Servitute de trecere. Jurisprudenta. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta domiciliată în B,-, -.2, p. 9, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 478 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B,. nr.12,.58,.1,.4,.13, sector 2.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei conform chitanței nr. 16432/15.01.2008, timbre judiciare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar (fila 8).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, au răspuns recurenta pârâtă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 6/30.01.2008, intimatul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se învederează că apărătorul intimatului reclamant, a depus o cerere prin serviciul registratură, înregistrată sub nr. 1194/30.01.2008 prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că dosarul în cauză a fost greșit înregistrat privind calea de atac - apelul, sens în care se rectifică calea de atac din apel în recurs, completul de judecată de astăzi, fiind legal constituit.
Avocat pentru recurenta pârâtă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru intimatul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Cutea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă susține oral motivele de recurs, arătând în esență că instanța de fond în mod corect a apreciat acordarea variantei I propusă în raportul de expertiză care a stabilit o servitute de trecere în favoarea recurentei, instanța de apel aflându-se în eroare când indică lungimea și suprafața afectată în cazul celor două variante propuse întrucât în cea de-a doua variantă se indică numai suprafața care ar afecta terenului pârâtului fără să se mai arate care ar fio și suprafața afectată de pe terenul terțului, astfel că de fapt, cea de-a doua variantă, pe lângă faptul că afectează 2 proprietăți este și foarte lungă, ocolitoare și împovărătoare pentru ambele fonduri aservite.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel în sensul menținerii sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică, soluția primei instanțe este netemienică și nelegală, calea de trecere are un traseu care se suprapune cu unele construcții ale imobilului proprietatea reclamantului, respectiv magazia, pivnița de sub această magazie, WC-ul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, consideră necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 6 februarie 2008.
Pronunțată în ședința publică azi 30 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Rodica Duboșaru
- - - -, - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 146
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta domiciliată în B,-, -.2, p. 9, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 478 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B,. nr.12,.58,.1,.4,.13, sector 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data 6 februarie 2008, când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Răcari sub nr. 1602 din19 mai 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească o servitute de trecere pe terenul proprietatea acestuia.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1067 din 30 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Răcar ii s-a atribuit o suprafață de 1000. teren situat în tarlaua 16, parcela 23, care este loc înfundat și nu are ieșire la calea publică.
Mai arată reclamanta că deși a formulat obiecțiuni la atribuirea locului înfundat prin dosarul de partaj, acestea au fost respinse, astfel că a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care propune o inversare de loturi pentru a se stinge litigiul și a invocat excepția prematurității promovării acțiunii, având în vedere că reclamanta nu a fost pusă în posesie pe respectiva suprafață de teren și nu a achitat nici sultele datorate stabilite prin sentința de partaj. Solicită și acordarea de despăgubiri pentru terenul ce ar fi afectat de servitutea de trecere.
Reclamanta a formulat întâmpinare cu privire la cererea reconvențională, prin care invocă excepția inadmisibilității acesteia și excepția netimbrării cererii, înscris care a fost comunicat pârâtului și care la rândul său, a precizat cererea reconvențională, în sensul că solicită efectuarea unui schimb de terenuri cu reclamanta în vederea stingerii litigiului, iar în caz de refuz, să i se acorde despăgubiri pentru terenul ce ar fi afectat de servitutea de trecere.
Prin sentința civila nr.805 din 23 martie 2007, Judecătoria Răcari, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul si a stabilit în favoarea reclamantei o servitute de trecere conform raportului de expertiză în varianta A obligat-o totodată pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 585 lei, contravaloarea lipsei de folosința pentru acest teren.
A respins solicitarea pârâtului privind schimbul de loturi, așa cum ele au fost stabilite prin hotărârea de partaj.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată privind taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat, iar pârâtul a mai fost obligat la 400 lei, reprezentând onorariu de expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civila nr. 1067/30.11.2004, definitiva si irevocabila, reclamantei s-a atribuit prin partaj, suprafața de teren de 1000 mp arabil intravilan ( T 16, P 23 ), o suprafața similară fiind atribuită și pârâtului în aceiași și parcelă.
Cum, reclamanta susține că nu are nici o posibilitate de ieșire la calea publica, s-a dispus și efectuat o expertiza de specialitate, care a concluzionat că într-adevăr terenul acesteia este loc înfundat și că varianta I este cea mai potrivită, conform dispozițiilor art.616 si următoarele din Codul civil, cealaltă variantă neasigurând reclamantei o ieșire directă la calea publică.
Referitor la solicitarea pârâtului din cererea reconvențională, cu privire la schimbul de loturi din dosarul de partaj, instanța a apreciat că aceasta este inadmisibilă și nu poate fi primită, dat fiind caracterul cauzei deduse judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru considerentul că în varianta aleasa, instanța a încălcat dispozițiile art.618 Cod civil, care arată că la stabilirea servituții, trebuie să se aibă în vedere trecerea care ar pricinui o cât mai puțină pagubă celui pe al cărui loc urmează a fi deschisă trecerea și asta pentru că în această modalitate calea de acces se suprapune cu o parte din imobilele proprietatea sa, imobile pe care astfel trebuie sa le demoleze.
Mai arata apelantul faptul că instanța a greșit când a respins varianta propusă de expert și care vizează o parte din terenul fratelui reclamantei -, creând pentru viitor prilej de certuri si neînțelegeri.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 478 din 29 octombrie 2007, admis apelul formulat de pârât, a schimbat în tot sentința judecătoriei, iar pe fond a respins cererea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că ărțile p. din proces sunt, alături de, -, - si, moștenitorii numitei, decedata la 20.12.1992 și în această calitate, între aceștia s-a promovat un dosar de partaj succesoral, soluționat definitiv si irevocabil.
În urma lotizării, atât reclamanta cât și pârâtul au primit câte 1000 mp, suprafața de teren atribuită reclamantei aflându-se în continuarea terenului curți construcții aparținând apelantului.
Din raportul de expertiza întocmit la instanța de fond a rezultat că există doua variante în care reclamanta poate avea acces la calea publica, anume varianta I, prin care se trece peste proprietatea pârâtului, însa în aceasta situație se dărâmă magazia cu beci, lungimea drumului fiind de 65 ml, iar suprafața afectată este de 195 mp, în timp ce în varianta II, în care este afectată o suprafața de doar 24 mp, pe o lungime de doar 6 ml, se trece de pe proprietatea pârâtului pe proprietatea autorului reclamantei ( spre curtea moștenitorilor lui, pe unde se intră acum de fratele reclamantei ).
Mai reține tribunalul că, instanța de fond a apreciat că varianta I este cea mai potrivită și că respectă dispozițiile legale în materia servituților, însă nu a observat că această modalitate pe lângă faptul că pricinuiește o pagubă importantă proprietarului fondului aservit (prin demolarea magaziei si a beciului), trecerea creată nu este făcută pe drumul cel mai scurt. Susținerea instanței că, varianta II afectează mai multe proprietăți și că acesta este motivul pentru care varianta I este mai potrivita, nu poate fi primită, întrucât în primul rând este încălcată dispoziția imperativă a legii ( art.616 - 619 Cod civil) în materia servituților și în al doilea rând pentru că nu a observat că varianta II este varianta folosita în prezent de moștenitorii lui -, pentru a folosi terenurile primite ca urmare a dezbaterii succesiunii acesteia, inclusiv de si.
În aceste condiții, cum reclamanta intimata are si alte posibilități de ieșire la calea publică, nu numai prin proprietatea pârâtului și cum, chiar dacă această posibilitate a fost evidențiata în varianta II din raportul de expertiza, ea nu poate fi omologată, în condițiile în care părți în proces sunt numai o parte din moștenitorii lui -, iar instanța nu poate stabili un drum de trecere în sarcina unui fond, dacă proprietarul acestuia nu este parte în proces.
Pentru aceste considerente, cum in cauza nu se poate stabili o altă cale de acces a reclamantei la calea publica, în lipsa citării proprietarilor fondului aservit și cum s-a demonstrat că varianta aleasă de instanța de fond nu este cea mai optimă în condițiile art.616 - 619 Cod civil, tribunalul a admis apelul nu a respins pe fond acțiunea.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs pârâta, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că varianta I propusă prin raportul de expertiză efectuat în cauză și prin care s-a stabilit o servitute de trecere în favoarea sa pe terenul proprietatea pârâtului - intimat a fost singura variantă optimă.
Consideră recurenta că în cauză nu se pune problema pricinuirii unei pagube im portante fondului aservit deoarece magazia este practic demolată iar lungimea drumului de trecere nu are relevanță în stabilirea unei servituți de trecere.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare;
Prin decizia pronunțată Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de pârâtul și a respins acțiunea reclamantei pârâte, pronunțând astfel o hotărâre nelegală. În baza rolului său activ, dacă a apreciat că niciuna din cele două variante întocmite în raportul de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză de expert putea în temeiul art. 295 Cod procedură civilă să dispună efectuarea în cauză a unei alte expertize și cu fixarea unor obiective care să ducă la soluționarea litigiului în baza art. 616 Cod civil.
Textul de lege mai sus arătat prevede că proprietarul al cărui loc este înfundat, neavând ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond, având îndatorirea de a a-l despăgubi pentru pagubele ce i-ar putea cauza, iar în speța dată suntem în situația în care în cadrul partajului s-a atribuit reclamantului o suprafață de teren fără ieșire la calea publică, lucru concluzionat de altfel și de expertiza efectuată la instanța de fond.
Urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea în cauză a unei noi expertize care să aibă în vedere actele de proprietate ale părților și modalitatea optimă de creare a unei servituți în favoarea reclamantei - recurente pe terenul proprietatea pârâtului-intimat ținând cont de suprafața de teren afectată de această servitute.
Ținând cont de faptul că servitutea de trecere nu este gratuită se va avea în vedere și acest aspect în sensul că proprietarul fondului aservit va fi în drept să primească de la proprietatea fondului dominant o despăgubire proporțională, reprezentată de echivalentul terenului luat din folosința proprietarului - folosința la prețul actual al circulației, ce de asemenea vor fi stabilite tot prin expertiză.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este fondat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va admite, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta domiciliată în B,-, -.2, p. 9, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 478 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B,. nr.12,.58,.1,.4,.13, sector 2, și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 478 din 15.10.2007 și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Rodica Duboșaru
- - - -, - -,
Grefier,
- -
Red. EC/CN
3 expl./4.03.2008
nr.1602/2006 judecd.
nr- Tr.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elena Costea Rodica Duboșaru
