Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1528/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1528/R/2008
Ședința publică din 2 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare -pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.22/A din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, privind pe pârâții intimați -, -, ȘI, având ca obiect servitute.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 20 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 iunie 2008, și ulterior, pentru data de 2 iulie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1171 din de 29 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Năsăuds -a respins excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 103/A/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților -, -, și în consecință s-a dispus anularea împărțelii dispuse prin decizia civilă nr. 103/A/2004 cu privire la imobilele înscrise în cartea funciară 418 N topografici 605/1, 611 - 618, 620 - 624, precum și radierea înscrierii efectuate în cartea funciară 418 în baza deciziei nr. 103/A/2004 și reînscrierea imobilelor în coproprietate pe reclamanți și pârâți, conform cotelor deținute de aceștia.
S-a respins ca nefondat petitul privind instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și atelajele pe tot timpul anului în favoarea fondului dominant înscris în cartea funciară 418 topografici 605/1/1, 611/1, 612, 613 și 614 peste terenul fond aservit înscris în cartea funciară 418 top 605/1/2, 611/2, 615, 616 - 618, 620 - 624.
A fost disjuns petitul de partajare a imobilelor înscrise în cartea funciară nr. 418 top 605/1/2, 611/2, 615, 616 - 618, 620 - 624, dispunându-se repunerea pe rol a acestei cereri și fixarea unui termen de judecată la data de 3.12.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, a reținut în esență faptul că prin decizia nr. 103/A/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N a fost schimbată în parte soluția primei instanțe, dispunându-se partajarea imobilelor proprietatea părților conform noii variante A întocmită de expertul desemnat de instanța de apel, astfel încât fiecare să aibă acces la terenul său din drumul comunal.
Cu ocazia cercetării locale efectuate în cauză s-a constatat că accesul reclamanților la lotul atribuit este impracticabil cu piciorul și atelajele, fiind necesare lucrări de excavare și de consolidare a taluzelor, lucrări evaluate de expertul desemnat în cauză la suma de 1.000.000 lei fără TVA, în condițiile în care lotul reclamanților are o valoare de 71.973 lei, conform expertizei efectuată în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 103/A/2004.
Raportat la această stare s-a fapt s-a apreciat că lotul reclamanților este înfundat în accepțiunea dispozițiilor art. 616. civ. iar cheltuielile necesare amenajării drumului depășesc valoarea lotului de teren. În aceste condiții, în baza art. 790. civ. s-a adoptat soluția anulării deciziei nr. 103/A/2004, fapt care nu a mai impus analiza cererii de instituire a unei servituți de trecere.
Partajarea imobilelor conform variantei 2 din lucrarea de expertiză efectuată de expertul în dosarul nr. 2190/2007 nu a putut fi dispusă, deoarece această variantă este deficitară pentru considerentele reținute în cuprinsul deciziei nr. 103/A/2004.
Reținându-se că loturile formate de expertul nu sunt de aceeași natură și calitate, că echitatea partajului impune stabilirea unei alte variante conform căreia loturile să fie pe cât posibil egale, de aceeași natură și calitate, s-a apreciat că imobilele înscrise în cartea funciară 418 topografici top 605/1, 611 - 618, 620 - 624 nu pot fi împărțite în natură.
Dispozițiile art. 67310alin. 1 și 4.proc.civ. prevăd posibilitatea coproprietarilor de a solicita instanței atribuirea prin încheiere sau prin sentință a bunurilor supuse partajului, cu obligarea coproprietarului căruia i s-au atribuit bunurile să plătească celorlalți coproprietari echivalentul cotelor lor de proprietate.
Deoarece pe parcursul cercetării judecătorești coproprietarii nu și-au exprimat o astfel de opțiune și pentru a se evita modalitatea de partaj prevăzută de art. 67311alin. 1.proc.civ. respectiv vânzarea întregilor imobile prin bună învoială sau silit, modalitate care nu este indicată având în vedere că pe teren sunt case și anexe gospodărești unde locuiesc o parte din părțile aflate în litigiu, s-a apreciat necesară disjungerea cererii de partaj, repunerea cauzei pe rol sub acest aspect și soluționarea separată odată cu cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 790. civ. art. 67310, 67311.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și pârâții.
La termenul de judecată din data de 27 februarie 2008, tribunalul a pus în discuția părților prezente și apărătorilor lor natura căii de atac, având în vedere faptul că valoarea imobilului obiect al litigiului este de 143.952 lei ( 144 dosar nr. 1324/2003 al Tribunalului Bistrița -N).
În temeiul art. 282 alin. 1 raportat la art. 2821alin. 1.proc.civ. reținând caracterul patrimonial al acțiunii, întrucât obiectul său este evaluabil în bani, având valoarea de 143.952 lei, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul.
Prin decizia civilă nr.22/A din 12 martie 2008, Tribunalul Bistrița -N a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 1171 din 29 octombrie 2007.
S-a admis apelul declarat de pârâții, ia, împotriva aceleiași sentinței, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților, ia, privind resciziunea împărțelii dispuse prin decizia civilă nr. 103/A/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 1324/2003 și notarea în foaia Cac ărții funciare a servituții de trecere.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii privind respingerea cererii de instituire a servituții de trecere, respingerea excepției autorității de lucru judecat și de disjungere a petitului de partaj și întabulare în cartea funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Între părți a existat un litigiu având ca obiect sistarea stării de invidiziune asupra imobilelor proprietate a părților înscrise în cartea funciară 418 topografici 605/1, 611 - 618, 620 - 624, care constituie și obiect al prezentului dosar.
Litigiul a fost tranșat definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 103/A/2004 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr. 1324/2003 acvirat, prin care s-a stabilit caracterul comod partajabil al imobilelor în litigiu, s-au format loturi pentru fiecare dintre părți, conform propunerilor din tabelul de mișcare parcelară din raportul de expertiză întocmit în apel d e expertul, cu corectivele aduse de instanță, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al părților în evidențele de carte funciară, iar pentru egalizarea valorică a loturilor s-a stabilit o sultă compensatoare corespunzătoare în sarcina pârâților apelanți din prezentul dosar, respectiv în favoarea reclamanților apelanți.Această decizie nu a fost atacată de partea nemulțumită, astfel că hotărârea a devenit irevocabilă.
Unul dintre efectele hotărârii judecătorești irevocabile îl constituie puterea de lucru judecat ce garantează imutabilitatea verificării jurisdicționale, urmată de tranșarea chestiunii litigioase printr-o hotărâre sau, altfel spus garantează imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu după rezolvarea lui definitivă și irevocabilă.
Puterea de lucru judecat se atașează hotărârii, indiferent dacă aceasta este declarativă sau constitutivă de drepturi și obligă instanța sesizată cu un litigiu să respecte o hotărâre anterioară.
Puterea de lucru judecat prezintă un dublu aspect:unul pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată șiunul negativpentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Dispunând anularea împărțelii realizate printr-o hotărâre irevocabilă, instanța de fond nu a făcut altceva decât să scoată din vigoare o hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucura de putere de lucru judecat.
S-a reținut că art. 790. civ. reținut de instanță se referă la desființarea împărțelii făcute cu încălcarea legii, în cazul vicierii consimțământului prin violență sau dol. Cum violența sau dolul constituie cauze de anulare a actelor juridice, textul menționat se referă exclusiv la împărțelile făcute prin acordul de voință al coindivizarilor (prin bună învoială sau tranzacție) și nicidecum la cele făcute de instanța de judecată fără acordul coindivizarilor. Întrucât în cauză partajarea s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dispozițiile art. 790. civ. nu erau incidente, în condițiile în care hotărârea judecătorească (decizia nr. 103/A/2004) neatacată, intrată în puterea lucrului judecat se prezumă că exprimă adevărul legal și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
În condițiile existenței unei prezumții de legalitate, care pentru părți este irefragabilă, nu este îndeplinită nici măcar condiția cerută de art. 790.civ. aceea ca împărțeala să fie făcută cu încălcarea legii.
Tribunalul a reținut că nu există autoritate de lucru judecat în sensul dispozițiilor art. 1201.civ. între hotărârea pronunțată în dosarul nr. 1324/2003 și cererea obiect al prezentului dosar, deoarece lipsește identitatea de obiect, însă autoritatea de lucru judecat nu trebuie confundată cu puterea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre irevocabilă.
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii (efect care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință) sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa (efect care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești), fără ca în cel de al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
În consecință,s-a apreciat că soluția instanței de fond de anulare a împărțelii dispusă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucură de puterea lucrului judecat, de restabilire a situației anterioare de carte funciară este nelegală,pentru aceleași considerente fiind nelegală și statuarea primei instanțe în sensul imposibilității partajării în natură a terenurilor.
Astfel, s-a reținut că, deși toți experții topografi desemnați în prezentul dosar, cât și în dosarul nr. 1324/2003 al Tribunalului Bistrița -N și nr. 2190/1997, au relevat posibilitatea partajării în natură a imobilelor în litigiu, instanța de fond reține imposibilitatea partajului, creând astfel o stare de indiviziune forțată între coproprietari și obligând reclamanții sau pârâții să preia un lot de teren (al părții adverse) de care nu au nevoie.
Soluția atribuirii bunului unuia dintre coproprietari poate fi adoptată numai dacă împărțirea în natură nu este posibilă, fie datorită unei imposibilități fizice, când bunul nu este comod partajabil, fie datorită unei imposibilități economice, deoarece s-ar ajunge la îmbucătățirea peste măsură a bunului.
În ceea ce privește cererea de instituire a unei servituți de trecere s-au reținut următoarele aspecte:
Pe de o parte, drumul de acces la lotul reclamanților s-a stabilit în dosarul nr. 1324/2003 al Tribunalului Bistrița -N, prin decizia nr. 103/A/2004 (schița de la fila 131). În cadrul acestei lucrări de expertiză se relevă de expert dificultatea utilizării acestui drum, arătându-se că în funcție de obiecțiunile părților se poate stabili altă variantă.
S-a reținut că din examinarea acestui dosar se poate observa cu ușurință faptul că reclamanții, deși au avut apărător ales, nu au solicitat realizarea unei alte variante de acces la terenul lor. Totodată reclamanții, în condițiile în care erau nemulțumiți de varianta de partaj acordată, aveau posibilitatea de a ataca hotărârea instanței de apel, ceea ce nu s-a realizat, astfel că se prezumă că s-au declarat de acord cu soluția adoptată de instanța de apel.
Printr-o asemenea cerere se încearcă, pe cale ocolită, în condițiile neexercitării căii de atac împotriva deciziei nr. 103/A/2004, să se modifice această hotărâre irevocabilă, în sensul revenirii la dispozitivul sentinței civile nr. 2943/2002 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 2190/1997, hotărâre care a constituit obiect al apelului declarat în dosarul nr. 1324/2003 al Tribunalului Bistrița -
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține caracterul de lot înfundat al imobilului atribuit reclamanților prin decizia nr. 103/A/2004 pe considerentul că ieșirea la calea publică prezintă inconveniente grave, necesită cheltuieli mari, nu se poate adopta soluția propusă de expertul în dosarul nr. 2190/1997, în anexa 2 tabelului de mișcare parcelară pe considerentul că această lucrare este deficitară, așa cum rezultă din decizia nr. 103/A/2004, intrată în puterea lucrului judecat și care nu poate fi contrazisă.
Tribunalul a reținut că nici variantele de instituire a servituții de trecere propuse de expertul în prezentul dosar nu pot fi stabilite, deficiențele fiind relevate chiar de expert.
Astfel, instituirea servituții de trecere în varianta I presupune trecerea pe un drum privat (marcat cu culoare galbenă) pentru a se ajunge la traseul servituții cuprins între punctele, marcat cu culoare portocalie pe schița de la fila 127 din dosarul de fond. Acest drum privat, colorat cu galben, nu constituie proprietatea pârâților, ci a altor persoane, neidentificate și neatrase în proces.
Apoi,instituirea servituții în varianta II presupune trecerea prin curtea pârâtului pentru a ajunge la traseul servituții cuprins între punctele, marcat cu culoare albastră pe schița de la fila 127 din dosarul de fond. Așa cum relevă expertul, distanța dintre casa și anexa pârâtului este de 4,2, astfel că trecerea periclitează intrarea la construcțiile existente.
S-a reținut și faptul că potrivit concluziilor expertului, drumul de acces instituit în favoarea reclamanților prin decizia nr. 103/A/2004 nu este în totalitate impracticabil, ci imposibilitatea privește numai accesul cu mijloace auto.
Întrucât reclamanții nu au solicitat alte variante de trasare a drumului de servitute deși au beneficiat de asistență de specialitate prin apărător ales, iar variantele existente nu pot fi instituite fie datorită faptului că prezintă inconveniente pentru proprietarul fondului aservit (se periclitează construcțiile pârâtului, așa cum relevă expertul), fie pentru că presupune trecerea pe proprietatea unor terți care nu sunt atrași în proces, soluția respingerii cererii de instituire a servituții de trecere este corectă.
Tribunalul a apreciat că soluția disjungerii cererii de partajare a imobilelor, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară este corectă, însă nu pentru considerentele reținute de prima instanță.Astfel,ori de câte ori numai unele cereri sunt în stare de judecată, iar judecata ar fi întârziată din cauza faptului că soluționarea anumitor capete de cerere necesită administrarea de probe, instanța poate în temeiul art. 165. proc. civ. să procedeze la o disjungere a cererilor, în vederea asigurării unei bune administrări a justiției.
Realizarea unui nou partaj, urmare a soluției instanței de fond de desființare a deciziei nr. 103/A/2004, care presupune discutarea necesității administrării unui probatoriu în acest sens depinde de modalitatea în care se definitivează soluția instanței pronunțată asupra resciziunii împărțelii judiciare.
În consecință, s-a apreciat că, pentru a se evita efectuarea de cheltuieli suplimentare și întârzieri în judecarea cauzei, soluția disjungerii cererii de partaj și judecarea ei separată este legală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând, în principal, modificarea în tot a deciziei și modificarea în parte a sentinței civile nr.117/2007 a Judecătoriei Năsăud,în sensul:
fie al respingerii apelului pârâților și menținerea sentinței instanței de fond cu privire la anularea împărțelii dispuse prin decizia nr.103/A/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița N cu privire la imobilele înscrise în CF 418 -N nr. top. 605/1, 611-618, 620-624.; radierea înscrierii efectuată în CF nr. 418, (devenită 1265 și 1266) -N nr. top. 605/1/1, 611/1, 612, 613, 614 și 605/1/2, 611/2, 615,616, 617, 618, 620-624 în baza deciziei civile nr. 103/A/2004 a Tribunalului Bistrița -N și reînscrierea imobilelor în coproprietate pe reclamanți și pârâți, conform cotelor deținute de către aceștia, admiterea acțiunii reclamanților - recurenți și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii principale și cu privire la instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și atelajele pe tot timpul anului în favoarea fondului dominant înscris în CF nr. 418, nr. top. 605/1/1, 611/1, 612,613 si 614 peste terenul fond aservit înscris în CF nr. 418 nr. top. 605/1/2, 611/2, 615, 616 - 618, 620-624 și notarea servituții de trecere în favoarea fondului dominant în coala "C" a Cărții funciare a fondului aservit, precum și cu privire la cheltuielile de judecată în sumă de 4000 lei în favoarea reclamanților reprezentând onorarii avocat, onorarii experți și taxă judiciară de timbru la fond;
fie al respingerii apelului pârâților și a menținerii în tot a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs conform notei de cheltuieli.
In subsidiar, solicită casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei Năsăud cu privire la petitul privind instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și atelajele pe tot timpul anului în favoarea fondului dominant înscris în CF nr. 418, nr. top. 605/1/1, 6] 1/1,612,613 si 614 peste terenul fond aservit înscris în CF nr. 418 nr. top. 605/1 /2, 611/2, 615, 616 - 618, 620-624.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că prin decizia civilă nr. 22/A/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N a fost respins apelul reclamanților recurenți și a fost admis apelul pârâților. Pe cale de consecință, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 117/2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților privind resciziunea împărțelii dispuse prin decizia civilă nr. 103/ A/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 1324/2003 și notarea în foaia Ca C ărții funciare a servituții de trecere.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii privind respingerea cererii de instituire a servituții de trecere, respingerea excepției autorității de lucru judecat și disjungere a petitului de partaj și întabulare în Cartea funciară.
Critică decizia atacată pentru nelegalitate în condițiile dispozițiilor art. 304 pct 7, 8, și 9. proc.civ.
Astfel, arată că instanța de apel a menținut sentința atacată cu privire la petitul principal al acțiunii privind instituirea unei servituți de trecere, dar pentru motive total diferite decât cele pentru care a fost respinsă cererea la instanța de fond.
Mai arată că instanța de fond a admis acțiunea în resciziune și a anulat partajul, dispunând restabilirea stării de indiviziune, situație în care a respins petitul privind instituirea servituții de trecere datorită naturii juridice a indiviziunii. Ori, în condițiile în care sentința a fost desființată de instanța de apel cu privire la anularea partajului, instanța de apel, menținând sentința cu privire la instituirea servituții de trecere pentru motive ce țin de fondul cauzei a privat reclamanții de o cale de atac. Apreciază că instanța de apel trebuia să caseze sentința și cu privire la petitul privind instituirea servituții de trecere și să trimită cauza spre rejudecare la fond cu privire la acest petit.
Consideră că, judecând prin prisma caracterului devolutiv al apelului direct în apel petitul privind servitutea de trecere,deși instanța de apel nu reține în considerente că terenul reclamanților nu este un teren înfundat, analizând raportul de expertiză efectuat de expertul, deși reține că părțile din proces, inclusiv pârâții nu au solicitat alte variante de acces, Tribunalul îi sancționează pe reclamanți pentru acest fapt în contradicție cu concluziile raportului de expertiză și cu actele și probele dosarului.
Susțin că instanta de apel, considerând că este suficient accesul doar cu piciorul la terenul aservit, în condițiile în care acest teren este de cultură și impune intrarea cu atelaje și mijloace de transport, altfel fiind în imposibilitate de a-l folosi conform destinației actuale, fără a mai lua în calcul posibilitatea edificării unei construcții și văzând și suprafața mare de teren, practic a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților lipsindu-i de unul din atributele principale - folosința - și instituind scăderea drastică a valorii economice și de piață a terenului proprietatea reclamanților, fără să aibă vreun temei legal pentru aceste îngrădiri judiciare ale dreptului de proprietate al reclamanților-recurenți.
În sfârșit, apreciază că soluția instanței de fond cu privire la anularea partajului dispus prin decizia 103/2004 a Tribunalului Bistrița -N și continuarea judecății unui nou partaj, care să respecte în mod real dreptul tuturor coproprietarilor, în condițiile în care pârâții cu rea-credință au edificat construcții și anexe, este o soluție dată în spiritul respectării dreptului la proprietate consfințit prin Constituție. Arată că,admițând apelul cu privire la petitul de resciziune, notarea în coala Cac ărții funciare este în contradicție cu celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Verificând hotărârea recurată, din perspectiva cauzelor de nelegalitate invocate de reclamanți, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare reglementat de art.304 pct.7 proc.civ. întrucât tribunalul a răspuns motivelor de apel, argumentându-și soluția atât în fapt, cât și în drept, motivarea deciziei îndeplinind cerințele art.261 alin.1 pct.5 proc.civ.
Critica adusă hotărârii sub acest aspect vizează existența unor considerente pretins contradictorii, în sensul că deși instanța de apel nu reține în considerente că terenul reclamanților nu este teren înfundat, analizând raportul de expertiză întocmit de expertul și reținând că nu s-au solicitat alte variante de acces, instanța de apel se pronunță în contradicție cu concluziile raportului de expertiză.
Curtea constată că motivele de fapt ale acestei critici, deși se referă la considerentele reținute de tribunal, care ar duce la o altă soluție decât cea pronunțată, în aprecierea recurenților, în realitate vizează aplicarea în cauză a normelor de drept material incidente, ipoteză reglementată de art.304 pct.9 proc.civ.
În consecință, urmează a se reține că motivarea hotărârii recurate se referă la probele dosarului, care au fost analizate judicios, conducând în mod logic și convingător la soluția pronunțată.
Recurenții au invocat, apoi, dispozițiile art.304 pct.8 proc.civ. ce permit modificarea hotărârii în cazul schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin interpretarea greșită a acestuia.
Acest motiv de recurs vizează situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut.
Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voință a unei persoane, făcută cu scopul de a produce efecte juridice, iar acțiunea civilă poate fi definită ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se asigură protecția dreptului subiectiv civil, prin recunoașterea sau realizarea lui, în cazul în care este contestat sau încălcat, ori a unor situații juridice ocrotite de lege.
În speță, nu sunt îndeplinite cerințele acestui caz de modificare, acțiunea promovată fiind corect calificată întrucât obiectul acțiunii îl constituie unpartaj judiciarși nu unpartaj voluntar, astfel că nu se verifică nici acest caz de nelegalitate.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. ce vizează ipoteza în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Curtea reține următoarele:
Prin criticile aduse hotărârii, reclamanții nu au detaliat în ce constă încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nemulțumirea acestora fiind legată de respingerea cererii privind resciziunea împărțelii dispusă prin decizia civilă nr.103/A/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr.1324/2003 și a respingerii cererii de instituire a servituții de trecere pe traseul solicitat.
Curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.
Astfel, prin decizia civilă nr.103/A /2004 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr.1324/2003 s-a dispus sistarea indiviziunii prin formare de loturi pentru fiecare dintre părți, conform propunerilor din tabelul de mișcare parcelară cuprins în raportul de expertiză întocmit în apel d e expertul, iar hotărârea pronunțată nu a fost recurată, astfel că a rămas irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat.
Prin urmare, corect a reținut instanța de apel că, în cauză, partajarea fiind dispusă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu erau incidente dispozițiile art.790 civil, care prevăd că împărțelile pot fi desființate pentru violență sau dol, iar violența sau dolul constituie cauze de anulare a actelor juridice de împărțeală făcute prin acordul de voință a coindivizarilor și nicidecum a împărțelilor făcute de instanța de judecată.
În sfârșit, referitor la criticile aduse hotărârii sub aspectul respingerii cererii de instituire a servituții de trecere, Curtea constată că nici acestea nu sunt fondate.
Drumul de acces la lotul reclamanților s-a stabilit prin decizia civilă nr.103/A/2004 a Tribunalului Bistrița -N, iar în prezenta cauză reclamanții solicită realizarea unei alte variante de acces la terenul lor, în condițiile în care nu au solicitat în dosarul nr.1324/2003 realizarea unui alt traseu de acces și nici nu au atacat decizia civilă nr.103/A/2004 pronunțată în dosarul amintit.
Tribunalul a analizat toate variantele propuse de experții și, ajungând la concluzia că instituirea servituții de trecere în varianta I presupune trecerea pe un drum privat, pentru a se ajunge la traseul servituții, drum ce nu constituie proprietatea pârâților, ci a altor persoane, neatrase în proces, iar în varianta II, trecerea prin curtea pârâtului, la o distanță de 4,2 între casa și anexă periclitează intrarea la construcțiile existente.
Pe de altă parte, potrivit concluziilor expertului, drumul de acces instituit în favoarea reclamanților prin decizia civilă nr.103/A/2004 a Tribunalului Bistrița -N nu este în totalitate impracticabil, imposibilitatea vizând numai accesul cu mijloace auto.
Raportat la aceste considerente, în condițiile în care reclamanții nu au solicitat alte variante de trasare a drumului de acces, criticile aduse hotărârii sub acest aspect sunt nefondate.
Față de cele ce preced, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat, conform art.312 alin.1 proc.civ. nefiind prezent nici unul din motivele de recurs prevăzute de art.304 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 22/A din 12 martie 2008,a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - Pt. - - - Pt. -- -
în semnează: în semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Pt.
în Semnează
GREFIER SECȚIE
Red.AR
Dact./2ex.
14.07.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Carmen Maria Conț, Anca
