Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 202
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1012 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, lipsind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se cererea formulată de intimatul prin care solicită acordarea unui termen în vederea angajării de apărător, după care;
Contestatoarea lasă la aprecierea instanței cu privire la cerere de amânare.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de intimatul și apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare conform motivelor formulate în scris.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea formulată la data de 02.05.2007, reclamanții și, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se instituie în favoarea lor o servitute de trecere la calea publică pe terenul proprietatea pârâtei.
Au motivat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.99/2000 au dobândit de la pârâtă dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 400 mp. teren, având ca vecini la nord și vest pe pârâtă, la est -str. -, la sud - -, iar de la pârâtă și soțul acesteia dreptul de proprietate asupra unei case și anexe, toate imobilele fiind situate în C,-.
Că, suprafața de teren cumpărată fost dezmembrată din totalul de 1200 mp. proprietatea pârâtei, restul de 800 mp. rămânând în proprietatea acesteia și din cauza configurației terenului, reclamanții au precizat că nu au acces la calea publică.
Prin întâmpinarea formulată la 23.05.2007, pârâta solicitat respingerea acțiunii, arătând că atunci când au cumpărat imobilul reclamanții au cunoscut starea de fapt a acestuia, au acceptat să cumpere în condițiile în care casa era situată la stradă, iar terenul din spate cu acces limitat.
De asemenea, din documentația cadastrală a rezultat că la data înstrăinării în partea de nord a proprietății, pe lângă construcție era un culoar de trecere cu o lățime de 3 care le permitea accesul reclamanților dinspre calea publică la terenul din spate, iar în 2004-2005 aceștia au construit pe această de trecere o terasă și și-au blocat singuri accesul la terenul din spatele curții.
Prin sentința civilă nr.18595 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții - și, împotriva pârâtei.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare 99/2000( fila 5) reclamanții au dobândit de la pârâtă și soțul acesteia dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,- compus din casă, anexă și suprafața de 400 mp. teren cu următoarele vecinătăți: și V- proprietatea pârâtei, E -str. -, S- -.
Că, în momentul dobândirii imobilului avea ieșire la calea publică învecinându-se cu str. - pe latura de est, din schița cadastrală ( fila 6 verso ) rezultând că terenul liber - cale de acces - avea lățime stradală de 3,25
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, instanța reținut că ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare reclamanții au mai edificat o construcție ( identificată pe schița anexă cu C 2) amplasată în spatele construcției existente, dar cu lățime mai mare decât construcția veche și o terasă identificată cu C 3 cu o lățime de 2,4 și lungime, identică cu cea construcției existente C 1 amplasată de- lungul construcției C 1 și prin edificarea acestor construcții de către reclamanți terenul identificat cu 2 CC devenit loc înfundat.
În speță, terenul pentru care s-a solicitat se institui un drept de servitute, la data dobândirii dreptului de proprietate asupra lui de către reclamanți nu era loc înfundat, exista acces la calea publică pe o lățime de 3,25, transformarea în loc înfundat fiind determinată de fapta reclamanților de construi terasa C 3 și cea de doua construcție C 2.
Pentru constituirea servituții în temeiul art.625 Cod civil, se cere ca cele două fonduri să fie ale aceluiași proprietar, iar ulterior să fie despărțite între 2 proprietari adică să se înstrăineze un fond, iar contractul să nu conțină nici o clauză stingătoare de servituții.
Instanța constatat că pârâta fost proprietara unui singur fond imobil casă și teren în suprafață de 1200 mp, din care a înstrăinat reclamanților suprafața de 400 mp și casa, astfel încât, nu se poate reține existența două fonduri ( imobile ) în proprietatea pârâtei între care aceasta să fi instituit un drept de servitute, art. 625 Cod civil, negăsindu-și aplicarea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, cu motivarea că la data cumpărării terenului de 400 mp. exista cale de acces pe lățimea de 3. și că prin propria faptă terenul a devenit loc înfundat, întrucât garajul a fost prevăzut cu două uși care se deschid dintotdeauna spre exterior, garaj care exista la data cumpărării.
Această servitute a fost recunoscută ca stare de fapt de către intimată și până în prezent, accesul tuturor părților făcându-se pentru ambele imobile pe singura poartă de acces situată pe terenul proprietatea pârâtei.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În motivare a arătat că reclamanții au construit pe porțiunea de trecere dintre casă și proprietatea vecină o terasă, și în acest fel și-au blocat singuri accesul la terenul din spatele curții.
Prin urmare, prin demolarea terasei își pot stabili o cale de trecere la drumul public și nu este nevoie să creeze o servitute de trecere pe terenul său, iar ca proprietari ai garajului, reclamanții pot modifica respectiva construcție astfel încât ușile să se deschidă pe terenul lor.
Tribunalul Dolj prin decizia nr. 323/10 iunie 2008 admis apelul declarat de reclamanții și, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
A schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că admis acțiunea formulată de reclamanții - și.
A stabilit servitutea de trecere pe terenul intimatei pârâte astfel; la Nord - între punctele B-C pe distanța de 26, vecin, la - între punctele C-2, distanța de 2, vecin str. -, Sud - între punctele 2 - A, distanța de 26, vecin, Vest - între punctele A-B, distanța 2, vecin, conform schiței anexă la raport, în suprafață totală de 52 mp.
Pronunțându-se astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamanților este legală și că aceștia nu au nici o altă cale de acces la calea publică, așa încât stabilirea unui drum de acces este necesar și obligatoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Recurenta a motivat că instanța a interpretat greșit probatoriul din dosar, că reclamanții pot să-și constituie o altă cale de acces la calea publică dacă își demolează o terasă a construcției, că între părți nu a existat nici o convenție privind dreptul de trecere și că, dacă totuși trebuie stabilită o servitute, atunci ea nu trebuie să fie împovărătoare pentru recurentă.
Prin decizia civilă nr.1012 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 616 și următoarele Cod civil, din probele administrate rezultând că reclamanții nu au altă posibilitate de acces la calea publică, decât pe terenul pârâtei și nu se poate cere reclamanților să-și demoleze terasa pentru a-și practica o deschidere proprie și că singura soluție economică este cea însușită de instanță, care asigură atât nevoile reclamanților și nu este împovărătoare nici pentru fondul proprietatea pârâtei și care poate solicita compensații materiale de la reclamanții beneficiari ai servituții.
Împotriva aceste decizii, a formulat contestație în anulare pârâta, invocând în drept dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă, alin.1 Teza a II-
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare s-a invocat că instanța de recurs a omis a analiza motivul de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 618 Cod civil, respectiv posibilitatea stabilirii servituții de trecere pe terenul din partea de sud a proprietății, în partea opusă față de proprietatea sa.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art. 618 Cod civil, servitutea de trecere trebuie stabilită prin locul ce ar pricinui cea mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Se constată că instanța de recurs a analizat această critică, reținând că amplasamentul servituții de trecere este foarte bine determinat, fiind o soluție economică atât pentru reclamanți, cât și nepăgubitoare și neîmpovărătoare pentru pârâtă.
O eventuală greșeală de apreciere și interpretare a probelor administrate sau de aplicare a legii, nu poate constitui motiv de contestație în anulare.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 320 Cod pr. civilă, a se respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1012 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
19.02.2009
Jud.rec.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
