Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1600/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1600/R/2008
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședintele Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții revizuienți și împotriva sentinței civile nr.22 din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița - N în dosarul nr- privind și pe reclamanții intimați, și COMUNA - PRIN PRIMAR având ca obiect servitute - revizuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâții revizuienți și și reprezentanta reclamantului intimat, avocat - cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții intimați.
Recursul este timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pârâții revizuienți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat conform motivelor arătate prin memoriul de recurs.
Reprezenta reclamantului intimat, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală sentinței civile nr. 22 din 23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița - N, apreciind că instanța de fond corect a apreciat asupra excepției invocate cât și a fondului cauzei.
În ceea ce privește fondul cererii de revizuire, apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 323.pr.civ.
Solicită obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului declarat reține:
Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2007 revizuienții și au solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimații, și Comuna, reprezentată prin Primar, să dispună revizuirea sentinței civile nr.1441/2006 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.591/2005.
In motivarea cererii au arătat că prin sentința menționată, rămasă irevocabilă, s-a dispus modificarea servituții de trecere astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr.1118/1978 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.600/1978, cu neobservarea faptului că aceeași instanță s-a mai pronunțat anterior asupra unei cereri similare, anume tot în sensul de a se modifica servitutea de trecere astfel cum a fost dispusă prin sentința civilă nr.1178/1978. Astfel, cu ocazia primei judecăți prin sentința civilă nr.186/2002 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.2682/2001, rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată pentru modificarea sau schimbarea servituții de trecere. Din considerentele celei de-a doua hotărâri judecătorești, anume sentința civilă nr.1441/2006 nu rezultă că starea de fapt s-a modificat din nul 2002 și până în prezent, ci s-a avut în vedere numai modificarea stării de fapt după pronunțarea sentinței civile nr.1118/1978. De asemenea din considerentele sentinței civile nr.1441/2006 nu rezultă că se modifică și cele dispuse prin sentința civilă nr.186/2002, pe motiv că s-a schimbat starea de fapt și după pronunțarea acestei sentințe civile. Drept urmare ne aflăm în fața a două hotărâri judecătorești irevocabile și contradictorii în sensul că fiecare stabilește alt teren de trecere în favoarea fondurilor dominante, ceea ce impune revizuirea sentinței civile nr.1441/2006 în sensul anulării acesteia, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 21.01.2008, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii de revizuire în baza art.324 pct.1 Cod procedură civilă, având în vedere că hotărârea definitivă(decizia civilă nr.63/A/2007 a Tribunalului Bistrița -N) a fost comunicată la 5.09.2007, iar cererea de revizuire a fost promovată la 12.11.2007, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul cauzei, iar pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a formula și concluzii scrise pronunțarea soluției a fost amânată.
Prin scriptul intitulat"Concluzii"( 26-27) revizuienții susțin că cererea lor a fost promovată în termenul legal, din coroborarea art.324 al.1.pct.1 cu art.322 alin.1 Cod procedură civilă rezultând că termenul de o lună de zile pentru revizuire vizează hotărâri irevocabile întrucât art.322 al.1 vorbește despre hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, ori potrivit art.377 al.2 h hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel sunt irevocabile. De asemenea art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă arată că termenul de o lună se va calcula fie de la comunicarea hotărârii dată de instanța de apel, fie de la pronunțarea hotărârii dată de instanța de recurs, în cazul în care s-a uzat și de calea de atac cu recurs. În speță revizuienții au declarat recurs împotriva hotărârii dată de instanța de apel, astfel că nu subzistă obligația ca, simultan, să uzeze și de calea extraordinară a revizuirii, ceea ce ar semnifica declararea, simultan, a două căi de atac împotriva aceleași hotărâri judecătorești, ipoteză în care s-ar fi putut ajunge la un nou ciclu de hotărâri irevocabile pentru că în cazul revizuit nu ar mai fi fost dat motivul de suspendare prevăzut de art.244 al.1.pct.1 Cod procedură civilă. De aceea în cauză termenul de revizuire se calculează de la pronunțarea instanței de recurs. Pentru cazul prevăzut de art.322 pct.7 fraza a doua, art.324 alin.1 pct.1 ultima frază,calculul termenului de revizuire este prevăzut în altă modalitate.
Intimații, prin apărător ales, au solicitat instanței să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire, apreciind că necunoașterea legii nu poate să constituie temei de drept, iar împotriva fondului cauzei,să respingă cererea de revizuire ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile impuse de art.322 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât nu există continuitate de hotărâri, ci o modificare a stării de fapt ce a condus la pronunțarea unei alte soluții, cu ocazia ultimei judecăți, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 22/23.01.2008 Tribunalul Bistrița -N a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr.1441/2006 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.591/2005, formulată de revizuienții și în contradictoriu cu intimații, și Comuna prin primar.
Au fost obligați revizuienții să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.186/2002 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr.2682/2001, irevocabilă urmare a respingerii căilor de atac exercitate împotriva soluției dată de prima instanță, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanții și (intimații din prezenta pricină) având ca obiect sistarea servituții de trecere instituită prin sentința civilă nr.1118/1978 a aceleași instanțe dată în dosar nr.600/1978, la solicitarea reclamanților de atunci, revizuienții din cauza pendinte, și.
Ulterior dobândirii de către reclamantul a dreptului de proprietate asupra terenului identificat în CF 4891 nr.top.8508/1/2, 8509/1/1/6, 8506/a/1/2 și 8507/a/1/2, pe cale judecătorească, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr.402/2006 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr.1033/2006, acesta a promovat litigiul înregistrat la aceeași instanță sub nr.591/2005 având ca obiect înlocuirea traseului servituții de trecere instituită prin sentința civilă nr.1118/1978.
Pretenția a fost soluționată favorabil prin pronunțarea sentinței civile nr.1441/2006, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii căilor de atac apel și recurs exercitate de prezenții revizuienți. instanței, potrivit cărora a intervenit o schimbare a condițiilor exercitării servituții de trecere stabilită prin sentința civilă nr.1118/1978 a Judecătoriei Năsăud, prin deschiderea unui drum public la care pârâții și ( revizuienții) au acces direct și prin dobândirea de către reclamantul a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise în cuprinsul sentinței civile nr.402/2006, înainte evocată, astfel că s-a putut oferi un alt traseu cu statut de fond aservit asupra căruia să se instituie traseul noii servituți, vechea servitute devenind deosebit de împovărătoare, aceste statuării au intrat în puterea lucrului judecat.
Contrar susținerilor revizuienților din cererea promovată, instanța a reținut că nu subzistă invocata contrarietate a hotărârilor judecătorești nr.186/2002 prin care s-a respins acțiunea având ca obiect sistarea servituții de trecere și nr.1441/2006, prin care s-a admis schimbarea traseului aceleași servituți de trecere, instanța de judecată făcând aplicarea dispozițiilor art.634 teza finală din Codul civil în secunda hotărâre, ca o consecință a schimbării stării de fapt ce a stat la baza pronunțării sentințelor civile anterioare.
Pe cale de consecință, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art.322 pct.2 Cod procedură civilă se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații este imposibilă executarea hotărârilor ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care ii este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.
Nu există însă contrarietate de hotărâri între hotărârea prin care s-a stabilit un anumit traseu al servituții de trecere ( SC nr. 1118/1978) ori cea prin care s-a respins cererea de sistare a acestei servituți (sentinta civilă nr.186/2002) și cea prin care a fost schimbat traseul servituții, dându-se eficiența dispozițiilor art.634 teza finală Cod civil, pentru considerentul că noua situație de fapt impune o atare soluție, sentința civilă nr. 1441/2006, păstrată de instanțele de control judiciar.
A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 324 alin.1 Cod procedură civilă, într-o atare ipoteză termenul de 1 lună și se socotește de la comunicarea hotărârii definitive în cazul prevăzut de alin.1 al art. 322 pct. 7, iar când hotărârile au fost date de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; în cazul prevăzut de alin. 2 al art. 322 pct. 7 termenul se socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În cauza pendinte este exclusă ipoteza alin. 2 al art. 322 pct. 7 care se referă la pretinsele hotărâri potrivnice date de instanțele de recurs, căci invocatele hotărâri contradictorii provin de la Judecătoria Năsăud, menținute ca atare de instanțele de control judiciar(instanța de apel și cea de recurs), ce nu au evocat fondul pretenției deduse judecății. Pe cale de consecință termenul de revizuire este cel stipulat de art.324 al.1 teza 1, respectiv de o lună ce se calculează de la comunicarea hotărârii definitive. În cauză, hotărârea definitivă (decizia Tribunalului Bistrița -N nr.63/A/2007) a fost comunicată revizuienților la 05.09.2007, după cum rezultă din dovezile de primire și procesul verbal de predare întocmite de agentul procedural. În raport de acest moment, promovarea cererii de revizuire la 12.11.2007 s-a făcut cu depășirea certă a termenului de o lună imperativ instituit de textul de lege enunțat.
Împotriva sentinței au declarat recurs revizuienții și, considerând-o nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Un prim aspect de nelegalitate invocat în motivele de recurs îl reprezintă soluția dată de instanță excepției de tardivitate a cererii de revizuire, făcându-se o aplicare greșită a dispozițiilor art. 324 alin. 1.pr.civ.
În opinia recurenților cererea de revizuire a fost promovată în termenul legal, întrucât după comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs, situație în care termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării deciziei în recurs.
În mod greșit a statuat instanța că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7.pr.civ. și că sentința civilă nr. 186/2002 a Judecătoriei Năsăud și sentința civilă nr. 1441/2006 a Judecătoriei Năsăud nu ar fi contradictorii.
Din considerentele sentinței civile nr. 1441/2006 rezultă că instanța nu a analizat cele statuate prin sentința civilă nr. 186/2002.
În perioada 1978-2002 nu s-a impus modificarea traseului servituții de trecere, aspect ce a fost analizat prin sentința civilă nr. 186/2002, iar această chestiune nu se mai putea relua în discuție decât cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Recursul nu este fondat.
Sentința atacată a soluționat cererea de revizuire, formulată de și, pe fondul acesteia.
Motivul de revizuire invocat, art. 322 pct. 7.pr.civ. respectiv existența unor hotărâri definitive potrivnice, sentința civilă nr. 1441/2006 și sentința civilă nr. 186/2002 ale Judecătoriei Năsăud, a fost analizat sub aspectul întrunirii cerințelor de a fi fost pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, concluzionând instanța că cererea revizuienților este neîntemeiată
Într-adevăr, în considerentele sentinței s-a făcut referire și la tardivitatea cererii de revizuire, dedusă din interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1.pr.civ. conform cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. 1.pr.civ. de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare. Considerentele mai sus expuse nu susțin însă dispozitivul, deoarece cererea de revizuire nu a fost respinsă ca tardivă.
Acest motiv de recurs este deci neîntemeiat.
Un alt motiv de nelegalitate invocat privește greșita interpretare și aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 7.pr.civ. mai precis aprecierea făcută de instanță în sensul că sentința civilă nr. 1441/2006 a Judecătoriei Năsăud nu este contrară cu sentința civilă nr. 186/2002 a Judecătoriei Năsăud.
Între procesele soluționate definitiv prin sentințele susmenționate, nu există identitate de obiect și de cauză. Astfel, în dosarul civil nr. 262/2001, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 186/2002, s-a respins acțiunea reclamanților și, având ca obiect "sistarea servituții de trecere instituită prin sentința civilă nr. 1118/1978 a Judecătoriei Năsăud ", cauza invocată de reclamanți constituind-o dispozițiilor art. 636. civ.
În dosarul nr. 591/2005, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1441/2006 a Judecătoriei Năsăud, reclamanții au solicitat înlocuirea traseului servituții de trecere instituită în favoarea fondului proprietatea pârâților u, întemeiat pe dispozițiile art. 634. civ.
Este de observat că în cel de-al doilea proces, pârâții nu s-au apărat invocând excepția autorității de lucru judecat, ei înșiși apreciind că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat prevăzute de art. 1201. civ. de altfel, dacă această excepție s-ar fi discutat în cel de-al doilea proces, cererea de revizuire ar fi fost inadmisibilă.
primei instanțe în sensul că obiectul și cauza proceselor în care s-au pronunțat sentințele civile nr. 186/2002 și nr. 1441/2006 sunt diferite, sunt reale, făcându-se o interpretare și aplicare corectă a prevederilor art. 322 pct. 7.pr.civ.
Nefiind prezent motivul de recurs invocat, și anume cel prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienții și împotriva sentinței civile nr. 22 din 23 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SL/dact.
2 ex./25.09.2008
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
