Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 205/
Ședința publică din 10 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorii și, domiciliați în S,- C, județul O, împotriva deciziei civile nr.1343/R din data de 7.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2653 din data de 19.01.2010, emisă de Baroul București -cabinet individual, care răspunde și pentru contestatoarea, în baza aceleiași împuterniciri, lipsind intimații și
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 24.11.2009, emisă de Primăria Municipiului S și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorilor, avocat, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată contestația în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat, pentru contestatori, solicită admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, anularea deciziei și, rejudecând recursul, acesta să fie admis și să fie menținută sentința de fond, fără cheltuieli de judecată. Precizează că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, privitor la efectele deciziei civile nr.32/2006 a Tribunalului O l t, prin care s-a desființat sentința, cu trimitere spre rejudecare, pronunțându-se numai cu privire la efectele hotărârii de strămutare. Motivul contestației în anulare este reprezentat de omologarea raportului de expertiză efectuat de expert, acest act de procedură fiind de fapt desființat prin decizia nr.32/2006 a Tribunalului O l Totodată, precizează că desființarea unei hotărâri în temeiul art.297 Cod procedură civilă este totală, astfel că, din moment ce instanța de control judiciar a dat îndrumări în vederea efectuării unei noi expertize, expertiza întocmită de expert este desființată. În acest sens, Judecătoria Pitești în mod corect a reținut că poate fi omologat numai raportul de expertiză întocmit de expert.
După strigarea cauzei, s-a prezentat avocat, pentru intimați, acesta solicitând respingerea contestației, potrivit motivelor expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, a depus la dosar note scrise.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația înregistrată la 16 noiembrie 2009, contestatorii și în contradictoriu cu intimații și G au solicitat, în temeiul art.317 alin.1 Cod procedură civilă, anularea deciziei civile nr.1343/R din 7 octombrie 2009, ronunțată p. de Curtea de APEL PITEȘTI și rejudecarea recursului în sensul admiterii lui și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Pitești.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă privitor la nerespectarea de către Tribunalul Argeșa efectelor deciziei civile nr.32 din 24 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul O l t, rămasă irevocabilă, la actele de procedură desființate în temeiul art.297 Cod procedură civilă, inclusiv a raportului de expertiză efectuat de.
S-a mai susținut că din eroare Curtea, deși a enunțat acest motiv de recurs, s-a pronunțat numai asupra motivului de recurs privitor la nulitatea raportului de expertiză efectuat de expert, ca efect al încheierii de strămutare.
Contestația a fost întemeiată pe disp. art.317 alin.1 și art.318 Cod procedură civilă, însă expunerea acesteia face posibilă încadrarea numai în art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
Examinând decizia contestată sub aspectul celor două motive invocate, Curtea constată că nu este întemeiată contestația în anulare de față.
Prin decizia nr.1343/R din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a respins recursul declarat de pârâții-reclamanți și împotriva deciziei civile nr.52 din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș și au fost obligați recurenții la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Prin recursul formulat împotriva deciziei civile nr.52/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, recurenții și au susținut că soluția este nelegală, inițial pentru motivele de recurs încadrate în art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive de recurs s-a susținut în esență faptul că, în mod greșit, instanța de apel a schimbat soluția pronunțată de prima instanță, împovărând peste măsură lotul acestora și aducând prejudicii construcției casei lor, prin obligarea de a avea stradă la mai puțin de 1 de fereastra locuinței.
S-a susținut că prin acordarea unei căi de acces reclamanților pe o lățime de 3 se încalcă zona de protecție specifică construcțiilor în regim de înălțime.
S-a mai susținut că instanța de apel a admis concluziile unui raport de expertiză dispus de o instanță judecătorească a cărei hotărâre fusese desființată și respectiv implicit și raportul de expertiză era desființat în baza art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă, prin decizia nr.32/24.01.2006 a Tribunalului O l
De asemenea, s-a susținut că nu s-a avut în vedere că prin hotărârea de admitere a cererii de strămutare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a menționat dacă se mențin sau se anulează actele efectuate înainte de strămutare, astfel că expertiza pe care se bazează decizia recurată a fost dispusă de o instanță necompetentă, tocmai ca urmare a admiterii cererii de strămutare.
În continuare s-a mai susținut că instanța de apel nu a respectat cererea reconvențională prin care aceștia au solicitat o servitute de maxim 1. lățime pe latura vestică a terenului deținut de numita, creând o servitute de 2,93. lățime și, în mod greșit au fost compensate cheltuielile de judecată făcute de aceștia în sumă de peste 5.600 lei în raport de cele efectuate de reclamant în sumă de 1.500 lei.
Cu ocazia susținerii recursului, apărătorul a precizat că susține numai motivele de recurs încadrate în art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admitea acestuia, casarea deciziei și menținerea sentinței Judecătoriei Pitești.
În motivarea deciziei pronunțată de instanța de recurs s-au reținut următoarele:
"Motivul de recurs încadrat în art.304 pct.6 Cod procedură civilă prin care se susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea reconvențională, respectiv în loc de 1. li s-au acordat 2,93. lățime pentru servitutea de trecere, nu poate fi admis în raport de situația de fapt stabilită de instanța de apel.
La pronunțarea soluției, tribunalul a avut în vedere atât cerința pârâților reclamanți din cererea reconvențională, dar și faptul că ambele părți au solicitat servitute de trecere, la proprietățile lor înfundate și pentru egalitate de tratament și a evita calcularea valorii diferenței de teren dintre cea ocupată de reclamanți pe ternul proprietatea pârâților, s-a adoptat soluția în care ambele suprafețe ocupate sunt egale pentru evitarea despăgubirilor pentru terenul care s-a constituit servitute de trecere.
În acest mod s-au rezolvat și pretențiile pârâților care au solicitat o evaluare obiectivă a căii de acces stabilită în favoarea reclamanților, ei nefiind vătămați în acest mod în sensul dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă, pentru a fi admisibil recursul.
Tribunalul în mod corect a apreciat că prin instituirea unei servituți de trecere în favoarea ambelor părți în mod egal se dă o rezolvare concretă și echitabilă litigiului născut între cele două familii înrudite, îndeplinind cerința prevăzută de art.616 teza a II-a din Codul civil.
Al doilea motiv de recurs, încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu se impune a fi admis deoarece nu se constată că instanța de apel a pronunțat o soluție cu încălcarea prevederilor art.616 și următoarele din Codul civil.
Susținerile recurenților pârâți în sensul că s-a dat eficiență unei expertize tehnice efectuată la instanța de fond, care fusese anulată în apel și nu s-a avut în vedere că prin soluția dată în cererea de strămutare nu s-a arătat ce acte sunt păstrate sunt în totală contradicție cu realitatea.
Astfel, din încheierea nr.467 din 22.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că s-a admis cererea de strămutare formulată de și și s-au păstrat actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare (fila 83).
În plus, rezultă din considerentele deciziei recurate că instanța de apel a avut în vedere ambele expertize, atât expertiza întocmită de exp. la Judecătoria Pitești cât și expertiza întocmită de, reținând că ambele corespund în esență, în sensul că accesul cel mai scurt spre terenul reclamanților-pârâți se poate face din str. - pe latura de est a terenului pârâților - reclamanți, iar accesul acestora din urmă la terenul lor situat la sud de terenul reclamanților - pârâți, se poate face pe latura de vest.
Expertiza tehnică efectuată la fond ( Judecătoria Slatina ) nu poate fi considerată nulă, aceasta fiind întocmită în cauză cu respectarea normelor procedurale.
De menționat este faptul că prin decizia civilă nr.32/2006 a Tribunalului Olts -a reținut nelegalitatea hotărârii de la fond numai sub aspectul nepronunțării asupra cererii reconvenționale formulate de recurenți.
Celelalte aspecte invocate de recurenții pârâți referitor la instituirea servituții de trecere pe terenul acestora vizează netemeinicia hotărârii care nu poate fi analizată în recurs.
În speță se constată că, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.276 Cod procedură civilă, compensând cheltuielile de judecată, neimpunându-se nici admiterea acestui motiv de recurs.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată prevăzut de art.274 Cod procedură civilă, stă culpa procesuală a părților. În speță, au existat cereri de instituire a unei servituți de trecere ale ambelor părți admise, astfel că, se impunea compensarea cheltuielilor de judecată."
Din considerentele deciziei contestate, rezultă că a fost examinat motivul de recurs încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă sub cele două aspecte invocate de recurenți, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.318 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă pentru a se admite contestația de față.
Ca urmare, în temeiul art.320 Cod procedură civilă se va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de cei doi contestatori.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe contestatori la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de apărător, dovedit cu chitanța de la 16 dosar.
PENTRU ACETE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și, domiciliați în S,-, județul O, împotriva deciziei civile nr.1343/R din data de 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind și, ambii domiciliați în S,-,.4, județul
Obligă pe contestatori să plătească intimaților, suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored./Ex.6/19.02.2010./Jud.recurs: -./-./-.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
