Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute trecere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 130
Ședința publică din 02 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către intervenientul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei nr. 522 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
Dezbaterile privind recursul au avut loc în ședința publică din 19 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ă separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, pentru a da posibilitatea intervenientului recurent să depună concluzii scrise în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin. 2 din Codul d e Procedură Civilă, pronunțarea a fost amânată pentru data de 26 martie 2008, apoi - dată fiind imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată din cauza absenței obiective a doamnei judecător - -, plecată în interes de serviciu la B în perioada 26 - 28 martie 2008 - pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 02 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 490 din 10 mai 2004, Judecătoria Vatra Dorneia admis acțiunea formulată de reclamanții, și - în contradictoriu cu pârâții, și intervenientul, a constituit o servitute de trecere cu piciorul și auto de la calea publică peste pârâul în favoarea reclamanților pe terenul pârâților și al intervenientului pe aliniamentul 1-32 din raportul de expertiză; a admis în parte cererea de intervenție constatând că intervenientul a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 13.422. teren pășune și 1.094. teren fânaț în comuna; s-au respins celelalte capete de cerere iar intervenientul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 41.049.616 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2440 din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Suceavaa admis apelul intervenientului, a schimbat în parte sentința atacată în sensul admiterii cererii de intervenție, a constatat că intervenientul este proprietarul imobilelor pod și drum, a obligat reclamanții să plătească intervenientului suma de 212.244.958 lei cu titlu de despăgubiri și a modificat cuantumul cheltuielilor de judecată pe care intervenientul trebuia să le achite reclamanților la suma de 5.049.616 lei.
Prin decizia civilă nr. 4081 din 17 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților, a casat decizia civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare, cu recomandarea de a se proceda la completarea probatoriului pentru a se constata dacă intervenientul este titularul unui drept real asupra imobilului în litigiu, respectiv oportunitatea instituirii unor despăgubiri în sensul dispozițiilor art. 619 din Codul Civil.
Prin decizia civilă nr. 554 din 12 mai 2006, Tribunalul Suceavaa admis apelul intervenientului pârât, a schimbat sentința judecătoriei și a constatat că intervenientul a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeței de 14.314. teren fânaț și prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3.529. teren fânaț identic cu corpul de proprietate 714 parcelele 1 Ps, 2 Ps, 3 Ps, 4 Ps, 5 Ps, 6 Ps a comunei cadastrale și a podului de beton peste pârâul "", care face legătura între parcelele 6 Ps și 5 Ps ale corpului de proprietate 714 conform planului de situație (fila 22 apel), menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin decizia civilă nr. 1867 din 2 noiembrie 2006, Curtea de Apel Suceavaa respins ca nefondat recursul reclamanților, a admis recursul intervenientului - pârât și a casat parțial decizia atacată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea capătului de cerere cu privire la despăgubiri.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 522 din 04 decembrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul intervenientului, cu obligarea lui la plata sumei de 8.259,13 lei cheltuieli de judecată, reținând în motivare faptul că reamenajarea și modernizarea de către apelant a podului de acces și a drumului nu s-a efectuat pentru exercitarea dreptului de servitute solicitat de către reclamanții intimați, ci în interesul personal al intervenientului, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză a reieșit că degradarea căii de acces este insignifiantă, neputându-se stabili o contravaloare a acestei degradări fizice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul, care a criticat soluția ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 din Codul d e Procedură Civilă și a solicitat modificarea acesteia în sensul menținerii soluției pronunțate de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 2440 din 20 septembrie 2004.
Dezvoltând motivele de recurs, intervenientul a arătat că în urmă cu șapte ani, reclamanții au devenit proprietarii suprafeței de 31 ari teren amplasat pe Dealul, aferent unei case de vacanță, accesul către aceste imobile realizându-se pe un traseu de pe versantul vecin cu o terță familie, însă în cursul anului 2001 părțile au convenit să amenajeze un drum de trecere la locuințele lor și un pod peste pârâul, pentru realizarea acestor obiective intervenientul suportând toate cheltuielile necesare. Precizează intervenientul recurent că terenul reclamanților nu constituie loc înfundat în sensul art. 616 din Codul Civil întrucât reclamanții au posibilitatea de a-și amenaja un drum de acces pe partea dealului folosită inițial, evidențiată în planul de situație aflat la fila 83 dosar, pct. 1-14, iar dacă optează pentru drumul de acces realizat de intervenient se impune obligarea acestora la plata cotei de din cheltuielile aferente construirii drumului de acces și, respectiv, a podului peste pârâul.
De asemenea, recurentul arată că este proprietarul unei case situată la o distanță de 100. în amonte de proprietatea reclamanților, iar pentru asigurarea unui acces facil a executat o porțiune de drum de la șosea la pod și după pod pe un teren mlăștinos, pentru amenajarea căruia au fost necesare materiale pentru consolidarea terenului, respectiv mașini de piatră, grinzi de; s-au executat șanțuri de scurgere a apelor și s-au efectuat lucrări de pietruire a drumului și, cu toate că inițial între părți a existat o înțelegere cu privire la acest proiect, drumul de acces trecând și peste terenul reclamanților pe o porțiune de 16-20. ulterior, în urma unor neînțelegeri, reclamanții i-au solicitat intervenientului suma de 15.000.000 ROL cu titlu de despăgubiri pentru această suprafață de teren utilizată, astfel că este nelegală constituirea servituții în favoarea reclamanților peste drumul și podul nou edificate de intervenient, în lipsa unei obligații stabilite în sarcina acestora de a-i achita J din valoarea investiției efectuate.
Pe de altă parte, intervenientul a criticat faptul că instanța nu a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce urmează.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat de intervenient, Curtea constată că prin sentința civilă nr. 490 din 10 mai 2004, Judecătoria Vatra Dorneia dispus constituirea unei servituți de trecere peste pârâul în favoarea reclamanților, pe terenul pârâților și al intervenientului, pe aliniamentul 1-32 descris de expertul, reținând că imobilul compus din suprafața de 3.356. teren și construcții situat în comuna, dobândit de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 989/22 aprilie 1999, are caracterul de loc înfundat în sensul dispozițiilor art. 616 din Codul Civil, aspect confirmat de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 1867 din 2 noiembrie 2006, irevocabilă, și intrat astfel în puterea lucrului judecat, așa încât acest motiv nu mai poate face obiectul unei reexaminări în această fază procesuală.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea constată că soluția de respingere a cererii intervenientului de obligare a reclamanților la plata despăgubirilor nu este conformă cu recomandările Curții de Apel Suceava inserate în decizia de casare nr. 1867 din 2 noiembrie 2006, care a făcut trimitere implicit la considerentele deciziei nr. 4081 din 17 mai 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a statuat faptul că, din economia reglementărilor cuprinse în art. 616 și următoarele din Codul Civil, reiese că acțiunea confesorie de servitute de trecere se exercită în ipoteza în care a fost reclamată asupra mai multor fonduri învecinate, împotriva proprietarilor acestor fonduri, cu precizarea că acțiunea de indemnitate prevăzută de art. 619 din Codul Civil are ca obiect paguba ce pricinuiește fondurilor aservite și nu folosul pe care drumul de trecere îl aduce proprietarului fondului dominant.
S-a reținut, de altfel, că, în ipoteza executării unor lucrări trebuincioase pentru exercițiul servituții, ele se impută proprietarului fondului dominant, însă, atunci când servesc și fondului aservit, vor fi suportate proporțional cu foloasele culese și de proprietarul acestui fond, împrejurare în care instanța de recurs a dispus casarea parțială a deciziei tribunalului și trimiterea cauzei acestei instanțe pentru soluționarea capătului de cerere cu privire la despăgubiri.
Potrivit art. 315 pct. 1 din Codul d e Procedură Civilă, "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept rezolvate, precum și a necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", ori, în speță, tribunalul nu s-a conformat indicațiilor imperative ale instanței de recurs cuprinse în decizia de casare, așa încât Curtea, în baza art. 312 pct. 1 și 5 din Codul d e Procedură Civilă, va admite recursul intervenientului, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu recomandarea de a se proceda la suplimentarea probatoriului în vederea soluționării capătului de cerere cu privire la plata despăgubirilor reprezentând existența cheltuielilor necesare și utile efectuate de intervenient pentru amenajarea drumului de acces asupra căruia a fost creată servitutea de trecere în favoarea reclamanților și, totodată, justificarea pe baza criteriilor obiective a cheltuielilor de judecată în sumă de 8.259,13 lei acordate reclamanților prin decizia atacată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către intervenientul, domiciliat în comuna, județul S, împotriva deciziei nr. 522 din 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
Casează decizia civilă nr. 522 din 04 decembrie 2007 Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
TehnoS..
2 ex. / 05 mai 2008
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela, Surdu Oana
