Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute de trecere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 107
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții și, precum și de pârâtele și - toți domiciliați în comuna, județul S, împotriva deciziei nr. 544 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, precum și pârâta recurentă, asistată de avocat, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei după care avocata reclamanților recurenți depune la dosar chitanța nr. - din 29 februarie 2008, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, ce au fost anulate. Întrebată fiind, arată că, în momentul de față, doar mai deține loturi de teren în zona din litigiu. Aceasta a cumpărat toate parcelele ce au făcut obiectul partajului din anul 1991, cu excepția parcelei cumpărate de familia.
Avocat, pentru pârâtele recurente, depune la dosar chitanța nr. - din 18 martie 2008, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, timbre judiciare mobile în valoare de 0,3 lei (care au fost anulate), precum și un număr de patru planșe foto cu terenul în litigiu.
Având cuvântul, pârâta recurentă arată că terenul în litigiu a fost împrejmuit cu gard de foarte mult timp; poarta de la drum nu a fost ridicată de ea, ci doar renovată, spre deosebire de cea din plasă, din spatele terenului, pe care într-adevăr, ea a construit- Arată, de asemenea, că drumul are o lățime de 3 metri.
Instanța, constatând că părțile nu mai au alte cereri de formulat iar recursurile sunt legal timbrate și se află în stare de judecată, acordă cuvântul cu privire la acestea.
Avocat, pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel, pentru motivul de nelegalitate indicat în cererea de recurs, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă și - pe fond - admiterea în totalitate a acțiunii reclamanților, în sensul obligării pârâtelor de a lăsa drumul liber și neîngrădit prin ridicarea celor două porți.
Consideră că hotărârea Tribunalului Suceava este nelegală deoarece - deși prin aceasta pârâtele au fost obligate să respecte dreptul de coproprietate indiviză a reclamanților și să le permită accesul neîngrădit pe teren, în dispozitiv nu se face nici o referire la ridicarea porților de către pârâte. Solicită obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocata pârâtelor recurente arată că în mod greșit instanța de apel a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamanților în sensul obligării pârâtelor la respectarea dreptului de proprietate indiviză a reclamanților asupra suprafeței de 471. teren și a le permite accesul neîngrădit pe acesta. Din punct de vedere practic, dispozițiile hotărârii nici nu pot fi executate, dat fiind faptul că pentru această suprafață de teren s-a instituit o stare de indiviziune forțată și permanentă, fiind imposibil de a se dispune ieșirea din indiviziune. De altfel, servitutea reclamanților pe terenul în litigiu a fost clarificată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1690/2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc care stabilește sensul de trecere, precum și modalitatea de folosire. Ori, deși este dată autoritatea de lucru judecat sub acest aspect, Tribunalul Suceava nu a ținut cont de ea și a pronunțat o hotărâre nelegală prin fragmentarea petitelor reclamanților și acordând mai mult decât s-a cerut. A li se permite reclamanților accesul neîngrădit peste drum ar însemna crearea unei situații împovărătoare pentru pârâte, fiind știrbită însăși folosința dreptului lor de proprietate.
Față de acestea, avocata pârâtelor recurente solicită admiterea recursului formulat și modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți și menținerea hotărârii date de prima instanță, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată din ambele instanțe, conform chitanțelor depuse la dosar.
Referitor la recursul reclamanților, arată că este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Având cuvântul cu privire la recursul pârâtelor, avocata reclamanților solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu precizarea că hotărârea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la care a făcut referire avocata pârâtelor are autoritate de lucru judecat pentru acest proces numai cu privire la dreptul de trecere și nu la dreptul de proprietate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 7 iulie 2006, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâtele și solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acestea să fie obligate să le respecte dreptul de coproprietate indiviză asupra parcelei de drum nr. 1574/22 din 1742 comunei cadastrale, în suprafață de 471. să le permită accesul nestingherit pe acest teren, să aducă această parcelă în situația anterioară de drum liber, neîngrădit, existentă la data pronunțării sentinței civile nr. 1037/1991 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Reclamanții au mai solicitat stabilirea unui drept de uzufruct asupra cotei de 3/7 din terenul susmenționat, în sensul materializării în teren a acestei cote indivize prin delimitarea suprafeței corespunzătoare, de pe care ei doresc să recolteze fânul și obligarea pârâtelor să le permită folosirea porții de acces la terenul în litigiu. În drept au invocat disp. art. 480, 481 și 787 din Codul civil.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, invocând în principal excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1690/2003 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Au mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cu motivarea că doar mama sa, pârâta, este proprietara parcelei în litigiu, precum și excepția inadmisibilității acțiunii. Pe fondul cauzei, pârâtele au arătat că acțiunea este nefondată întrucât ele respectă dreptul de proprietate al reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 1753 din 21 decembrie 2006 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc au fost respinse, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâtă, iar acțiunea reclamanților a fost respinsă, ca nefondată. Instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt date excepțiile invocate, iar pe fondul cauzei a reținut că din actele depuse la dosar nu rezultă temeinicia pretențiilor invocate de reclamanți prin cererea dedusă judecății.
Soluția a fost reformată de Tribunalul Suceava - secția civilă, care, prin decizia nr. 71/2007 a admis apelul reclamanților și a desființat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului primei instanțe, cu indicația de a se proceda la completarea probatoriului solicitat de părți, având în vedere toate capetele de cerere formulate de către reclamanți și excepțiile invocate de pârâte.
În rejudecare, pârâtele au formulat o cerere reconvențională, prin care au solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune asupra parcelei nr. 1574/22 din 1742 comunei cadastrale în suprafață de 471. în litigiu, urmând ca pârâtelor să li se atribuie parcela în totalitatea ei, cu obligarea acestora la plata sultei corespunzătoare.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că parcela în litigiu se află în stare de indiviziune forțată, coindivizari fiind părțile din proces, pe considerentul că parcela avea categoria de drum de acces; că întrucât accesul se realizează prin curtea pârâtelor și a devenit împovărător pentru ele, prin sentința civilă nr. 1690/2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesca fost creată în favoarea reclamanților o servitute de trecere pe un alt drum, astfel încât starea de indiviziune forțată a dispărut iar parcela a devenit partajabilă, fără ca această operațiune să afecteze situația reclamanților. În drept au invocat disp. art. 728 din Codul civil.
Prin sentința civilă nr. 1343 din 27 septembrie 2007, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc respingând ca nefondate excepțiile invocate de pârâte, a respins de asemenea, ca nefondate, atât acțiunea reclamanților, cât și cererea reconvențională a pârâtelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1690/2003, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 cod civil și art. 163 din Codul d e procedură civilă; nu sunt date excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, care a fost chemată în judecată pentru opozabilitatea hotărârii și cea a inadmisibilității acțiunii, nefiind depuse dovezi care să evidențieze existența mai multor coproprietari asupra terenului în litigiu.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că parcela nr. 1574/22 din 1742 comunei cadastrale, în litigiu, se află într-o stare de indiviziune forțată și perpetuă, reprezentând parcelă de drum asupra căreia nu se poate dispune ieșirea din indiviziune; că în speță se pune problema modalității de exercitare a dreptului de folosință al părților asupra parcelei de drum care conduce la terenurile proprietatea acestora, iar admiterea unei astfel de acțiuni ar echivala cu o recunoaștere a unui drept de proprietate exclusiv al reclamanților asupra acestui drum; că nu s-a făcut dovada împiedicării de către pârâte a accesului reclamanților la parcela de drum, declarațiile martorilor audiați în cauză confirmând contrariul.
Cu referire la cererea reconvențională, judecătoria a reținut că nu este posibilă ieșirea din indiviziune, iar din actele dosarului nu rezultă că ar exista o altă cale de acces în zona litigiului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanții au arătat că sunt în imposibilitate din punct de vedere legal să ceară să li se recunoască dreptul de trecere numai pentru cota de 3/7 din calea de acces, iar instanța a reținut în mod incorect că pârâtele nu îi împiedică să folosească drumul în litigiu.
Prin decizia nr. 544 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Suceava - secția civilă, admițând apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii, obligând pârâtele să respecte dreptul de coproprietate indiviză al reclamanților asupra parcelei nr. 1574/22 din 1742 comunei cadastrale, în suprafață de 471. teren și să le permită accesul neîngrădit pe acest teren, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și obligând pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reținut în motivarea instanței de apel, în esență, că parcela de teren în litigiu nr. 1574/22 din 1742 comunei cadastrale se află în stare de indiviziune forțată și perpetuă, pârâtele având o cotă indiviză de 1/7, iar reclamanții o cotă de 3/7; că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că pârâtele i-au împiedicat pe reclamanți să folosească drumul de acces prin încuierea porții și că, în condițiile în care parcela de teren în litigiu nu reprezintă un drum public, fiecare dintre coproprietari are posibilitatea de a îngrădi terenul, cu condiția de a nu împiedica însă accesul celorlalți coproprietari.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâtele.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat, în esență, că în mod greșit nu s-a procedat la admiterea în totalitate a pretențiilor invocate, în sensul de a se dispune obligarea pârâtelor și la readucerea parcelei de teren în litigiu la starea inițială prin desființarea celor două porți de acces ce nu permit acestora pătrunderea liberă și neîngrădită, prin aceasta fiind împiedicați în exercitarea normală a prerogativelor dreptului de coproprietate, și așa îngreunată prin aceea că, parcela de drum în litigiu străbate practic curtea pârâtelor, în această situație ajungându-se prin mutarea de către acestea din urmă a propriului gard.
Motivându-și la rândul lor recursul, pârâtele au arătat că în mod cu totul nejustificat a fost admisă în parte, acțiunea reclamanților, aceasta fiind lipsită de temei legal, că practic, dispozitivul hotărârii pronunțate nu poate fi pus în executare și că se încalcă autoritatea de lucru judecat sentinței civile nr. 1690 din 16 decembrie 2003 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă irevocabilă, care stabilește o anumită modalitate de trecere pe respectiva parcelă de drum în litigiu, fiind astfel ele împiedicate în exercițiul prerogativelor dreptului de coproprietate.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
, părțile litigante se află într-o stare de indiviziune forțată și perpetuă cu privire la suprafața de 471. teren în litigiu, identică cu parcela - cale de acces nr. 1574/22 din 1742 comunei cadastrale, pârâtele având o cotă de 1/7 părți indivize, iar reclamanții o cotă de 3/7 părți indivize, împrejurare care constituie consecința pronunțării sentinței civile nr. 1037/1991 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă irevocabilă, având ca obiect "partaj succesoral" și încheierii unor acte juridice de înstrăinare a căror valabilitate nu este pusă în discuție.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 4227 din 11 decembrie 1997 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, admițându-se acțiunea civilă pentru servitute de trecere, autorii pârâtelor au fost obligați să permită reclamanților accesul la terenul proprietatea acestora, identic cu parcela nr. 1574/19, pe traseul identic cu parcela 1574/22, cu piciorul pe tot timpul anului și cu atelaje trase de animale de la 1 noiembrie la 31 martie ale fiecărui an.
Această servitute de trecere a fost modificată ulterior, la cererea autorilor pârâtelor sub aspectul sensului de trecere, respectiv, înspre drumul din amonte, pe aceeași parcelă de drum nr. 1574/22 din 1742, cu evitarea curții pârâtelor, pe toată perioada anului, cu piciorul și atelajele pentru perioada 1 noiembrie - 31 martie a fiecărui an, prin sentința civilă nr. 1690 din 16 decembrie 2003 aceleiași instanțe, rămasă irevocabilă (dosar nr. 1499/2003 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ).
Deși în speță nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat a acestei sentințe, nefiind îndeplinită în cauză cerința triplei identități de părți, obiect și cauză cerută de prevederile imperative ale art. 1201 Cod civil, Curtea este ținută de aspectele ce au primit o rezolvare irevocabilă prin hotărârile judecătorești sus - menționate și care conturează, fără echivoc, dreptul de coproprietate indiviză a părților din proces asupra parcelei - drum de acces în litigiu, precum și conduita impusă în exercitarea acestuia. În caz contrar s-ar încălca efectul pozitiv al hotărârilor judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, ceea ce nu poate fi admis.
Astfel, în aplicarea prevederilor art. 480 Cod civil, atât reclamanții, cât și pârâtele, coproprietari ai parcelei de drum în litigiu, îndreptățiți în egală măsură la exercițiul folosinței, ca atribut al dreptului de coproprietate, au obligația exercitării acestuia cu bună - credință.
Jurisprudența și doctrina juridică admit unanim că actele materiale asupra bunurilor aflate în coproprietate se face de fiecare coproprietar cu condiția să respecte dreptul egal al celorlalți coproprietari, adică să nu împiedice folosința legal îndrituită a acestora.
Actele materiale care depășesc această limită, reprezintă, indiscutabil, o exercitare abuzivă a dreptului de coproprietate, configurată juridic ca abuz de drept.
În consecință, împiedicarea de către pârâte a folosirii normale a imobilului aflat în coproprietate, tulburând astfel dreptul subiectiv al reclamanților și creând prejudicii acestora, reprezintă practic o depășire a hotarului dreptului subiectiv și o încălcare a principiului potrivit căruia exercițiul dreptului trebuie să corespundă scopului economic al acestuia și funcționării normale, justificând admiterea în parte a pretențiilor reclamanților.
Din aceeași perspectivă și pentru a nu se încălca limitele unei conviețuiri tolerabile se impune și soluția de respingere a capătului de cerere referitor la readucerea parcelei - drum în litigiu la starea inițială, pârâtele având, în aceeași măsură cu reclamanții, dreptul de a îngrădi și securiza bunul coproprietate care însă nu trebuie exercitat abuziv ci cu condiția de a nu împiedica accesul reclamanților - coproprietari.
În ceea ce privește modalitatea practică de executare efectivă a obligațiilor statuate prin dispozitivul deciziei în sarcina pârâtelor și în favoarea reclamanților, aceasta este o chestiune care, în eventualitatea neexecutării de bună - voie, excede prezentului cadru procesual.
Față de cele ce preced, apreciind că nu sunt date motivele de nelegalitate invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și, precum și de pârâtele și - toți domiciliați în comuna, județul S, împotriva deciziei nr. 544 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. gref. aflat în
semn. gref șef secție,
Red.
Jud.
Dact. E,
Ex. 2
18.04.2008
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela, Surdu Oana
