare- cumpărare cu clauză de întreținere și repunerea părților în situația anterioară.
Pentrua hotărî astfel, instanța a expus pe larg considerentele avute în vedere și care i-au format convingerea în pronunțarea soluției și a concluzionat că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract privind întreținerea reclamantei și că probele de la dosarul cauzei nu dovedesc faptul că reclamanta ar fi refuzat primirea întreținerii, ci dimpotrivă dovedesc o atitudine ostilă a acestora în ceea ce privesc relațiile sociale ale reclamantei chiar cu fiul ei, cât și cu alte persoane.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, care au invocat faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă greșit pentru faptul că la data la care s-a realizat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii între părți, consfințită ulterior prin sentință, reclamanta și fiul ei ieșiseră din indiviziune cu privire la bunuri și sulta la care a fost obligată reclamanta către fiul ei a fost plătită de apelanți.
Motivele de apel au fost completate ulterior și s-a precizat că până la data de 7.09.2007 operează excepția autorității de lucru judecat cu porivire la acordarea întreținerii, potrivit sent. civ. 2367/3.04.2007, iar de la data introducerii acțiunii 10.01.2008 și până la data decesului 7.05.2008 s-a făcut dovada pe deplin că reclamanta a refuzat sistematic întreținerea.
Apelanții au expus în continuare considerentele cu privire la natura cererii de intervenție a intervenienților și au solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.
În cauză intervenienții și au formulat cerere de intervenție, cerere ce a fost precizată de aceștia în ședința publică din 2.09.2009, în sensul că întreținerea a fost acordată de ei reclamantei și că prin această cerere sprijină interesul reclamantului moștenitor, solicitând respingerea apelului pârâților.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă 26 din 9.02.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, a admis cererea de intervenție în interesul intimatului reclamantși a obligat apelanții la 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul și la 400 lei cheltuieli de judecată către intervenienții și.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere faptul că reclamanta a solicitat prin cererea principală desființarea contractului de întreținere validat prin sentința civilă nr. 2367/3.04.2007 invocând neexecutarea obligației de întreținere asumată de pârâți, precum și faptul că în cazul în care debitorul unei asemenea obligații de întreținere nu o execută, creditorul, în speță reclamanta, avea posibilitatea să ceară rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 Cod civ.
S-a mai reținut din probele administrate că obligația de întreținere nu a fost executată așa cum a fost asumată prin convenție și că din depozițiile martorilor audiați în cauză, din copia plângerii penale formulată de reclamantă împotriva pârâțilo0r și din plângerile realizate de aceasta către comandantul poliției, acte coroborate cu xerocopia certificatului medical depus la fila 18 dosarului de fond, a rezultat în mod cert că obligația de întreținere intuitu personae asumată de pârâți nu a fost îndeplinită.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs pârâții apelanți și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 5 și respectiv 304 pct. 9 Cod pr.civ.
Se consideră că în mod greșit în faza de judecată a apelului instanța a conceptat ca moștenitori legali în baza testamentului autentic depus la fila 28 din dosar pe intervenienții și în condițiile în care
Cele două aveau această calitate încă din fața primei instanțe, testamentul fiind datat 17 ianuarie 2008, dată la care nu fusese pronunțată sentința Judecătoriei Tg.
Aceasta în situația în care intimaților intervenienți și le-a fost luată o declarație în sensul precizării cererii de intervenție și din care rezultă că au interese vădit contrare față de cele ale moștenitorului legal al defunctei - intimatul.
Un al doilea motiv de recurs privește aceea că în mod greșit instanța de apel a reținut că soluția pronunțată de către prima instanță motivată pe neîndeplinirea obligației de întreținere de către recurenți, este temeinică față de refuzul sistematic de primire a întreținerii, manifestat de către defuncta.
Recurenții precizează că defuncta a refuzat ostentativ întreținerea la care s-au obligat recurenții reclamanți încă de la încheierea precontractului, din probatoriul administrat rezultând că scopul urmărit de aceasta a fost obținerea unui preț din care a achitat sulta ce o datora fiului său - intimatul.
Se critică faptul că nu s-au avut în vedere în nici un mod probele aduse în fața instanței de judecată de către recurenții pârâți care demonstrau că defuncta nu a dorit niciodată să primească întreținerea de la aceșt6ia, în încercarea de a-și crea o situație favorabilă în litigiu.
În concluzie recurenții au solicitat admiterea recursului și în condițiile art. 312 cod pr.civ. trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, se constată că instanța de apel în mod corect nu a conceptat în cauză ca moștenitori legali pe intervenienții și, deși se consideră că aceștia își justifică interesul în cauză prin prisma calificării juridice a succesorilor autoarei.
Aceasta în situația în care în conformitate cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Astfel, la instanța de apel nu se putea face o cerere de intervenție în interes propriu în acest sens.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs se constată următoarele:
În cazul unui contract de întreținere noțiunea de întreținere trebuie să primească un înțeles mult mai larg, debitorul obligației urmând să asigure creditorului acestei obligații alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, să-i prepare chiar hrana, iar caracterul personal al obligației presupunând asigurarea unui climat de afectivitate între părți, de încredere și respect reciproc.
În speță existența stărilor conflictuale, a actelor de agresiune, chiar și numai privind comportamentul părților, au dus la imposibilitatea obiectivă a primirii întreținerii, imposibilitate corect reținută de către instanța de apel ca fiind creată din culpa pârâților - debitori ai executării obligației.
Această analiză a executării obligației de întreținere a fost efectuată nu doar pe perioada de executare a acestei obligații începând cu data promovării cererii, ci chiar de la data încheierii promisiunii bilaterale de a încheia un contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.
Mai mult, instanța de apel a analizat chiar și numai perioada scursă după data pronunțării sentinței civile nr. 2367/3.04.2007 prin care s-a validat convenția dintre părți, așa după cum au solicitat apelanții pârâți, recurenți în cauză, iar neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere aparținând acestora din urmă.
Restul motivelor de recurs prezentate în cauză privesc o greșită interpretare a probelor existente la dosarul cauzei, care nu pot face obiectul vreunui motiv de recurs, dintre acelea arătate în punctele 1 - 9, art. 304 Cod pr.civ. această interpretare fiind de fapt o critică inadmisibilă pe calea recursului, prevăzută de art. 304 pct. 10 Cod pr.civ. în prezent abrogat.
Având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 26 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant moștenitor - și intimații intervenienți,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/31.iulie 2009
Tehnored.
Jud.apel
Jud. fond
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
