Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 177/2008
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și - SRL A I împotriva deciziei civile nr. 6/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- (nr. în format vechi 3536/2006).
La apelul nominal făcut în cauză, la prima, strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este timbrat doar cu timbru judiciar de 0,30 lei și netimbrat cu taxă judiciară de timbru de 9,5 lei deși recurenții au fost citați cu această mențiune ( 8-10), iar intimatul nu a depus întâmpinare.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că recursul este insuficient timbrat, lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin Sentința Civilă nr. 954/2006 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosar nr. 2598/2005 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă iar acțiunea reclamanților, și - SRL a fost de asemenea respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, cu privire la excepție, că terenurile reclamanților și cele constituind proprietatea pârâtei se învecinează, servitutea solicitându-se a fi instituită în favoarea
-//-
fondului dominant (proprietatea reclamanților) peste fondul aservit (proprietatea pârâtei).
Câtă vreme pârâta are calitatea de "vecin"- reține prima instanță - aceasta are implicit calitate procesuală pasivă, iar apărările formulate de aceasta vizează fondul cauzei și nu calitatea procesuală.
Pe fond s-au reținut următoarele:
Imobilul proprietatea reclamanților, conform expertizei efectuate în cauză, se învecinează cu, str. -, - SA și un alt teren al reclamanților.
Acest imobil a fost dobândit de reclamanți în anul 1990 prin cumpărare.
În anul 2000 reclamanții închiriază reclamantei - SRL o suprafață de 60 mp.
Expertul a precizat că această suprafață de 60 mp reprezintă un teren înfundat, accesul făcându-se prin incinta - SA.
Prin completarea la raportul de expertiză, expertul menționează că proprietarii tabulari știau că terenul închiriat are acces doar prin curtea - - SA și ar fi fost necesar să acorde un alt acces la stradă prin curtea lor.
Pe durata procesului, urmare a blocării accesului dinspre autogară cu un autobuz de către pârâtă, se deschide o cale de acces înspre barul societății reclamante din str. -, prin demolarea garajului existent și transformarea lui în terasă acoperită.
Pentru a se putea institui o servitute de trecere, conform art. 616 cod civil trebuie îndeplinită o singură condiție, respectiv terenul să fie înfundat.
Prin "loc înfundat" se înțelege locul care nu are nici o ieșire la calea publică (art. 616 Cod civil).
În această situație, proprietarul locului înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului său.
Proprietarii terenului în litigiu sunt reclamanții.
proprietari au ieșire la str. -, astfel că terenul nu poate fi considerat "loc înfundat".
Este adevărat că terenul închiriat are caracteristicile unui loc înfundat, însă rațiunea avută în vedere de legiuitor la momentul reglementării servituții de trecere nu a avut în vedere o parte dintr-un teren, ci terenul în ansamblul său.
Totodată disp. art. 616 Cod civil vizează terenurile înfundate în mod, nu și cele devenite astfel prin fapta omului, cum este cazul în speță.
Suprafața de 60 mp închiriată a devenit "loc înfundat" prin
-//-
convenția părților, care la momentul încheierii contractului de locațiune știau că locul are ieșire numai prin poarta deschisă spre - SA.
Reclamanta - SRL a contractat în deplină cunoștință de cauză, cunoscând caracteristicile locului închiriat, astfel că a contractat pe riscul său.
Mai mult, în prezent, accesul spre bar se face dinspre str. -, astfel că nici terenul închiriat nu mai este înfundat.
Prin probatoriul testimonial administrat s-a tins a se dovedi dobândirea servituții prin uzucapiune.
Este adevărat că unul din modurile de dobândire a servituților poate fi uzucapiunea de 30 de ani, însă reclamanții au cumpărat imobilul doar în a anul 1990.
Mai mult, prin uzucapiune se pot dobândi numai servituțile aparente, servitutea de trecere fiind o servitute neaparentă, astfel că nu poate face obiectul uzucapiunii.
Apreciindu-se că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 616 Cod civil, prima instanță a dispus în sensul celor anterior expuse.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive arată, în esență, că prima instanță și-a fundamentat soluția pe o greșită apreciere a probelor administrate în cauză și o interpretare greșită a legii.
Susțin apelanții că au demonstrat cu martorii audiați în cauză că proprietatea acestora îl constituie un imobil care încă de la data la care a fost achiziționat avea două intrări, una din- și o alta pe poarta de acces pentru utilaje grele pe care se intră în curtea imobilului, cea de a doua poartă fiind amplasată înspre proprietatea actuală a intimatei și în această modalitate de acces fiind folosită de foarte mulți ani atât de actualii cumpărători cât și de foștii proprietari.
Se arată în continuare că inclusiv din procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării la fața locului rezultă că intrarea în această proprietate se face pentru apelanții din str. - iar pentru suprafața de teren închiriată societății apelante, pe poarta care în mod abuziv a fost obturată de administratorul intimatei.
O altă critică vizează completarea raportului de expertiză reținută ca probă de instanță, în condițiile în care - susțin apelanții- nici una din părți nu a formulat obiecțiuni iar expertul, din proprie inițiativă efectuează această completare care contrazice total concluziile exprimate în lucrarea inițială depusă la dosar.
Apreciază apelanții că în mod greșit a reținut instanța de fond că terenul pe care apelanta - SRL l-a închiriat de la proprietarii
-//-
tabulari ar fi adus imobilul într-o stare de "loc înfundat", câtă vreme s-a dovedit că prin modul abuziv în care a acționat intimata, acest teren devine înfundat în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil care sunt aplicabile în speță.
În fine, se arată că argumentarea soluției primei instanțe este confuză câtă vreme pe de o parte recunoaște existența locului înfundat iar pe de altă parte infirmă acest lucru, în condițiile în care, la data încheierii contractului de închiriere între apelanții și - SRL, se cunoștea că porțiunea de teren închiriată are ieșire spre terenul proprietatea intimatei, în această manieră fiind folosit din anul 2000, fără a împiedica intimata în exercitarea dreptului său de proprietate.
Prin Decizia Civilă nr. 6/A/22 ianuarie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-, a fost respins apelul reclamanților, reținându-se motivat pe baza probelor administrate că sentința atacată este legală și temeinică.
Împotriva deciziei, au declarat recurs reclamanții criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. solicitând, ca în baza art. 312 Cod pr. civ. și modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului au susținut în esență că, imobilul proprietatea reclamanților și, avea două ieșiri, una spre str. - din A I și a doua spre unitatea pârâtă. Că recurenta de ordinul 3 închiriat întregul spațiu cu ieșirea spre unitatea pârâtă, fiind hotărâtoare închirierea având în vedere această ieșire, atât în folosința spațiului închiriat cât și în stabilirea chiriei și că în mod abuziv pârâta intimată a închis această ieșire.
Intimata nu a răspuns cu întâmpinare.
Pentru termenul de judecată din data de 23 mai 2008, recurenții au fost citați cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 9,5 lei însă, deși au primit citația la data de 24 aprilie 2008, conform procesului verbal de înmânare a citației de la filele 8-10, aceștia nu s-au conformat.
De reținut că aceștia au depus timbru judiciar de 0,30 lei.
Constatând că în cauză sunt aplicabile disp. art. 20 alin III din Legea nr. 146/1997, instanța urmează să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanții, și - SRL A I
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 177/2008 dată în dosar nr-)
împotriva Deciziei Civile nr. 6/A/22 ianuarie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dos. nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - - semn. conf. art. 261 vicepreședintele curții de apel | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/08.07.2008
-,
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
