Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1014
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții - și - împotriva deciziei civile nr. 160/A din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurenții pârâți - și -, și, soția intimatului reclamant, în calitate de reprezentant al acestuia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspect procedural și substanțial. Astfel, la efectuarea expertizei tehnice în cauză a fost respinsă cererea pârâților privind participarea unui expert asistent, fiindu-le încălcat în acest mod dreptul la apărare.
Totodată, soluția instanței de apel este contrară legii, dat fiind faptul că terenul reclamantului nu are caracterul unui teren înfundat în sensul art. 616 Cod civil, fiind învecinat cu un drum de acces. Nu se poate încălca dreptul de proprietate al pârâților, doar pentru ca reclamantul să aibă acces la o altă cale publică.
Instanța de apel, prin admiterea acțiunii reclamantului, a instituit o servitute gratuită, însă ar fi trebuit să stabilească și o despăgubire pentru pârâți.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului reclamant a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea formulată la data de 20.12.2007, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților și la constituirea unei servituți de trecere pe terenul aparținând acestora, întrucât reclamantul este proprietarul unui teren care nu are nici o cale de acces la drumul public.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art. 616 și urm. civil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea nr- a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea de strămutare a cauzei formulată de pârâți de la Judecătoria Rîmnicu, la Judecătoria Drobeta Turnu S, căreia i-a fost înaintat dosarul la data de 24.06.2008.
Prin sentința civilă nr. 4532 din 21.10.2008, Judecătoria Drobeta Turnu Sa respins acțiunea cu motivarea că în prezent terenul pârâților este afectata de o servitute de trecere cu o lățime de 2,53 ml, ceea ce nu împiedică accesul la proprietatea reclamantului chiar cu mașina.
In termen legal, reclamantul a declarat recurs (recalificat în apel la termenul din 19 ianuarie 2009) criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că nu s-a studiat cu atenție topografia căii de acces pentru se observa că nu se poate circula nici cu o "mașină mică", cu atât mai puțin cu salvare și pompieri și că nu se poate elibera autorizație de amenajare drum pe un acces de sub 3,5 conform dispozițiilor legale în vigoare fapt ce face impracticabil drumul, singura cale de acces la terenul proprietatea reclamantului fiind cea reprezentată de partea finală a străzii -.
A mai susținut că pârâții recunosc prin întâmpinarea formulată că actualul drum de acces este insuficient.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, cu motivarea că prin decizia civilă nr. 487/2007 a Tribunalului Sibius -a admis acțiunea lor în revendicare cu privire la suprafața de 13,63 mp, teren ce face parte din proprietatea lor, dobândită prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6200/1993, deci nu face parte din domeniul public al municipiului Rîmnicu. In aceiași zonă reclamantul dobândit un teren în suprafață de 1387 mp, limitat la vest cu drum de acces, terenul acestuia nu este înfundat, având acces la strada - prin drumul de acces cu care se învecinează în partea de vest conform contractului de vânzare cumpărare nr. 2686/1996.
În apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, lucrare întocmită de expert.
Prin decizia civilă 160 din 23 aprilie 2008 Tribunalului Mehedințis -a admis apelul declarat de reclamant, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea. S-a dispus constituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea intimaților pe o suprafață de 12 mp, cu lățimea de 4, conform schiței (anexă) la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert
Au fost obligați intimații la cheltuieli de judecată către apelant în sumă de 941 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este proprietarul unui teren situat în- A din Râmnicu V, care este loc înfundat în sensul că nu are acces la calea publică.
S-a arătat că inițial a existat un drum de acces cu lățimea de 3,5 m și lungimea de 67, așa cum este înregistrată în baza de date a municipiului Râmnicu V și cum s-a stabilit prin sentința civilă nr. 3187/2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, însă prin decizia civilă nr. 487/2007 pronunțată de Tribunalul Sibius -a admis acțiunea în revendicare a intimaților pârâți și s-a decis să se respecte proprietatea acestora de 13,63, lățimea drumului de acces sau servitute rămânând de numai 2,53 mp.
Raportul de expertiză(suplimentul) întocmit de expertul relevă faptul că pe această lățime a drumului de acces de 2,53 mp nu se poate circula cu camioane, salvare sau mașini ale pompierilor în caz de necesitate. Pentru a asigura accesul la proprietatea reclamantului este necesară o lățime a drumului de 4, situație în care ar fi afectată din proprietatea intimaților suprafața de 12 mp care face parte din suprafață de 13,63 mp, stabilită prin decizia 487/2007.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, motivând că instanța de apel a aplicat greșit dispoz. art. 616 civ. iar expertiza efectuată în apel a fost nelegal omologată, fiind încălcate dispoz. art. 201, întrucât au fost respinse obiectivele reclamanților, cu consecința încălcării dreptului lor la apărare.
Recurenții au arătat că în mod greșit s-a stabilit servitute de trecere pentru un teren care nu constituie loc înfundat în accepțiunea art. 616 civ. S-a făcut referire la decizia civilă 487/25.06.2007 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a admis acțiunea în revendicare promovată de pârâții de față pentru suprafața de 13,63. teren și s-a arătat că terenul a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare 6200 din 30 iunie 1993, astfel că terenul respectiv nu face parte din domeniul public al localității.
La data când reclamantul a dobândit terenul său, prin contractul aut. sub nr. 2686 din 9.08.1996, acesta se învecina pe latura de vest cu drum de acces iar terenul recurenților era împrejmuit cu gard de sârmă ghimpată. Recurenții au susținut astfel că terenul reclamantului nu este loc înfundat, că acesta a cunoscut situația terenului la data cumpărării și a putut observa modul în care se poate face accesul auto pe partea de vest a terenului, acceptând inconvenientele existente.
. acestui drum de acces s-a datorat unui alt proprietar din zonă, aspect confirmat de decizia Tribunalului Sibiu și de concluziile expertului asistent.
Recurenții au invocat anularea autorizației de construire a drumului de acces prin decizia 515/24.04.2008 a Curții de Apel alba Iulia, au susținut că lărgirea drumului de acces s-ar putea face și fără a fi afectată proprietatea recurenților, care, la rândul lor nu mai posibilitatea folosirii corespunzătoare a propriului teren, care se îngustează nejustificat. S-a criticat faptul că instanța de apel nu a încuviințat stabilirea unor obiective pentru expert propuse de pârâți și că s-a constituit servitutea fără despăgubirea proprietarilor fondului aservit.
La data de 17 iunie 2009 reclamantul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Drepturile subiective civile aparținând unor titulari diferiți, trebuie să fie exercitate astfel încât niciunul dintre aceștia să nu sufere un prejudiciu mai mare decât inconvenientele normale care rezultă din coexistența drepturilor.
Servitutea de trecere este un instrument juridic prin care se restrânge exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil în raporturile de vecinătate și care permite titularului fondului dominant să exercite prerogativa folosinței ce intră în conținutul dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
Potrivit art. 616 civ. acțiunea privind instituirea unei servituți de trecere poate fi promovată doar de proprietarul unui loc înfundat, care nu are ieșire la calea publică sau pentru care ieșirea la calea publică prezintă inconveniente grave ori este periculoasă.
Art. 617 și 618 civ. stabilesc că trecerea trebuie să fie făcută, de regulă, pe calea cea mai scurtă sau prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului pe al cărui teren urmează a fi deschisă trecerea.
Deși beneficiază de dreptul de servitute, proprietarul fondului dominant are obligația generală negativă de a nu face nimic de natură a stânjeni dreptul de proprietate care se exercită de proprietarul fondului aservit. Această obligație generală este nuanțată de prev. art. 635 civ. potrivit cu care proprietarul fondului dominant nu poate face vreo schimbare împovărătoare pentru fondul aservit în modul de exercitarea servituții. Dincolo de respectarea limitelor interne ale dreptului de servitute, exercitarea acestui drept ar deveni abuzivă.
În speță, se constată că prin sentința civilă 3187/20200 a Judecătoriei Râmnicu Vâlceas -a constituit un drept de servitute de trecere pentru autorul cu titlu particular al reclamantului, vânzătorul, drumul având inițial lățimea de 3,5 și lungimea de 67. Acțiunea a fost promovată față de ROMSILVA RA și față de Municipiul Rm
Ulterior, lățimea acestui drum a fost îngustată în dreptul proprietății pârâților, ajungând la 2,5 ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare promovată de actualii pârâți împotriva mai multor peroane, inclusiv reclamantul, acțiune soluționată prin decizia civilă 487/2007 a Tribunalului Sibiu.
Ca urmare, la data promovării acțiunii de față, reclamantul nu era proprietarul unui loc înfundat în sensul legii, ci beneficiarul unui drept de servitute de trecere, constituit prin hotărâre judecătorească, cu privire la un drum de acces care pornește din strada - și trece pe lângă proprietatea pârâților și numitului. Aceeași concluzie a fost reținută și prin sentința civilă 4650/2002 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia 598/22.11.2007 a Curții de Apel Pitești, opozabilă părților, instanța reținând că reclamantul are drum de acces prin ulița aflată între proprietățile și.
Schimbarea situației locului, intervenită după data constituirii servituții, ca urmare admiterii acțiunii în revendicare promovată de, în sensul micșorării lățimii drumului nu dă dreptul reclamantului să ceară schimbarea modului în care se exercită dreptul său, pentru că situația juridică a terenului proprietatea reclamantului nu a suferit modificări, reclamantul având în continuare acces la calea publică, deși acest acces prezintă unele invonveniente.
Normele care reglementează servituțile, inclusiv pe cea de trecere, impun ca proprietarul fondului dominant să aducă atingeri minime proprietăților învecinate, nefiind permise crearea unor avantaje nete în detrimentul fondului aservit sau a titularilor altor drepturi de proprietate.
Dobândind un teren care avea acces greoi la calea publică, reclamantul și autorul său au cunoscut toate inconvenientele ce decurg din exploatarea unui astfel de imobil, inclusiv cele legate de accesul cu utilaje sau autoturisme mari. Proprietarii învecinați căii de acces nu pot fi obligați să suporte sarcini excesive asupra imobilelor lor pentru ca reclamantul să se asigure că pe terenul ce constituie servitute de trecere pot circula camioane, mașini de salvare sau pompieri, a căror prezență pe terenul reclamantului nu are caracter permanent.
Servitutea de trecere presupune crearea posibilității unui acces normal al proprietarului fondului dominant către proprietatea sa, în absența căreia chiar conținutul dreptului său ar fi afectat, iar existența unui drum de trecere cu o lățime de 2,5 este suficientă pentru ca reclamantul să se bucure de toate atributele care compun dreptul său, în condițiile în care situația juridică a terenului a fost pe deplin cunoscută de la data intrării bunului în patrimoniu.
Concluzia care se impune este aceea că este fondată apărarea recurenților pârâți în sensul că terenul proprietatea reclamantului are cale de acces spre str. -, și nu poate fi promovată acțiunea pentru constituirea servituții de trecere pentru ca reclamantul să aibă acces cu autoturisme de dimensiuni mari pe calea de acces, în condițiile în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă drumul a fost îngustat, fiind admisă acțiunea în revendicare a pârâților.
Apreciind că dispoz. art. 616 și urm. civ. au fost greșit aplicate de tribunal, se va admite recursul și, fiind întemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9, se va modifica decizia în sensul că se va respinge apelul și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
Nu este fondată critica privind încălcarea dreptului la apărare al recurenților de către instanța de apel, care nu a încuviințat obiectivele acestora și cererile legale de efectuarea expertizei, deoarece instanța nu are obligația de a cere expertului să răspundă la toate solicitările părților, ci poate face o selecție a acestora, fără a se încălca astfel vreunul din drepturile procesuale.
Potrivit art. 274 c, reclamantul intimat va fi obligat către recurenții pârâți la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții - și - împotriva deciziei civile nr. 160/A din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică decizia civilă nr. 160/A din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 4532 din 21.110.2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu S în dosar nr-.
Menține sentința civilă nr. 4532 din 21.110.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr-.
Obligă reclamantul intimat către recurenții pârâți - și - la 800 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored GI
4ex/22.10.2009
Jud apel F,
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
