Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.209/
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminita Solea
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de pârâții GH. și, ambii cu domiciliul în comuna Vidra, -.5,.12 jud.V împotriva deciziei civile nr.311/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.03.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31.03.2009, când,
CURTEA
Instanța asupra căii de atac
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la nr- reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâții si, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să-i asigure servitute de trecere pe terenul situat în punctul Colacu intravilan, cu vecinii:, drum județean si
In motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că proprietatea sa este înconjurată pe trei laturi de proprietăți ceea ce face să fie lipsit de altă cale de acces în afară de cea care străbate terenul pârâților. A arătat că terenul l-a dobândit în urma dezbaterii succesiunii tatălui său și prin sentința civilă nr. 4120/2004 a Judecătoriei Focșanii -a fost atribuit mamei sale terenul deținut în prezent de pârâți însă aceasta datorită neînțelegerilor care s-au ivit între ei, mama sa a cedat terenul pârâților.
In dovedirea acțiunii sale, reclamantul a depus la dosar sentința civilă 4120/2004 a Judecătoriei Focșani, a solicitat audierea martorilor și cât si expertiză tehnică construcții si topometrică.
Reclamantul si-a completat acțiunea ulterior solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care pârâții să-i permită accesul la construcția ridicată și la terenul aferent.
Pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională arătând că reclamantul are ieșire la drum public pentru fiecare teren și că, cu privire la construcțiile ridicate pe suprafața de 100 mp ce i-au fost atribuite prin hotărârea de partaj, reclamantul nu a avut consimțământul lor sau al mamei lor să și le ridice. Pe cale de cerere reconvențională, au solicitat să fie obligat reclamantul să le respecte dreptul de proprietate pentru suprafața de 1096 mp intravilan Colacu și pe care se găsește o casă de locuit cu 2 camere, hol si grajd, să demoleze reclamantul construcția nouă compusă din parter si etaj întrucât nu a avut consimțământul mamei lor si nici consimțământul lor și pentru că această construcție este făcută în așa fel încât apele pluviale se scurg pe terenul lor iar ferestrele și ușile au deschidere pe terenul lor la circa 1 metru de linia de hotar iar scările de la etaj le ocupă 20 cm din teren. De asemenea, au solicitat să se dispună ca reclamantul să zidească ferestrele și ușile, să demoleze etajul cu balcon.
Prin sentința civilă nr.2511 din 19 mai 2008 Judecătoria Focșania admis acțiunea, a stabilit servitute de trecere în favoarea reclamantului pe traseul ABCDEFGHJ cu lățimea de 1,5 ml în suprafață de 217 mp și poligonul 3 în suprafață de 61 mp pe care se află diverse anexe gospodărești ale reclamantului conform expertizei topometrice expert.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că reclamantul, după împărțirea moștenirii lăsate de tatăl său, a început construcția unei case, că nu are altă posibilitate de a ieși la stradă decât prin aceeași poartă cu pârâții. Ca să treacă la terenul ce i s-a atribuit în grădină trebuie să treacă pe terenul proprietatea fratelui său, neexistând altă cale de acces. La această situație s-a ajuns întrucât mama părților a vândut lotul ce i s-a atribuit la partaj pârâtului.
Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că nici un martor nu a declarat că reclamantul îi împiedică pe pârâți să-și folosească terenul în suprafață de 1096 mp, că demolarea construcției nu se poate dispune întrucât a existat acordul mamei și pârâților la ridicarea construcției.
S-a mai reținut că ușa și ferestrele reclamantului chiar dacă au vedere spre curte nu îi împiedică pe pârâți în vreun fel, iar balconul nu vine deasupra terenului pârâților. și ferestrele de la etaj nu pot fi zidite întrucât se împiedică normala folosință a locuinței de către reclamant.
Prin decizia civilă nr.311/18 dec.2008 pronunțată de Tribunalul Vranceas -au
respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul - și pârâții Gh. și.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
Din actele dosarului rezultă că prin sentința civilă nr.4120/2004 a Judecătoriei
Focșani părțile s-au partajat cu privire la casa de locuit și terenul din intravilanul satului Colacu com. Sării atribuindu-i-se soției supraviețuitoare - casa de locuit și grajdul precum și 1096 mp curți construcții, iar fiului (reclamantul din prezenta cauză) o cameră din casa de locuit și suprafața de 100 mp curți construcții precum și suprafața de 1040 arabil.
Ulterior, la 15.03.2005 - a vândut fiului (pârâtul din cauza de față) lotul său, vânzarea fiind perfectată prin sentința civilă nr.931/2007 a Judecătoriei Focșani dosar nr.3423/2006. În această cauză a formulat cerere de intervenție - la care ulterior a renunțat.
Reclamantul - a construit o casă nouă cu etaj lângă camera atribuită prin partaj și spre stradă.
Această construcție a făcut-o în baza autorizației nr.11/28.03.2007, fiind ridicată în timp ce părțile se judecau pentru perfectarea convenției de vânzare cumpărare.
Toate neînțelegerile dintre părți se datorează modului de amplasare al imobilelor pe de o parte iar pe de altă parte faptului că părțile și în primul rând soția supraviețuitoare au creat situații imposibile în exploatarea construcțiilor și terenului grădină.
Astfel, deși suprafața de teren este mare, de peste 2.000 mp, el se desfășoară pe lungime, având lățimea la stradă mică, motiv pentru care și construcțiile vechi și noi sunt amplasate în linie dreaptă lăsând drept curte o lățime la stradă de 3 ml.
În aceste condiții, deși este greu de realizat două locuințe gospodărești pentru două familii, pârâții au cumpărat de la soția supraviețuitoare lotul acesteia, iar reclamantul și-a ridicat casa pe terenul atribuit prin partaj de 100 mp deși a cunoscut de dosarul de perfectare vânzare.
Acest mod de amplasare a construcțiilor și terenului a fost constatat și cu ocazia deplasării la fața locului a instanței de apel și din toate probele administrate în cauză.
Analizând strict motivele de apel formulate tribunalul a reținut următoarele:
1. prima instanță corect a stabilit servitutea de trecere pe o lățime de 1,5 întrucât lățimea totală a curții este de 3 încât nu se putea stabili o lățime mai mare a servituții de trecere motivat de faptul că pârâților le-ar fi fost lăsat o lățime prea mică pentru trecere. Servitutea de trecere stabilită de prima instanță pe baza expertizei este corect stabilită și dă posibilitatea ambelor părți să folosească în condițiile date de amplasarea construcțiilor și mărimea lățimii terenului, imobilele proprietatea lor. Expertul precizează clar că față de modalitatea de partajare, accesul la locuință al reclamantului este îngrădit și cu toate că terenul este la stradă scările și intrarea nu mai pot fi accesibile în eventualitatea construirii unui gard.
Pe de altă parte, este de reținut că chiar dacă ar fi obligat reclamantul să-și spargă peretele dinspre stradă și să-și facă acces în casă direct din stradă, servitutea de trecere prin curte la terenul grădină ar avea aceeași configurație ca cea stabilită de prima instanță.
În aceste condiții nu are nici un sens modificarea intrării în casă de către reclamant câtă vreme calea de acces stabilită folosește și pentru accesul în casă și pentru accesul la lotul atribuit reclamantului în grădină.
Pentru aceste motive apelul formulat de - și primul motiv de apel al pârâților sunt nefondate.
2. Este adevărat că în considerentele sentinței se reține că reclamantul ar fi construit o cameră deasupra celei vechi, dar acest aspect reținut greșit de prima instanță nu are relevanță asupra fondului cauzei.
3. Corect s-a reținut că terenul grădină al reclamantului este loc înfundat. La cercetarea locală s-a constatat că pornind de la stradă în linie dreaptă sunt situate: corpul A de casă nou construit de reclamant, camera din casa veche atribuită acestuia prin partaj, restul casei vechi, anexele și grajdul (care la mijloc are o perdea ce asigură trecerea în grădină) lotul de grădină proprietatea pârâților și lotul de grădină proprietatea reclamantului.
Acest lot al reclamantului este înfundat. El se învecinează cu pădurea. Există doar o potecă de picior în capătul lotului, care merge și prin capătul altor proprietăți de-a curmezișul dealului apoi coboară pe un drum neutilizabil la un drum de căruțe.
Această cale nu poate fi folosită de reclamant cu o căruță pentru a-și scoate recolta, decât dacă s-ar face niște investiții substanțiale greu de suportat pentru o persoană fizică.
Pentru aceste motive s-a reținut că terenul este loc înfundat fiind îndeplinite astfel cerințele dispozițiilor art.616 cod civil.
4. Expertizele topo și construcții au avut în vedere toate documentațiile instanța a admis obiecțiunile la ambele expertize, experții au răspuns la aceste obiecțiuni, au avut în vedere și schițele de la partaj. Instanța a respins motivat în ședința din 12 mai 2008 obiecțiunile formulate de pârâți la răspunsurile la obiecțiuni făcute de experți.
Astfel că, instanța de apel a apreciat că nu se impune refacerea celor două expertize și a respins această probă în ședința din 20 noiembrie 2008. Datorită modului de amplasare a construcțiilor și lățimii terenului așa cum s-a explicat mai sus, nici un expert nu poate stabili o altă cale de acces sau altă modalitate în care părțile să exploateze construcțiile precum și terenul grădină.
5. Corect s-a respins cererea reconvențională de prima instanță. Din expertiza rezultă că casa nouă a fost construită de reclamant conform autorizației nr.11/2007, nu încalcă dreptul de proprietate al pârâților. exterioară de acces la etaj nu se află construită pe terenul pârâților și că apele meteorice se scurg pe terenul reclamantului.
Mai rezultă că ușa de la intrare se află la o distanță de 1,30, ferestrele de la parter sunt la o distanță de 1,40 iar cele de la etaj de 1,55 față de linia de hotar A-B-
Chiar dacă aceste distanțe nu se încadrează strict în distanța prevăzută de art.612 cod civil nu se poate dispune zidirea ferestrelor întrucât pe de o parte s-ar împiedica normala folosire a locuinței de către reclamant camerele dinspre curte rămânând fără ferestre iar pe de altă parte aceste ferestre nu-l împiedică pe pârâți și nu-i prejudiciază în nici un fel.
6. Corect a fost respins și capătul de cerere privind demolarea construcției. Construcția a fost ridicată de reclamant potrivit autorizației de construcție și nu încalcă dreptul de proprietate al pârâtului. Pe de altă parte trebuie reținut că demolarea unei construcții este o soluție extremă, foarte severă și neindicată, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de o construcție nouă. În plus, nu există autorizație de demolare a construcției.
7. Atât timp cât din probele cu acte și martori nu rezultă că reclamantul i-a împiedicat pe pârâți să folosească partea lor din imobil, că a ocupat efectiv imobilul pârâților corect prima instanță a respins inclusiv și capătul de cerere privind revendicare.
8. Sentința este motivată de prima instanță care în considerentele sentinței a analizat toate probele administrate în cauză și a reținut corect situația de fapt și de drept.
9.Cât privește cheltuielile de judecată pretinse de apelantul - chiar dacă instanța a omis a se pronunța, acesta are posibilitatea să se solicite pe cale separată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții reclamanți pe care l-au întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâții au criticat decizia de appel ca fiind nelegală și dată cu încălcarea dispoz. art. 612-618 civ. și ale art. 480 cod civil deoarece reclamantul are ieșire la calea publică pentru ambele terenuri și nu se impune o servitute de trecere prin curtea lor care este de 3.lățime.
Servitutea înființată de instanțe trece prin fața ușii lor pe lingă peretele casei,prin grajdul lor făcând imposibilă folosirea imobilului de către pârâți. De asemenea reclamantul folosește în mod abuziv curtea lor le culege fructele din grădină îi împiedică să intre în curte unde a ridicat diverse anexe iar, construcția edificată nu respectă autorizația de construcție, ușile și ferestrele au deschidere în curtea lor, apele se scurg pe proprietatea lor iar scara de la intrare ocupă parte din terenul lor.
Au mai susținut recurenții că instanțele au acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că a stabilit un drept de superficie în favoarea reclamantului pentru suprafața de 61 mp pe care acesta a ridicat anexele.
În concluzie au solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru că li s-a respins nemotivat proba cu martori și cu expertize solicitate în apel.
In subsidisr au solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii principalie cu obligarea reclamantului să-și demoleze construcția nou edificată cu încălcarea autorizației sau obligarea acestuia să zidească ușile și ferestrele ce dau în curtea lor și să le lase în proprietate și pașnică folosință imobilul proprietatea lor.
Recurenții s-au folosit de proba cu acte depunând la dosar adresa Inspectoratului Județean în Construcții nr.14/16.02.2009 din care rezultă că reclamantul nu a respectat prevederile autorizației de construcție și a proiectului tehnic conform cărora construcția trebuia să fie de tip, reclamantul executând, compartimentări și fațade diferite de cele din proiect.
S-au mai depus schițe anexe la raportul de expertiză din dosarul nr.8831/2003 și mai multe planșe fotografice privind imobilul din litigiu.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizănd hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
În cauză ambele instanțe au făcut o aplicare greșită dispozițiilor legale
incidente în cauză.
Potrivit art.616 civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o iesire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În cauză nici unul din cele două terenuri ale reclamantului nu pot fi considerate loc înfundat.
Terenul de 100.- chiar așa cum a reținut instanța de apel în considerentele deciziei sale - are deschidere de 6,7 la drumul județean Focșani -.
Faptul că reclamantul și-a blocat acest acces prin edificarea unei construcții nu poate fi un argument în înființarea unei servituți de trecere pe terenul pârâților chiar și dacă ar fi reală susținerea acestuia că a avut acordul mamei sale la edificarea construcției.
Pentru a se putea pretinde un drept de trecere peste fondul vecin înfundarea fondului dominant să nu fie opera proprietarului acestuia.
În plus nu a reieșit că a existat un astfel de acord cu atât mai mult cu cât mama reclamantului a vândut imobilul către pârâți în anul 2005 și de atunci au izbucnit și procesele între părți iar autorizația de construcție a fost emisă în anul 2006 și construcția edificată în cursul anului 2007.
Nici terenul de 1040. nu poate fi considerat loc înfundat pentru că așa cum s-a reținut prin considerentele deciziei de apel din constatarea la fața locului a reiesit că acesta se învecinează cu pădurea și există o potecă de picior care merge și prin capătul altor proprietăți apoi coboară pe un drum neutilizabil pentru căruțe.
A mai reținut instanța de apel că această cale nu poate fi folosită de cătrte reclamant cu căruța decât dacă s-ar face niște investiții substanțiale greu de suportat pentru o persoană fizică.
Această concluzie a instanței de apel nu poate fi reținută pentru că prin loc înfundat se înțelege acela care nu are în mod absolut nici o ieșire la drumul public.
Art. 616 Cod civil nu este aplicabil dacă locul respectiv are ieșire la calea publică pe un drum chiar impracticabil în anumite împrejurări dar care poate deveni practic cu oarecare cheltuieli.
Tribunalul a reținut că de la marginea pădurii este impracticabilă căruțelor dar nici de trecere stabilită de către instantă nu permite accesul căruțelor motiv pentru care reclamantul a și declarat apel și a solicitat lărgirea acestei căi la 2.
Cu privire la investițiile substanțile ce se impun pentru amenajarea drumului nu s-a făcut nici o dovadă a întinderii acestor cheltuieli și dacă sunt sau nu imposibil de suportat.
Tot cu privire la servitutea de trecere, potrivit art. 618 Cod civil trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui o pagubă mai puțină acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Or, în speță instanțele au stabilit o servitute de 1,5 lățime din curtea pârâților (care este de 3 lătime ) și care trece-conform schitei depuse în recurs - prin fața camerelor pârâților - C1 - și prin grajdul acestora - C2.
Pe de altă parte instanța de fond a stabilit un drept de servitute și pentru poligonul 3 în suprafață de 61. pe care se află diverse anexe gospodărești ale reclamantului.
Pe lângă faptul că o astfel de cerere nu a fost formulată de către reclamant prin acțiune,instanțele acordând ceea ce nu s-a cerut dar această dispoziție împreună cu instituirea servituții de trecere și cu obligarea pârâților de a-i permite reclamantului accesul la construcția ridicată și la terenul aferent golește de conținut dreptul de proprietate al pârâților asupra imobilului proprietatea lor compus din construcții (2 camere, un hol și un grajd) și teren în suprafață de 1096.
În concluzie trecând peste faptul că terenurile reclamantului nu pot fi calificate ca loc înfundat servitutea stabilită este mult prea împovărătoare pentru fondul aservit încălcându-se astfel dreptul de proprietate al acestora.
Pentru aceste considerente se impunea respingerea acțiunii principale ca nefondate.
Cu privire la cererea reconvențională care are mai multe capete de cerere în mod greșit a fost respinsă.
Pârâții au solicitat să fie obligat reclamantul să le lase proprietatea în pașnică folosință.
Înstanța a respins această cerere cu motivația că nici un martor nu a declarat că reclamantul îi împiedică să-și folosească suprafața de 1096.p, fapt care se coroborează și cu concluziile rapoartelor de expertiză. Or din schița depusă la recurs și din chiar dispozitivul sentința de fond rezultă că pe terenul pârâților reclamantul a construit mai multe anexe și instanța de fond în loc să admită cererea în revendicare chiar și numai pentru acest considerent a stabilit o servitute de trecere și pentru suprafața ocupată ilegal de către acesta.
Ca urmare în baza art. 480 Cod civil și a situației de fapt reținută chiar de către prima instanță se impunea admiterea cererii pârâților de a-l obliga pe reclamant să le respecte proprietatea lor.
Pârâții au mai solicitat demolarea construcției edificată cu nerespectarea autorizaței și a proiectului și cu încălcarea proprietății lor.
Din actele depuse în recurs reiese că într-adevăr reclamantul nu a respectat autorizația și proiectul însă având în vedere că demolarea construcței este o măsură deosebit de gravă și că încălcările legale se pot remedia și fără luarea unei astfel de măsuri, Curtea constată că soluția primei instanțe menținută și de instanța de apel cu privire la această cerere este corectă.
Potrivit art. 612 Cod civil nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere,nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină.
Art. 615 Cod civil prevede că proprietarul este dator să-și facă streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său și nu pe locul vecinului.
Instantele au reținut că ușile și ferestrele ce dau în curtea pârâților nu respectă distanța legală.
Din actul nou depus în recurs și eliberat de Inspectoratul de Stat în Construcții reiese că nu s-a respectat nici autorizația de construcție care prevedea ferestrele și ușile pe alt perete, iar acoperișul construcției nu este prevăzut cu jgeaburi, Curtea apreciază că ambele instanțe au făcut o aplicare greșită dispozițiilor legale invocate mai sus impunându-se obligarea reclamantului să-și obtureze ușile si ferestrele cu ieșire în curte și să-și monteze jgheaburi, burlane pentru colectarea zăpezii și a apelor pluviale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul pârâților cu consecința modificării în parte a deciziei de apel în sensul admiterii apelului pârâților reclamanți și a schimba sentința. In consecință se va respinge ca nefondată acțiunea principală în servitute și se va admite cererea reconvențională cu excepția cererii de demolare a noii construcții.
Pe cale de consecință în baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimatul reclamant să plătească cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții GH. și, ambii cu domiciliul în comuna Vidra, -.5,.12 jud.V împotriva deciziei civile nr.311/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-, pe care o modifică în parte și în rejudecare:
Admite apelul declarat de pârâții reclamanți împotriva sentinței civile nr.2511/19 mai 2008 a Judecătoriei Focșani pe care o schimbă în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului pârât privind servitutea de trecere.
Admite cererea reconvențională în parte în sensul că:
Obligă reclamantul pârât să lase în deplină proprietate și pașnică folosință pârâților reclamanți, imobilul proprietatea acestora compus din 2 camere hol, grajd și suprafața de 1096 mp. cu vecinii:, G, Drumul Județean și
Obligă reclamantul pârât să zidească ușile și ferestrele cu deschidere spre proprietatea pârâților reclamanți.
Obligă reclamantul pârât să monteze pe acoperișul casei noi și a celei vechi, opritoare pentru zăpadă și jgheaburi și burlane pentru colectarea apelor.
Obligă intimatul-reclamant să plătească recurenților suma de 2042 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.AI-31.03.2009
Dact.MH-01.04.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Luminita Solea
