Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1512/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1512
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier: - -
**************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.161 din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică și la prima strigare și la a doua a răspuns recurenta asistată de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nefiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, părții prezente.
Avocat pentru recurenta -reclamantă având cuvântul,a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și în principal trimiterea cauzei pentru rejudecare, urmând a se analiza și respecta dispozițiile deciziei de casare și a se analiza mai profund fondul cauzei.
În subsidiar a se admite recursul, a se casa decizia și a se respinge apelul ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
A susținut că soluția este nelegală și netemeinică motivat de faptul că:
- a fost încălcat dreptul la apărare reglementat de dispozițiile art.156 Cod procedură civilă. nu au fost respectate dispozițiile deciziei de casare, nu a fost rezolvat fondul cauzei, iar pe fondul cauzei decizia s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.161 din 25 august 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol, formulată de intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat, str. - nr.59, județul
A fost admis apelul declarat de pârâții B și B, ambii cu domiciliul în comuna, sat,-, județul N și domiciliul procedural ales la Cabinet avocat, cu sediul în municipiul P N, str. - -, - 6,. B,.23, județul N, împotriva sentinței civile nr.1117 din data de 19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Roman, județul
S-a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul următor:
Au fost obligați pârâții B și B să procedeze la tratarea rostului dintre imobilul cu nr.57 (proprietatea pârâților) și cel cu nr.59 (proprietatea reclamantei ), ambele situate în satul, comuna, cu un de beton și o rigolă de scurgere, care să preia și apele meteorice din spatele acestor imobile - soluție propusă de expertul tehnic, prin raportul de expertiză întocmit pentru termenul din data de 31.03.2009 în dosarul nr- (rejudecare) al Tribunalului Neamț (fila 51).
S-a înlăturat din sentința apelată dispoziția privind demolarea imobilului situat în satul, comuna,-, județul
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a constatat că apelanții au renunțat la cererea de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1117 din 19.04.2007 a Judecătoriei Roman, pronunțată în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă confesorie de servitute formulată de reclamanta împotriva pârâților B și B și s-a dispus demolarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii a construcției cu destinația casă de locuit tip parter plus mansardă, situată în satul,-, comuna, jud. N, și a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata unor daune cominatorii în sumă de 30 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației privind demolarea construcției. Pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 771, 50 lei, cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 353/AC/2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de pârâții B și B, împotriva sentinței civile nr. 1117 din 19.04.2007 a Judecătoriei Roman.
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că au fost obligați pârâții să edifice pe terenul reclamantei, un trotuar cu pante pentru dirijarea apelor meteorice în afara fundațiilor conform schiței de plan anexă nr. l la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă a fost admisă cererea apelanților privind cheltuielile de judecată și a fost obligată intimata să le plătească cu acest titlu suma de 500 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. l117 din 19.04.2007 pronunțată de Judecătoria
R în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea confesorie de
servitute formulată de reclamanta împotriva pârâților B și
B și s-a dispus demolarea în 30 de zile de la rămânerea definitivă
hotărârii a construcției cu destinație casă de locuit tip parter plus mansardă
situată în satul,-, comuna, județul
Totodată, a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata unor daune cominatorii în sumă de 30 lei, pentru fiecare zi de întârziere, în executarea obligației privind demolarea construcției, aceiași pârâți fiind, însă,
obligați la plata către reclamantă a sumei de 771,50 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din probele dosarului că reclamanta este proprietara imobilului vecin pe latura de est, la o distanță variind între 0,65 și 0,95. de linia de hotar, cu pârâții, care în anul 2004 au început edificarea unei locuințe tip parter plus etaj, fără a avea încă eliberată documentația legală necesară, obținută abia la sfârșitul anului 2005, când construcția era deja "la roșu", iar organele autorizate i-au sancționat contravențional, constatând că nu era respectat planul de amplasament din cuprinsul proiectului de autorizare, deoarece locuința era construită chiar pe linia de demarcație dintre cele două proprietăți, prin aceasta încălcându-se servituțile de distanță și, respectiv, de picătură a streșinilor.
Practic, datorită modului defectuos de amplasare și execuție a casei pârâților, apele pluviale se scurg de pe locuința acestora pe cea a reclamantei, deteriorându-i acoperișul și tencuielile exterioare din zona aflată în imediata proximitate, disconfortul cauzat reclamantei nefiind înlăturat în totalitate prin remedierea de către pârâți a unei părți din neajunsuri în timpul judecății (executând un sistem de scurgere din jgheaburi, care direcționează apele pe propriul teren), deoarece distanța mică dintre cele două construcții facilitează infiltrarea apelor rezultate din ploi și topirea zăpezii sub fundația locuinței reclamantei, determinând, în timp, slăbirea considerabilă a rezistentei clădirii, fisurarea zidăriei și fundației și, în cele din urmă, la prăbușirea imobilului.
Soluția executării unui trotuar din beton între cele două construcții, propusă de expertul tehnic în construcții civile numit în cauză pentru efectuarea unei lucrări de specialitate, poate fi o soluție tehnică viabilă dar nu și echitabilă, întrucât presupune ca proprietara fondului dominant, în speță reclamanta, să suporte efectuarea lucrării pe propriul teren, chiar dacă pe cheltuiala exclusivă a pârâților și că, întrucât situația creată se datorează exclusiv culpei pârâților, soluția care se impune este aceea a desființării construcției edificate cu încălcarea planului de amplasament.
Prima instanță a găsit neîntemeiată susținerea pârâților, potrivit căreia reclamanta ar fi manifestat pasivitate în perioada ridicării construcției în litigiu, pasivitate pe care aceștia să o fi perceput ca pe un acord tacit al vecinei lor cu privire la amplasarea locuinței pe linia de hotar, pe de o parte, pentru că reclamanta a făcut cu acte dovada adresării sale în mai multe rânduri atât reprezentanților Primăriei, cât și direct reclamanților, solicitând remedierea situației, iar pe de altă parte, pentru a putea edifica construcția în condițiile de ei dorite, pârâților le era necesar acordul expres și autentic al reclamantei ceea ce, în mod neîndoielnic, nu au avut.
De asemenea, instanța a mai arătat că neîntemeiată este și solicitarea reclamatei de a fi obligați pârâții la plata unor daune cominatorii, în cazul neîndeplinirii în termen a obligației stabilite în sarcina lor, această constrângere neimpunându-se, câtă vreme nu este vorba de un fapt personal al pârâților, ci de o obligație de a face care poate fi executată și de creditoare.
Pârâții au declarat apel împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță pe care au criticat-o sub următoarele aspecte:
În mod cu totul greșit a fost aleasă cea mai grea dintre cele patru soluții tehnice propuse de expert, fără a se ține seama de faptul că imobilul la a cărei demolare au fost obligați este o construcție cu destinația casă de locuit, tip, compusă din parter și etaj, edificată din cărămidă, pe fundație din beton și acoperită cu tablă;
Instanța nu a dat o interpretarea corectă raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză în care, la punctul 2 din Cap. IV, este arătat faptul că au făcut modificări la șarpantă, prin tăierea acesteia și ridicarea unui fronton pe zidul dinspre locuința intimatei, ceea ce permite preluarea apelor pluviale prin jgheaburi și burlane și scurgere lor în propria curte interioară, astfel încât în prezent nu mai afectează în nici un mod imobilul vecin;
Nu s-a ținut cont de faptul că ei au dorit permanent soluționarea amiabilă a situației litigioase create fără voia lor, dar că s-au lovit de refuzul reclamantei de a găsi un consens, iar soluția de a construi exclusiv pe cheltuiala lor, un trotuar între construcții, cu canal de colectare a apelor care provin din topirea zăpezii benefică pentru ambele imobile, nu poate fi pusă în practică deoarece reclamanta nu acceptă ca respectivul trotuar să fie amplasat și pe terenul său;
care au existat în obținerea documentației necesare ridicării locuinței, s-au datorat reprezentanților societății de construcții cu care au contractat, în sarcina cărora a rămas, conform înțelegerii avute (deoarece fiind plecați în străinătate, ei nu dispuneau de timpul necesar), dar care și-au îndeplinit defectuos obligația asumată, însă în prezent dețin toate aceste acte, respectiv autorizație de construire, certificat de urbanism, proiectul construcției etc.;.-și, în drept, apelul pe dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă, pârâții au solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, prin alegerea unei alte soluții dintre cele propuse de expertul tehnic.
În apel, probatoriul a fost completat cu un set de 10 planșe fotografice, depuse la dosar de avocatul intimatei-reclamante.
Tribunalul a reținut apelul ca fiind întemeiat.
Ceea ce este relevant pentru soluția pronunțată în dosarul de față de Judecătoria Roman, a reținut instanța de apel, o constituie faptul că nici măcar reclamanta nu a considerat posibilă și, ca atare, nici nu a solicitat, obligarea pârâților la demolarea locuinței tip, chiar dacă aceasta a fost edificată în așa fel, încât nu concordă cu proiectul de execuție obținut în acest scop. De altfel, nici expertul tehnic nu a propus o astfel de soluție (mai ales față de disponibilitatea pârâților de a pune capăt într-un mod cât mai rezonabil nemulțumirii, e adevărat, justificate, a vecinei lor dinspre est), ci doar, în ultimă instanță, schimbarea amplasamentului imobilului în discuție. O astfel de schimbare, însă nu mai poate fi făcută în prezent, când construcția este de doi ani finalizată, fără a mai lua în discuție consecințele deosebit de grave din punct de vedere economic pe care le-ar avea asupra familiei pârâților.
Actele dosarului de fond reliefează, contrar celor reținute de prima instanță în motivarea sentinței, că somațiile, notificările cât și memoriile comunicate de intimata - reclamantă atât pârâților, cât și Primăriei comunei, sunt ulterioare terminării clădirii, deci corect au invocat intimații pasivitatea culpabilă a acesteia: desigur, nu trebuiau cunoștințe de specialitate și nici nu era necesar să se termine de ridicat construcția vecină, pentru ca reclamanta să sesizeze amplasarea ei, odată cu edificarea fundației chiar pe hotarul proprietății sale. în plus, intimații-pârâți au fost deja sancționați cu amenda contravențională în sumă de 3.000 de lei, iar măsurile pe care au fost obligați să le ia pentru remedierea neajunsurilor constatate prin procesul-verbal nr. 1/22.04.2006, întocmit de referentul de specialitate din cadrul Primăriei, au fost deja aduse la îndeplinire, în discuție rămânând, conform celor arătate de expertul tehnic, doar problema zăpezii care se depune în spațiul foarte îngust rămas între imobile și cea a infiltrării, la fundația ambelor imobile, a apelor rezultate din topirea zăpezii și a celor care se scurg de pe imobilul reclamantei. Pentru remedierea și a acestor neajunsuri, soluția propusă de expert este optimă, nu numai pentru că nu implică nici un fel de costuri pentru intimata - reclamantă, dar și pentru că, așa cum a precizat în mod stăruitor expertul, ea este benefică ambelor clădiri.
Față de împrejurările analizate anterior, tribunalul a admis apelul și a schimbat sentința atacată, în sensul celor arătate, cu consecința suportării de către intimați a cheltuielilor efectuate de apelanți în această fază a procesului, proporțional, desigur, cu culpa procesuală ce se impune a fi reținută în sarcina sa.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta care a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât măsura dispusă aduce atingere dreptului său de proprietate.
Recurenta arată că nu a solicitat într-adevăr demolarea construcției pârâților, însă nu poate fi de acord că soluția optimă este cea propusă de instanța de apel care este de natură să-i aducă atingere și mai mult dreptului său de proprietate.
Recurenta arată că nu există nici un temei legal pe care să se sprijine
soluția instanței de apel, întrucât așa cum proprietatea intimaților are valoare economică, în aceeași măsură și pentru ea proprietatea sa are valoare economică, iar instanța trebuia să se pronunțe în sensul conservării și nu a distrugerii ei.
În plus, arată recurenta, intimații-pârâți nu au făcut cerere reconvențională prin care să ceară obligarea recurentei la asigurarea accesului pe terenul proprietatea sa.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, precum și din oficiu a constatat recursul ca fiind întemeiat.
Acțiunea recurentei-reclamante are ca obiect, obligarea pârâților să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei lor pe terenul și acoperișul casei sale și este întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 615 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor care guvernează materie servituții, orice proprietar este dator a-și face strașina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe străzi, iar nu pe locul vecinului său.
Proprietarul casei trebuie să lase o distanță oarecare între strașina casei sale și fondul vecin pentru a evita producerea unor daune vecinului cauzate de șapele care curg de pe acoperișul casei sale. In caz contrar, poate fi obligat să-și mute streașina și să plătească despăgubiri proprietarului fondului vecin pentru pagubele cauzate.
Măsura poate merge până la modificarea sau desființarea construcției, însă, așa cum arată chiar recurenta prin motivele de recurs nu a solicitat a se lua această măsură.
Pronunțându-se asupra desființării construcției pârâților, este evident ca instanța de fond a încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil care printre altele conferă reclamantului dreptul de a determina limitele acțiunii sale.
Criticabilă este și soluția pronunțată de instanța de apel, care creează o situație și mai împovărătoare asupra proprietății recurentei-reclamante, propunând de asemenea o soluție ce încalcă principiul disponibilității, respectiv al cadrului procesual stabilit de părți.
Instanța de apel practic nici ea nu s-a pronunțat în cadrul limitelor cererii recurentei-reclamante, astfel cum a fost susținută și în fapt și în drept, pentru soluționarea căreia se impunea ca instanța de apel să suplimenteze probatoriile pentru identificarea unei măsuri optime care să răspundă cererii recurentei-reclamante și care să nu afecteze proprietatea acestuia fără acordul său de voință.
Pentru aceste considerente, în temeiul 312 Cod procedură civilă a fost admis recursul promovat de, împotriva deciziei civile nr. 353/AC din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
A fost casată decizia civilă nr. 353/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț și s-a trimis cauza spre rejudecare apelului aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată în rejudecarea apelului cu nr- din 22.07.2008.
Analizând motivele de apel invocate de pârâții B și B, probele administrate în acest dosar și analizând cauza sub toate aspectele în cadrul dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, în cadrul efectului devolutiv al apelului, și conform limitelor de investire prin decizia de casare cu trimitere, se constată ca fiind întemeiat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1117 din 29.04.2007 a Judecătoriei Roman.
În faza de rejudecare în apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în construcții în vederea completării probelor administrate în această cauză conform îndrumărilor stabilite prin decizia de casare cu trimitere prin care a fost investită această instanță. De asemenea, s-a încuviințat ambelor părți numirea câte unui expert - parte pentru a participa la efectuarea expertizei tehnice în construcții.
În prealabil, analizând cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de către intimata, în cadrul concluziilor scrise, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată. Astfel, avocatul intimatei, d-na, nu a făcut dovada situației invocate ca justificare a cererii de repunere pe rol, respectiv faptul că s-a aflat în concediul de odihnă la termenul din 18.08.2009 când au avut loc dezbaterile asupra fondului. De asemenea, cauza se află într-un ciclu procesual de rejudecare în apel fiind necesare și în acest stadiu procesual amânări repetate pentru administrarea expertizei tehnice în construcții, dosarul fiind foarte vechi pe rolul instanței, iar dreptul la apărare al intimatei în acest apel este asigurat prin formularea concluziilor scrise după amânarea pronunțării dispusă în acest scop.
Asupra fondului acțiunii civile în servitute formulată de reclamanta împotriva pârâților B și B, aceasta este întemeiată sub următoarele aspecte:
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică în construcții efectuat în acest apel ( ing. - 51-53 ) se constată că:
Imobilul cu nr. 57 (proprietatea pârâților) este prevăzut cu sistem de preluare a apelor meteorice evacuarea făcându-se în zona din fața curții acestei proprietăți; imobilul cu nr. 59 (proprietatea reclamantei ) nu are sistem de preluare a apelor meteorice, iar acestea se scurg pe porțiunea de rost dintre cele două clădiri, care nu este amenajat pentru a putea prelua aceste ape, astfel cum rezultă și din planșa foto anexă la raportul de expertiză.
Imobilul cu nr. 57, aparținând pârâților are ridicat un zid înălțat un zid cu atic ce asigură preluarea apelor meteorice și evacuarea acestora în zona din fața curții acestor proprietari ( anexa, fila 54, dosar apel).
Soluțiile de rezolvare a dirijării apelor meteorice pe rostul dintre cele două imobile stabilite prin concluziile raportului de expertiză sunt:
a) tratarea rostului dintre imobilul cu nr. 57 (proprietatea pârâților) și imobilul cu nr. 59 (proprietatea reclamantei ), ambele situate în satul, comuna, jud. N, cu un de beton și o rigolă de scurgere, care să preia și apele meteorice din spatele acestor imobile.
a) montarea ulucelor și burlanelor de colectare a apelor meteorice la imobilul cu nr. 59, aparținând reclamantei.
Punctele de vedere exprimate de experții - parte încuviințați la solicitarea părților:. ( 57-58, 71 dosar) și ing. R ( 67 -68), nu infirmă concluziile raportului de expertiză - ing. și nu stabilesc altfel de soluții de rezolvare a servituții de scurgere a apelor.
De asemenea, obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către intimata - reclamantă prin apărător, au fost soluționate prin răspuns la obiecțiuni ( 75 ) prin care expertul își menține concluziile precum și soluțiile practice de rezolvare a servituții de scurgere.
În raport cu elemente probatorii analizate anterior, se constată că soluțiile propuse prin raportul de expertiză ( ing. 51-53) asigură o rezolvare optimă a scurgerii apelor pluviale pentru asigurarea conservării ambelor proprietăți în limitele servituții de scurgere și a raporturilor unei bune vecinătăți între fondul aservit și fondul dominant. De aceea, nu se poate susține cu temei că tratarea rostului dintre cele două proprietăți cu un de beton și o rigolă de scurgere ar constitui o sarcină împovărătoare asupra proprietății reclamantei, scopul acestei amenajări fiind asigurarea tocmai a conservării și integrității imobilului - fond dominant aparținând reclamantei.
Sunt neîntemeiate și susținerile formulate prin concluziile scrise ale reclamantei, prin care se solicită respingerea apelului declarat de pârâți și, prin urmare, menținerea sentinței civile nr. 117 din 19.04.2007 a Judecătoriei Roman, care dispune demolarea imobilului cu nr. 57 aparținând pârâților B și B.
O asemenea soluție încalcă atât principiul disponibilității părților în procesul civil și nu poate fi reținută în cauză, deoarece prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat pe cale de acțiune în servitute obligarea pârâților să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei lor pe terenul și acoperișul casei sale, precum și limitele deciziei de casare cu trimitere potrivit considerentelor acestei decizii analizate anterior.
De asemenea, este evident că soluțiile de amenajare propuse de expert sunt în sarcina pârâților, aceștia având culpă procesuală pentru faptul că au edificat imobilul de locuit cu nr. 57 fără a respecta amplasamentul din proiect. Pentru aceleași motive nu poate fi însușită în cadrul soluționării cauzei și a doua rezolvare propusă prin raportul de expertiză, respectiv montarea ulucelor și burlanelor de colectare a apelor meteorice la imobilul cu nr. 59, aparținând reclamantei, în lipsa unei cereri reconvenționale a pârâților care să asigure cadrul procesual al obligării reclamantei în acest proces.
În consecință, pentru motivele analizate anterior, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă s-a admis apelul pârâților B și B, s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 1117 din 19.04.207 a Judecătoriei Roman și s-a soluționat fondul cauzei în sensul celor analizate anterior.
De asemenea, s-a înlăturat din sentința apelată dispoziția privind demolarea imobilului situat în satul, comuna, jud. N și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs intimata - reclamantă, recurs declarat și motivat în termen, legal timbrat și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
A fost criticată soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- a fost încălcat dreptul la apărare reglementat de dispozițiile art.156 Cod procedură civilă;
- nu au fost respectate dispozițiile deciziei de casare;
- nu a fost rezolvat fondul cauzei;
- instanta încălcat și aplicat greșit legea.
Intimații B și B au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art.304, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată caracterul său fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea lucrărilor dosarului reiese că intimata - reclamantă nu a beneficiat de nici un termen pentru lipsă de apărare.
Amânarea judecății cauzei s-a dispus ca urmare a efectuării unei adrese către Biroul de expertize ( încheierea din 16.09.2008), emiterii adresei către expertul desemnat (încheierea din 14.10.2008), lipsei raportului de expertiză, (încheierile din 11.11.2008,09.12.2008,20.01.2009,03.03.2009) si admiterii obiecțiunilor la expertiză ( încheierea din 28.04.2009, 26.05.2009).
Așa fiind, cererea de amânare a judecării cauzei în temeiul art.156 Cod procedură civilă formulată de apărătorul intimatei - reclamante își găsea justificarea, câtă vreme aceasta nu beneficiase deja de acest termen.
Este de reținut că dispozițiile alineatului 2 al articolului 156 Cod procedură civilă reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea- credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției.
În speță însă, nu se poate vorbi de exercitarea cu rea - credință a drepturilor procesuale, atâta timp cât intimata reclamantă nu beneficiase de nici un termen pentru lipsă de apărare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunsul expertului la obiecțiunile la raportul de expertiză nu au fost comunicate nici părții, nici avocatului acesteia.
Curtea Europeană a reținut constant " că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți" ( CEDO, - Mateos contra Spaniei, hotărârea din 23 mai 1993).
Pentru a asigura respectarea acestei cerințe, judecătorul va fi obligat să pună în discuția părților toate chestiunile de care depinde soluționarea cauzei.
Conform principiului egalității armelor trebuie acordate ambelor părți un drept comparabil de acces la dosarul cauzei.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de apel încălcând principiul contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil, nu a permis intimatei să ia cunoștință de punctul final de vedere al expertului în timpul desfășurării procedurii judecătorești, ci după închiderea dezbaterilor prin amânarea pronunțării.
Cum intimata - reclamantă nu a primit un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză,rezultă că pretențiile sale nu au fost efectiv analizate.
Față de această concluzie nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă să fie admis recursul, casată hotărârea recurată și trimisă cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.161 din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr.161 din 25.08. 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red. dec.apel -,
Red.dec.recurs - SC/15 2009
Tehn.red.EG/4 ianuarie 2010
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
