Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--10.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 736/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, pentru servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă lipsă, doamna avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat în termen legal și este timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta intimată a depus la dosar la data de 11.01.2010, prin registratură, întâmpinare, căreia instanța îi conferă rolul unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art.308 al. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la tribunal și, în subsidiar, desființarea hotărârii și admiterea apelului, în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs. Solicită cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru, în situația desființării hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 736/A/26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 258/6.04.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută în cauză, după cum urmează:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da, să instituie un drept de servitute de trecere până la calea publică în favoarea sa în calitate de proprietar al imobilului înscris în CF nr.3877 cu număr top 582/544/45/1 și 582/544/44/2 (casa) pe imobilul aservit înscris în aceeași carte funciară (loc de casă în suprafață de 970. și 480.), cu piciorul și cu autoturismul cât și accesul la dependințele casei.
În motivare a arătat că este proprietar al imobilului- casă, dobândit de la numitul, tatăl pârâtei, decedat în prezent, prin contract de întreținere înscris în cartea funciară mai sus menționată la poziția B4.
Imobilul proprietatea sa a fost construit de tatăl pârâtei pe terenul acesteia astfel că accesul se poate face doar de pe terenul pârâtei, iar calea de acces cea mai apropiată este situată la periferia terenului și din această cauză apar divergențe de fiecare dată când pârâta se întoarce în țară.
În drept a invocat dispozițiile art. 616 Cod civil.
Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța a respins cererea de chemare în judecată.
S-a dispus astfel, având în vedere că imobilul înscris în CF nr.3877 cu numerele cadastrale 582-544/45/1 și 582-544/44/2 constă în teren în suprafață totală de 144o pe care este edificată o casă. Reclamanta este proprietara casei în cotă de 1/1 parte dobândită prin contractul de întreținere de la, tatăl pârâtei, iar pârâta este proprietara întregului teren.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză s-a stabilit că este edificată casa pe numărul cadastral 582-544/45/1 fiind amplasată pe aliniamentul frontului stradal însă nu are deschidere de ușă în fațada principală, accesul din calea publică făcându-se prin curte, respectiv pe terenul aferent numărului top 582-544/45/1 proprietatea pârâtei.
Servitutea de trecere sau a locului înfundat este reglementată de art.616-619 Cod civil. Potrivit art.616 cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar cauza.
În sensul art.616 Cod civil prin loc înfundat se înțelege acel fond care nu are nici o ieșire la calea publică.
În speță, aceste condiții pentru instituirea unui drept de servitute de trecere nu sunt îndeplinite. Astfel, casa reclamantei este construită pe aliniamentul frontului stradal respectiv la calea publică și nu într-un loc înfundat.
Este adevărat că în prezent accesul în casă se face prin curte, respectiv pe terenul pârâtei, dar nu se impune instituirea unei servituți de trecere întrucât reclamanta are posibilitatea să efectueze modificări constructive la clădire prin deschiderea unei uși de acces în imobil prin fațada principală, acest aspect fiind constatat și prin raportul de expertiză judiciară.
Cât privește anexele gospodărești edificate pe terenul pârâtei pentru care reclamanta a solicitat de asemenea instituirea unei servituți de trecere pentru a-i facilita folosința lor, instanța reține că de asemenea cererea este neîntemeiată câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara acestor anexe care nu sunt evidențiate nici în cartea funciară. În contractul de întreținere se menționează că reclamanta dobândește dreptul de proprietate asupra casei nu și asupra anexelor.
Pe de altă parte pârâta este cea care a obținut autorizația de construire nr.5/28.04.1999 pentru edificarea lor precum și certificatul de urbanism de unde rezultă că-i aparțin deși nu a efectuat operațiunile de publicitate imobiliară.
Apelul reclamantei a fost respins, în esență, pentru aceleași considerente.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând, în principal, casarea ei cu trimitere spre rejudecare la tribunal și, în subsidiar, admiterea apelului în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat necercetarea fondului cauzei determinată de interpretarea greșită raportului de expertiză întocmit în cauză.
A mai invocat nemotivarea deciziei tribunalului, aceasta preluând motivarea primei instanțe și neexaminând motivele de apel invocate.
A mai invocat greșita interpretare a dispozițiilor art. 616 Cod civil, servitutea de trecere instituindu-se nu doar în situația în care accesul la drumul public este absolută, ci și în situația în care realizarea accesului presupune efectuarea de lucrări împovărătoare sau periculoase.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, art. 312 al. 3,5 Cod procedură civilă.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare cu respectarea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Solicitând instituirea dreptului de servitute, reclamanta a învederat că formulează această cerere întrucât accesul la construcția a cărei proprietar este nu se poate face decât trecând peste terenul-proprietate a pârâtei.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză-necontestat- deși casa nu se află în loc înfundat din punct de vedere topografic, nu există cale de acces în casă decât peste terenul pârâtei.
A mai arătat expertul că,eventual, ar putea fi posibile modificări constructive la clădire, aspect ce nu ține însă de competența expertului topograf (fila 53 dosar fond).
Concluziile expertului au fost interpretate de instanțe în sensul neîndeplinirii condiției de loc înfundat în sensul art. 616 Cod civil, reclamanta având posibilitatea să-și asigure accesul prin efectuarea de modificări la construcție.
Potrivit art. 616 Cod civil, se recunoaște dreptul de servitute proprietarului locului înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică.
Această noțiune ("loc înfundat") nu trebuie interpretată absolut, ci trebuie raportată la situația concretă a imobilelor.
Astfel, cu lipsa accesului la calea publică este asimilată și situația în care, pentru a se evita recunoașterea unei servituți de trecere la imobilul în favoarea căruia se cere instituirea, trebuie efectuate lucrări sau modificări de o anvergură exagerată sau care ar reduce în mod esențial aptitudinea imobilului de a fi folosit conform destinației sale.
Or, în cauza de față, expertul a arătat că, în afară de trecerea peste terenul pârâtei, reclamanta ar putea efectua modificări constructive ale locuinței, însă nu are competența de a propune vreo soluție în acest sens, dat fiind faptul că alta este specialitatea sa.
Respingând apelul reclamantei, tribunalul nu a raportat această mențiune a expertului la considerentele mai sus arătate referitoare la noțiunea de loc înfundat, respectiv nu a cerut părerea unui expert în construcții care să arate dacă, raportat la situația concretă a construcției (vechime, rezistență, compartimentare, etc.) o asemenea soluție este posibilă și care ar fi implicațiile acestor modificări inclusiv din punct de vedere al costurilor lor.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală ce nu poate fi modificată, fiind necesară administrarea de probe noi.
Pentru aceste considerente, văzând că în faza recursului nu pot fi administrate decât probe cu înscrisuri, ținând seama de caracterul devolutiv al apelului, în baza dispozițiilor art.312 al. 1,2,3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 736/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 258/6.04.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul având același număr.
În rejudecare, instanța de apel va cere părerea unui expert constructor conform considerentelor mai sus- arătate și va administra și alte probe în situația în care această necesitate ar rezulta din dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 736/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 258/6.04.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul având același număr.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 18.01.2010
Tehnored. - 22.01.2010; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Deta
Judecător: -
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
