Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1681/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1681/
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de pârâtele: - C -prin lichidator judiciar SOFTWARE reprezentata de, cu sediul în P,-, județul A și, cu sediul-.A, județul A, împotriva deciziei civile nr.16 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul declarat de pârâta Câmpulung este legal timbrat cu 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar și cu 0,15 lei-timbru judiciar, iar recursul declarat de pârâta - Câmpulung -prin lichidator judiciar SOFTWARE este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la 6 noiembrie 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, deliberând constată următoarele.
Prin sentința civilă nr.2343/2004 Judecătoria Câmpulunga respins acțiunea completată formulată de reclamanta - - P în contradictoriu cu pârâtele - ER SCHIT SRL Schitu Golești, - Câmpulung, - SRL și - SRL, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să respecte servitutea de trecere prevăzută în contractele de vânzare cumpărare încheiate cu acestea și la plata despăgubirilor pentru servitutea de trecere, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin contractele de vânzare încheiate în formă autentică reclamanta a transmis pârâtelor dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren determinate și asupra unor barăci metalice, situate în același punct, din Câmpulung,- jud.A, prin contracte, instituindu-se în favoarea fiecărei pârâte, servitute de trecere de la terenul cumpărat la calea publică.
A mai reținut, interpretând convențiile încheiate între părți, prin prisma dispozițiilor art.977 Cod civil, că intenția părților contractante a fost ca servitutea să fie instituită cu titlu gratuit, în realitate, înțelegerea părților purtând asupra contribuției egale la cheltuielile de întreținere a căii de acces comune și chiar dacă prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s- stabilit că pentru efectuarea manevrelor de întoarcere a camioanelor, pârâtele au nevoie de suprafața de 984 mp, calculându-se o despăgubire lunară de 14.760.000 lei vechi, revenind câte 3.690.000 lei vechi lunar, în conformitate cu dispozițiile art.619 Cod civil, acțiunea în despăgubire, în cazul prevăzut de art.616 cod civil este prescriptibilă, iar în speță, reclamanta a promovat acțiunea după expirarea termenului prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, având în vedere că pârâtele beneficiază de servitutea de trecere, de o perioadă mai mare de 3 ani.
A mai constatat că pârâtele, cu excepția - aflată în procedură de lichidare judiciară, folosesc terenurile și construcțiile cumpărate pentru desfășurarea de activități comerciale, respectiv magazine tip en gross, iar pentru aprovizionarea spațiilor comerciale folosesc camioane de mare tonaj care, necesită pentru manevrare, o suprafață mai mare de teren, platforma betonată existentă pe teren, deservind astfel toate suprafețele înstrăinate precum și magaziile și depozitele reclamantei, iar o limitare a accesului în sensul cerut de reclamantă, ar aduce prejudicii pârâtelor care, nu și-ar mai putea desfășura activitatea, așa fiind explicat și faptul că, în ce privește traseul servituții, la încheierea contractelor au fost folosiți termeni generali, indicându-se numai partea de sud-vest a terenului reclamantei.
A concluzionat că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.2343/2004 a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
- prima instanță a interpretat greșit prevederile contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu pârâte, în sensul că: a considerat că servitutea de trecere a fost creată gratuit, deși în contractele de vânzare cumpărare nu a fost prevăzută această gratuitate; prin convenție s-a stabilit un teren clar al servituții pe latura de sud vest a proprietății reclamantei, astfel că nu se poate interpreta această clauză ca fiind formulată în termeni generali;
- instanța a interpretat greșit dispozițiile legale privind prescripția dreptului de a cere despăgubiri conform art.616 Cod pr.civilă, întrucât, dreptul nu este prescris, ci acesta curge pentru fiecare pârâtă în parte, în raport cu data înscrisă în contractul de vânzare cumpărare.
Prin decizia civilă nr.368/2005 Tribunalul Argeșa declinat competența materială a soluționării apelului în favoarea Tribunalului Comercial Argeș care, la rândul său, prin decizia civilă nr.159/RC/2005 a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Argeș, conflictul negativ de competență fiind soluționat de Curtea de Apel Pitești, care prin sentința civilă nr.61/F/2005 a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin decizia civilă nr.444/2006 Tribunalul Argeșa disjuns soluționarea apelului declarat în contradictoriu cu pârâta - Câmpulung - prin lichidator - SOFTWARE SRL P - reprezentată de și dobânditorul -, în baza contractului autentificat sub nr.8/2005, în acest sens fiind format dosarul nr.1978/CV/2006.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2343/2004, în contradictoriu cu pârâtele - SCHIT SRL Schitu Golești, - SRL și SRL.
Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.444/2006 a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.1102/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
În dosarul nr.1978/CV/2006, prin decizia civilă nr.552/2006 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.2343/2004, pârâte fiind - și - SRL Câmpulung.
Împotriva deciziei civile nr.552/2006 a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.1438/R/2006 reținând că potrivit art.616 Cod civil, servitutea de trecere, indiferent că este stabilită de lege pentru terenul înfundat sau prin convenția părților, obligă proprietarii fondului dominant să plătească proprietarului fondului aservit o despăgubire proporțională cu pagubele ce-i sunt cauzate în exercitarea acestui drept, iar în speță, în lipsa unei stipulații exprese privitoare la caracterul servituții, și prin raportare la prevederile titlului II din Codul civil, aceasta nu putea fi decât una cu caracter oneros, titularul fondului aservit având posibilitatea să solicite plata unor despăgubiri, și deci că în mod corect s-a apreciat de instanțe asupra prescriptibilității dreptului material la acțiunea în despăgubiri dar că, fiind vorba de acte de folosință succesive asupra fondului aservit și pe cale de consecință, de obligații cu executare succesivă și de termene de prescripție distincte, în mod greșit instanța de apel a confirmat excepția prescripției extinctive pronunțată de prima instanță, în baza art.312 pct.5 Cod pr.civilă, Curtea de Apel Piteștia casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș.
S-a recomandat instanței de trimitere ca în rejudecare să verifice și motivul de recurs privitor la exercitarea dreptului de servitute în limita și scopul cu care acesta a fost instituit prin actul de vânzare cumpărare, fiind identificată calea de acces în raport de criteriile generale stabilite în convenție, în sensul că această cale va trece pe latura de S-V a terenului proprietatea recurentei, având dimensiunile necesare practicării unei treceri cu mijloace auto de la calea publică la terenul intimatei pârâte, urmând ca în acest sens, să se administreze proba cu expertiză topografică și orice alte probatorii pertinente și concludente și să se stabilească contravaloarea despăgubirilor cuvenite reclamantei, proporțional cu paguba cauzată urmare acestei sarcini.
Prin decizia civilă nr.318/2007, Tribunalul Argeșa admis apelul și a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea, obligând pârâtele să respecte servitutea de trecere, în suprafață de 433,6 mp, colorată cu roșu în schița anexă la raportul de expertiză, întocmită în apel d e ing. și să plătească reclamantei suma de 3464 lei lunar, reprezentând despăgubiri pentru terenul ocupat de servitute, începând cu 19.08.2004 și până la încetarea servituții.
A fost menținută în rest sentința iar în baza art.274 Cod pr.civilă, a obligat pe intimate să plătească apelantei suma de 827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.318/2007 au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.159/R/2008, constatând că prin soluția pronunțată tribunalul nu avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit căruia, pârâtele trebuiau să respecte dreptul de servitute așa cum a fost constituit prin actul de vânzare cumpărare, verificând astfel modalitatea în care dreptul este exercitat și nu să constituie un astfel de drept prin hotărârea pronunțată, modalitate în care nu s-a cercetat fondul cauzei, în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă, Curtea de Apel Pitești, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza prezentei instanțe, cu îndrumarea ca în rejudecare să verifice și existența autorității de lucru judecat invocată de pârâte, creată prin decizia civilă nr.1102/2006, având în vedere că împotriva aceleiași sentințe au fost formulate căi de atac, soluționate separat.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 16 din 21 ianuarie 2009 respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat, a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea față de pârâtele - prin lichidator - OFTWARE SRL - prin și - SRL Câmpulung.
Au fost obligate pârâtele să respecte servitutea de trecere identificată de expertul tehnic în schița la raportul de expertiză - fila 29 dosar apel și evidențiată în aceeași schiță de instanță prin reperele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L-M-N-O-P-R-S-
Prin aceeași sentință au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei pentru terenul ocupat de servitute despăgubiri în cuantum de 8 lei/mp. începând cu data de 19.08.2004 și până la încetarea servituții, precum și suma de 2.227 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat estre nefondată, întrucât decizia civilă nr.1102/R/2006 privește alți pârâți, deci alte subiecte de drept iar cauza pretențiilor reclamantei este alta și excede contractului de vânzare - cumpărare autentificat la. sub nr.806/1999 încheiat cu - Câmpulung, astfel că nu poate opera tripla identitate de elemente pentru a face incidente dispozițiile art.1201 Cod civil.
Și excepția prescripției dreptului la acțiunea în despăgubiri este neîntemeiată, pe cale de consecință, neputând fi totodată ignorate, nici statuările irevocabile prin decizia civilă nr.1438/R/2006, cu privire la posibilitatea titularului fondului aservit de a solicita de la pârâtă plata de despăgubiri pentru dreptul de trecere exercitat, de la data cererii de chemare în judecată sau în urmă cu 3 ani, sub acest aspect, de altfel, excepția prescripției nemaiputând fi rediscutată.
Pe fondul cauzei, în raport și de completarea raportului de expertiză de către expertul, efectuată în apel, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 806/1999 s-a creat în beneficiul - Câmpulung o servitute de trecere cu auto și cu piciorul înspre și dinspre drumul de acces comun la baraca metalică pe latura de - Vat erenului proprietatea reclamantei.
Aceasta nu înseamnă însă că exercițiul dreptului de servitute nu este limitat, întrucât o soluție contrară ar îngrădi atribuțiile dreptului de proprietate și ar obliga pe reclamantă să suporte și alte restricții decât cele la care a consimțit prin semnarea contractului autentificat sub nr.806/1999.
Dimpotrivă, dispozițiile art.620 Cod civil și principiile generale de interpretare prevăzute de art.977 - 985 Cod civil, obligau prima instanță să dea eficiență convenției și să determine calea de acces în raport de cele prevăzute în titlu și de scopul pentru care servitutea de trecere a fost instituită.
De altfel, și asupra necesității alicării disp.art.620 Cod civil s-a statuat și prin decizia nr.1438/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel.
Expertiza tehnică efectuată în apel a materializat, în raport de mențiunile din contractul de vânzare - cumpărare nr.806/1999, limitele servituții de trecere instituită în favoarea pârâtei - Câmpulung și a concluzionat că taseul identificat asigură accesul lejer atât la hala depozit, cât și la platforma betonată aparținând - SRL.
Față de cele sus arătate, în baza art.296 Cod pr.civilă, s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului deciziei.
Întrucât prin decizia civilă nr.1438/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a statuat posibilitatea titularului fondului aservit de a solicita plata despăgubirilor pentru dreptul exercitat, de la data promovării acțiunii, în baza art.616 Cod civil au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei pentru terenul ocupat de servitute despăgubiri în cuantum de 8 lei lunar/mp, începând cu 19.08.2004 și până la încetarea servituții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâtele - Câmpulung și - SRL Câmpulung, care o critică pentru nelegalitate, sub aspectul motivelor prevăzute de art.304 pct.8 și 0 Cod pr.civilă.
Pârâta - Câmpulung invocă următoarele critici:
1.- Este întemeiată excepția puterii lucrului judecat, iar instanța de apel nu a ținut seama de considerentele instanței de recurs în decizia civilă nr.159/2008, în sensul existenței autorității de lucru judecat creată prin decizia civilă nr.1102/6.09.2006.
2.- Acțiunea este prescrisă pentru daune iar instanța de apel nu a ținut seama de considerentele deciziei civile nr.159/2009.
Dreptul de a solicita despăgubiri a început să curgă la 5.07.1999, iar cererea în acest sens a fost formulată după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, deci s-a prescris dreptul la acțiune.
3.- Decizia nr.16/2009 este inadmisibilă.
În dosarul nr- acțiunea împotriva pârâtelor - SCHIT, - și - Câmpulung a fost respinsă, iar în dosarul nr- pârâtele - și - au fost obligate la despăgubiri.
Această situație s-a creat datorită încălcării principiului puterii lucrului judecat.
Pârâta SRL Câmpulung, prin recursul declarat formulează următoarele critici:
1.- Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a disp.art.248 și 254 Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.444/17.04.2006 Tribunalul Argeșa respins apelul - - împotriva sentinței civile nr.2343/2004 cu privire la pârâtele - SRL, COMPANI SRL și - SCHIT SRL, iar apelul referitor la - a fost disjuns, formându-se un nou dosar, respectiv 1970/2006.
În acest dosar nou tribunalul a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, iar prin decizia nr.626 s-a constatat perimat apelul declarat de - -, hotărâre irevocabilă prin nerecurare.
Deci, hotărârea primei instanțe referitoare la această pârâtă a devenit definitivă.
-se acest lucru paralel s-a continuat judecata în dosarul nr.1978/2006, pronunțându-se decizia civilă nr.552/2006, în care instanța a respins apelul și față de pârâta - Câmpulung.
Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.444/2006 a fost respins față de cele trei pârâte, prin decizia civilă nr.1102/R/2006, iar cel declarat împotriva deciziei nr.552/2006 a fost admis prin decizia civilă nr.1438/R care a desființat hotărârea instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare.
Astfel, judecata a fost reluată în apel, iar prin decizia civilă nr.318/2007 tribunalul a admis apelul reclamantei hotărâre ce a fost din nou desființată prin decizia civilă nr.159/R/2008.
A fost reluată judecata, iar prin decizia nr.16/2009 tribunalul a admis iarăși apelul.
Toate aceste hotărâri pronunțate în apel și recurs, după constatarea perimării apelului - sunt nelegale, deoarece hotărârea primei instanțe a devenit definitivă.
2.- Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
În dezvoltarea acestei critici se arată că, deși obiectul acțiunii îl constituie respectarea servituții de trecere prevăzută în contract, având în vedere și decizia civilă nr.1458/R/2006 prin care s-a trimis cauza spre rejudecare pentru a se indentifica această servitute fără a se crea alta nouă, cu toate acestea instanța de apel a creat o altă cale de acces pentru - Câmpulung, pe latura de S-E a terenului reclamantei, deși în contract servitutea era creată pe laturea N - Vat erenului reclamantei.
În acest mod s-au încălcat și indicațiile dispuse prin decizia de casare.
3.- Au fost încălcate dispozițiile art.1201 Cod civil, întrucât tripla identitate cerută de lege este evidentă, iar autoritatea de lucru judecat este determinată de faptul că hotărârea primei instanțe se referă la toate cele 4 pârâte chemate în judecată.
Această hotărâre a fost menținută irevocabil prin decizia civilă nr.1102/R/2006 și atunci situația reținută, că nu este cu putință să fie stabilite drumuri de servitute pentru fiecare pârâtă trebuie să se rețină și față de - SRL, care se în drepturile pârâtei - SRL.
4.-Hotărârea a fost dată cu încălcarea disp.art. 619 Cod pr.civilă.
Referitor la acest aspect tribunalul a reținut că această problemă nu mai poate fi reluată deoarece a fost tranșată prin decizia civilă nr.1438/R/2006.
Hotărârea este nelegală, pentru că art.619 Cod pr.civilă statuează în mod expres că acțiunea de despăgubire pentru cazul prevăzut de art.616 este prescriptibilă.
În al doilea rând acest lucru a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.2343/2004, menținută ca atare pentru trei din cele patru societăți chemate în judecată.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea recursurilor, modificarea hotărârii, iar pe fond respingerea apelului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată următoarele:
Recursurile vizează, în esență, aceleași critici aduse deciziei, așa încât urmează a fi analizate împreună.
Primul motiv de recurs este nefondat.
Astfel, prin sentința civilă nr.2343 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Câmpulungs -a respins acțiunea introdusă de -.
Urmare apelului declarat de către reclamantă, dosarul a fost înregistrat la tribunalul Argeș - Secția civilă sub nr. 1590/21.01.2005, iar prin Hotărârea nr.368/5.04.2005 s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.
Acest din urmă tribunal, prin hotărârea din 1.09.2005 a constatat ivit un conflict de competență și a trimis dosarul la Curtea de Apel pentru a soluționa conflictul.
Curtea de Apel Pitești, prin hotărârea nr.61 din 19 octombrie 2005 stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - secția civilă, instanța la care dosarul a fost înregistrat sub nr.606/109 din 24.01.2006.
Prin decizia civilă nr.444 din 17.04.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă s-a disjuns soluționarea apelului față de -, s-a introdus în cauză - și s-a respins apelul față de celelalte trei pârâte, iar prin decizia civilă nr.1102 din 6.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel s-a respins recursul reclamantei împotriva deciziei civile nr.444/2006.
În ceea ce privește dosarul disjuns prin aceeași decizie, s- format, tocmai urmare acestei disjungeri, dosarul nr-, înregistrat la 19.04.2006, dosar în care s-a continuat judecata în raport cu - Câmpulung ȘI -.
Prin decizia civilă nr.552 din 5.06.2006 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a respins apelul declarat de reclamantă în contradictoriu cu - și.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.1438/R din 6 noiembrie 2006 admis recursul reclamantei și a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.318 din 23 octombrie 2007 admis apelul declarat de reclamantă și a admis acțiunea în parte, decizie casată prin decizia civilă nr.159/R din 21.04.2008 a Curții de Apel Pitești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr.16 din 21.01.2009 Tribunalul Argeșa admis apelul formulat de reclamantă, această din urmă hotărâre fiind recurată în cauza de față.
Este adevărat că, prin decizia civilă nr.626 din 5.09.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2343/2004 în contradictoriu cu - și pârâtele - SCHIT SRL, - SRL și - SRL, hotărâre însă ce nu poate fi luată în considerare, în ceea ce o privește pe recurenta - pârâtă -, întrucât nu era posibil să se constate perimarea apelului la data de 5.09.2006, din moment ce, așa după cum rezultă din cronologia hotărârilor sus enumerate la data de 17 aprilie 2006, prin decizia civilă nr.444 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a disjuns soluționarea apelului declarat de reclamantă față de -, s-a introdus în cauză - și s-a format un dosar separat, iar ulterior, respectiv la 5.06.2006 s-a respins apelul reclamantei în contradictoriu cu - și - prin decizia civilă nr.552 a Tribunalului Argeș.
Pentru cele ce preced, nu se verifică prima critică invocată, care vizează perimarea apelului declarat de către reclamantă.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar.
Contrar celor susținute de către recurente, prin modalitatea de soluționare a apelului prin decizia recurată, instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a creat o altă cale de acces pentru -, pe latura de Eat erenului reclamantei.
Din probele administrate în cauză, în mod deosebit din expertiza tehnică judiciară efectuată de expert, rezultă că servitutea trasată prin această lucrare, însușită de către tribunal respectă întocmai clauza din contractul de vânzare - cumpărare nr.806/30.06.1999 dintre - - și -, respectiv "servitutea de trecere cu auto și piciorul dinspre și înspre drumul de acces comun la baraca metalică (în prezent depozitul - SRL), pe latura de N-V a terenului proprietatea - -, cât și clauza din contractul de vânzare - cumpărare nr.1122/8.07.2000 încheiat între reclamantă și - SRL (în prezent - SRL), respectiv " servitutea de trecere cu auto și piciorul dinspre și înspre drumul de acces comun la platforma betonată pe latura de S-V a terenului proprietatea - -.
Nu rezultă că instanța ar fi creat o altă servitute pe latura de S-E, ci nu pe latura de N-V, așa cum este prevăzută în contractul nr.806/1999, din contră servitutea de trecere respectă clauzele atât din contractul de vânzare - cumpărare nr.806/1999, cât și din contractul de vânzare - cumpărare nr.1122/2000 și asigură accesul lejer atât la hala depozit, cât și la platforma betonată, imobile ce aparțin - SRL, așa după cum atestă și schița anexă la raportul de expertiză.
Prin urmare, nu s-a creat o altă servitute decât cea prevăzută în contract, s-au respectat clauzele contractuale și procedând în acest fel tribunalul a respectat și îndrumările date prin decizia de casare, în sensul de a se identifica servitutea creată prin contractul de vânzare - cumpărare și de a nu se crea o nouă servitute.
Motivul trei de recurs vizează soluționarea greșită de către tribunal a excepției autorității de lucru judecat.
Și din acest punct de vedere sentința este legală, iar instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.1201 Cod civil.
Prin decizia civilă nr.159/R din 21.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr- nu s-a reținut existența autorității de lucru judecat, creată prin decizia civilă nr.1202/6.09.2006, așa cum se pretinde în recurs, ci s-a dispus ca la rejudecarea cauzei, instanța de trimitere să verifice și această apărare a recurenților, în sensul dacă există sau nu autoritate de lucru judecată față de cele dispusw prin decizia civilă nr.1102 din 6 septembrie 2006.
Deci, față de decizia civilă nr.159/2008 nu se poate reține că există autoritate de lucru judecat.
Această excepție nu poate fi reținută nici în raport de dec.civilă. nr.1102/R/2006 a Curții de Apel Pitești, întrucât aceasta privește alte părți și altă cauză juridică, respectiv contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu alte societăți, ci nu cu -, recte contractul de vânzare - cumpărare nr.806/1999, care face obiectul prezentului litigiu, astfel că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art.1201 Cod civil.
Ultimul motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
recurentele, prin această critică că acțiunea în despăgubiri pentru cazul prevăzut de art. 616 este prescrisă, conform art.619 Cod civil.
Așa cum bine a reținut și instanța de apel, prescripția pentru capătul de cerere privitor la plata despăgubirilor pentru servitutea de trecere nu mai poate fi analizată, întrucât, prin decizia nr.1438/R din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat că servitutea de trecere este o servitute care implică acte de folosință succesive asupra fondului aservit și pe cale de consecință obligații cu executare succesivă, iar atâta timp cât nu s-a stabilit modalitatea de plată a unei sume globale, proporțională cu paguba cauzată fondului aservit sau plata unor sume periodice pe măsura exercitării dreptului asupra căii de acces, titularul fondului aservit poate solicita despăgubiri de la data cererii de chemare în judecată sau în urmă cu trei ani, motiv pentru care dreptul material la acțiune nu este prescris.
Pentru aceste considerente, concluzionând că litigiul a fost greșit soluționat pe excepția prescripției extinctive și nu s-a intrat în cercetarea fondului, s-a casat decizia civilă nr.552/2006 pronunțată de Tribunalul Argeș cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Prin urmare, față de cele reținute prin decizia civilă nr.1438/2006, este legală soluția instanței de apel, de obligare a pârâtelor - recurente la plata de despăgubiri pentru terenul ocupat de servitute, în baza art.616 Cod civil.
Față de considerentele sus arătate, în baza dispoz.art.312 alin.1 Cod pr.civilă se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtele: - C -prin lichidator judiciar SOFTWARE reprezentată de, cu sediul în P,-, județul A și, cu sediul-.A, județul A, împotriva deciziei civile nr.16 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind - - PITEȘTI, cu sediul în P-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.5.
Jud.apel:.
.
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursurilor declarate de pârâtele C -prin lichidator judiciar SOFTWARE reprezentată de și C, împotriva deciziei civile nr.16 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, modificării deciziei, în sensul că respinge apelul și menține sentința civilă.
Consider că în speță sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece prin soluția pronunțată de tribunal nu s-a ținut cont de prevederile deciziei civile nr.1458/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, încălcându-se astfel prevederile art.315 alin.1 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs menționată mai sus a trimis cauza spre rejudecare pentru întocmirea unui raport de expertiză care să identifice servitutea creată prin contractul de vânzare-cumpărare, fără a se crea o altă servitute, iar soluția pronunțată de instanța de apel nu a ținut cont de hotărârea de casare care era obligatorie și a omologat raportul de expertiză și schița acestuia aflată la fila 29 dosar apel, în sensul că drumul de servitute se află pe reperele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L-M-N-O-P-R-S-
De asemenea, prin hotărârea pronunțată instanța de recurs și-a depășit și limitele investirii, deoarece obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea părților procesuale la respectarea servituții de trecere prevăzută în contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâtele și nu crearea unei noi servituți.
Or, în speță, instanța de apel a omologat o altă servitute, pe latura de Sud -, fără să aibă în vedere că părțile procesuale prin contractele de vânzare-cumpărare au precizat că aceasta se află pe latura de Nord - Vest a terenului reclamantei.
Mai mult, prin crearea unei servituți pe latura de Sud -, instanța de apel s-a substituit voinței părților contractante și a statuat o altă servitute, deși cea din convenție se afla la Nord - Vest.
Dacă servitutea convenită de părțile procesuale pe latura de Nord - Vest nu este operabilă, acestea aveau la îndemână parafarea unei alte convenții decât cele încheiate, care să statueze o altă servitute de trecere.
În concluzie, consider că în speță sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, instanța de apel pronunțând o hotărâre nelegală sub aspectele menționate mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de pârâtele "" C -prin lichidator judiciar " SOFTWARE" reprezentată de și "" C, împotriva deciziei civile nr.16 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și se va modifica decizia, în sensul că respinge apelul formulat de reclamantă și menține sentința civilă.
Judecător,
- -,
Tehnored.
10.12.2009.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
