Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 217
Ședința publică din data de 3.04.2008
PREȘEDINTE: Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 3: Elena Romila
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de pârâtul domiciliat în R str. - Bloc 6,. B. 25 și de către reclamanta domiciliată în comuna sat. jud. N, împotriva deciziilor civile nr. 325 din 1.06.2007 și nr. 536 din 24.10.2007 pronunțate (ambele) în dosarul nr- de Tribunalul Galați, în acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta reclamantă lipsă avocat cu delegație la dosar și pârâtul reclamant asistat de avocat cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentului pârât arată că nu înțelege să susțină motivele de recurs formulate de clientul său, întrucât deciziile atacate sunt în favoarea acestuia și că în opinia sa cererile de recurs formulate de acesta sunt lipsite de interes, având posibilitatea ca acesta să le susțină personal.
Precizează că înțelege să pună concluzii doar în combaterea recursului formulat de reclamanta.
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului în ce privește decizia civilă nr. 325 din 1.06.2007, modificarea în parte a acesteia în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Precizează că instanța de apel a omis obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că a fost admis apelul formulat de reclamantă.
În ceea ce privește recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 536/24.10.2007 solicită modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii cererii introductive așa cum a fost formulată. Precizează că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii în sensul că nu a dat interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, având în vedere doar dispozițiile stricte din codul civil, fără a se raporta la situația de fapt în concret.
Mai arată că recurenta este constructor de bună credință și că nu i se poate imputa acesteia eroare existentă în ce privește titlul de proprietate. Că aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a obține un acord de la proprietara terenului cu privire la ridicarea construcției, întrucât la momentul ridicării construcției reclamanta era proprietară.
Solicită a se avea în vedere că reclamanta fiind proprietara construcției și pârâtul proprietarul terenului, aceștia nu-și pot folosi proprietățile și nici nu poate recurenta să fie obligată să demoleze construcția.
Recurentul pârât, având cuvântul personal în susținerea cererilor de recurs, arată că a formulat recurs împotriva deciziilor date de instanța de fond întrucât a dorit ca hotărârea dată la instanța de fond să fie menținută.
Apărătorul recurentului pârât în combaterea cererilor de recurs solicită respingerea ca nefondate cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 54/2005 pe rolul Judecătoriei Roman jud. B, reclamanta a chemat in judecată pe pârâta, prin procurator Gh., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate existenta unui drept de superficie in favoarea sa asupra suprafeței de teren pe care se afla amplasata casa de locuit și să se dispună constituirea unui drept de servitute de trecere spre calea publica asupra fondului dominant proprietatea pârâtei. A mai solicitat si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta arata ca defunctul sau, a avut in proprietate suprafața de 0,50 ha teren arabil in comuna, jud. In baza înregistrării din rolul agricol acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr.18/1991, fiind pus și in posesie. Ulterior, a solicitat si a obținut autorizația de construire nr.15/23.06.1998 si certificate de urbanism.
Mai arată reclamanta ca ulterior eliberării titlului de proprietate a fost chemată în judecată de către pârâtă pentru revendicare, obținând câștig de cauza cu privire la retrocedarea terenului, sentința civilă nr.5229/2002 rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr.1015/2003 a Curții de Apel Bacău.
Cererea de demolare a construcțiilor a fost respinsă cu motivarea că reclamanta a fost constructor de buna - credința, în favoarea ei existând un drept de superficie prin efectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.
In drept, invocă dispozițiile art.492, 616 si următorii cod civil.
Pârâta, legal citată prin procurist, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul ca reclamanta avea cunoștința, la momentul edificării construcției, în anul 1998 ca nu este proprietara terenului. Pârâta este proprietara terenului în baza unei adeverințe eliberate în 1991, eliberându-i-se titlu de proprietate nr.27/884 din 6.08.1999.
Prin decizia civilă nr.1015/2003 a Curții de Apel Bacău, pârâtei i s-a admis recursul si acțiunea în revendicare, reclamanta fiind obligată să îi lase in deplină proprietate și pașnica folosința terenul. Mai mult, reclamanta nu este proprietară nici asupra construcției edificate cu rea - credința, aceasta figurând pe numele fiului ei.
Prin încheierea nr.7495/7.10.2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civila și de Proprietate Intelectuala, s-a admis cererea de strămutare a cauzei, formulată de pârâta, de la Judecătoria Roman la Judecătoria G, păstrându-se actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare.
Pe rolul acestei instanțe cauza a făcut obiectul dosarului nr.11.229/C/2005. La termenul din 14.12.2005 procuristul pârâtei a formulat cerere reconvențională solicitând desființarea și ridicarea construcției realizate de reclamantă pe terenul sau.
Reclamanta prin apărător împotrivindu-se judecării acesteia împreuna cu acțiunea inițială, întrucât a fost formulată după prima zi de înfățișare, instanța a dispus in temeiul dispozițiilor art.135 cod pr. civilă, la termenul din 27.11.2006 disjungerea și judecarea separată a acesteia.
Prin sentința civila nr. 8283/30.11.2006 a Judecătoriei Galați, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta.
S-a reținut în motivarea hotărârii că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductiva sa se constate ca are un drept de superficie asupra terenului pe care este amplasata casa ei de locuit și să se dispună constituirea unui drept de servitute de trecere spre calea publica asupra fondului dominant proprietatea pârâtei.
Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cu toate cele trei atribuții ale sale si are două componente: un drept de proprietate asupra construcției și doar un drept de folosința (materială și juridică) asupra terenului pe care aceasta este amplasata.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și analiza situației de fapt actuale, precum și din valabilitatea titlurilor pe care cele două părți le invoca instanța reține că în realitate reclamanta tinde la constatarea unui drept real imobiliar asupra casei de locuit, respectiv a unui drept de proprietate asupra acesteia.
Tot din actele și lucrările dosarului instanța mai reține că procuristul pârâtei, este moștenitorul testamentar al pârâtei inițiale, astfel ca drepturile acesteia, astfel cum au fost stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare cu privire la imobilul in litigiu i-au fost transmise.
Astfel, prin sentința civilă nr.5229/2002 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă și irevocabilă, având ca obiect revendicarea promovată de în contradictoriu cu, TP nr.29/8884 din 6.08.1999 privitor la terenul pe care este edificată locuința reclamantei a fost consolidat prin admiterea acțiunii, reclamanta din prezenta cauză fiind obligată sa îi lase in deplină proprietate si posesie suprafața din 1, parcela 8/1, adică 0,50 ha teren.
In contra titlului de proprietate nr.27/884/6.08.1999 al autoarei pârâtului moștenitor testamentar din prezenta cauză (pârâta inițială, ) s-a promovat o acțiune în anulare parțială, ce a făcut obiectul dosarului nr.614/2005 al Judecătoriei Roman. Acțiunea a vizat tocmai suprafața de 0,10 ha teren pe care s-a edificat casa reclamantei iar prin sentința civilă nr.2311/2005 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă și irevocabilă a fost respinsă ca nefondată. S-a reținut că și suprafața de 0,10 ha pe care este edificată casa, nu este proprietatea numitei ci, dimpotrivă a numitei, făcând parte din suprafața de 1 ha teren intravilan pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP nr.27/884/6.08.1999.
Aceeași sentința definitivă și irevocabilă nr.2311/2005 reține cu autoritate de lucru judecat că "numitei în mod greșit i s-a eliberat certificate de urbanism și autorizație de construire în condițiile în care aceasta nu avea titlu de proprietate pentru acel teren în suprafață de 0,1 ha pe care s-a construit casa. Mai mult chiar, la acea dată terenul respectiv era un teren agricol și nu se putea construi pe el o locuință fără a se solicita scoaterea sa din circuitul agricol".
Solicitând constituirea unui drept de superficie ce include dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției, reclamanta din prezenta acțiune cere protejarea unui drept care i-a fost negat prin două hotărâri anterioare. Chiar dacă capătul de cerere privind demolarea construcției a fost respins prin sentința civilă nr.5229/2002 este de remarcat că dreptul solicitat de reclamantă prin prezenta acțiune nu poate fi primit pentru următoarele rațiuni:
Reclamanta nu este proprietara construcției edificate întrucât certificatul de urbanism și autorizația de construire nu au prin ele însele caracterul unor acte de proprietate. In consecința, pentru a putea analiza recunoașterea unui drept de superficie și constituirea unei servituți instanța ar trebui să constate și faptul că reclamanta este proprietara casei. In drept, instanța retine că prezenta situație de fapt nu derogă de la dispozițiile art.489 cod civil.
Instanța mai reține că, deși prin sentința civilă nr.5229/2002 s-a respins petitul privind demolarea, cu motivarea că reclamanta este constructor de bună - credință, instanța ce a pronunțat hotărârea a recomandat totuși părților doar calea amiabilă drept unica soluție, neanticipând existenta vreunui drept în favoarea reclamantei.
B - credință a reclamantei la care aceasta face referire în susținerea acțiunii sale și despre care s-a făcut vorbire in considerentele sentinței civile nr.5229/2002 nu poate fi avută în vedere întrucât, nefiind susținută de dispozitiv și fiind analizată doar ca o apărare de fond, iar nu ca o cerere distinctă, nu se poate afirma că are autoritate de lucru judecat.
Văzând și faptul că admiterea capătului de cerere referitor la constatarea dreptului de superficie ar echivala, printre altele, cu legalizarea unui abuz inițial al autorităților, constând în emiterea unei autorizații de construire ilegale, avub continuat apoi de reclamantă prin construire efectivă, pentru considerentele anterior expuse instanța îl va respinge ca nefondat.
Cererea privind constituirea unei servituți de trecere este și ea în mod evident neîntemeiata pentru următoarele argumente:
Dreptul de servitute este tot un dezmembrământ al dreptului de proprietate, constând într- sarcină impusa unui imobil pentru uzul și necesitățile altui imobil, aparținând altui proprietar - în speța de față, casa reclamantei.
Raportat la dispozițiile art.576 și următorii cod civil, instanța reține că în speța de față nu suntem nici în prezența unei servituți naturale, nici a uneia legale. O servitute convențională este exclusă, întrucât proprietara terenului nu a convenit în nici un fel cu reclamanta, ci s-a opus în mod constant la crearea unei servituți de trecere.
Pentru a fi în prezența unei servituți, oricare ar fi natura ei, este necesar să existe două fonduri, aparținând unor proprietari diferiți, în caz contrar aceasta s-ar stinge prin confuziune. Or, în cauza de față, nu există decât un singur proprietar asupra unei singure suprafețe unitare de teren, aspect ce rezultă fără echivoc din toate înscrisurile și e confirmat de ambele expertize efectuate în cauza. Situația exclude, așadar, orice posibilitate de constituire a vreunei servituți, nefiind îndeplinite exigențele impuse de codul civil.
Aceste rațiuni au fost avute în vedere și pentru respingerea obiecțiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză, orice alte noi mențiuni devenind inutile în soluționarea cauzei.
Motivele avute in vedere pentru respingerea cererii de recunoaștere a unui drept de superficie în favoarea reclamantei sunt avute în vedere și pentru cel de-al doilea capăt de cerere.
O soluție contrară ar echivala cu constituirea a două dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, cu caracter perpetuu, în detrimentul dreptului de proprietate garantat prin lege al pârâtului și al autoarei acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta. Apelul vizează și încheierea de ședință prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulata împotriva judecătorului fondului.
Completul de judecată care a soluționat cererea de recuzare a pronunțat o soluție de respingere a acesteia, având în vedere doar susținerile judecătorului recuzat și faptul că a fost legal timbrată.
Față de situația că încheierea de respingere a cererii de recuzare nu a fost motivata, se află în imposibilitate efectivă de a formula critici împotriva acesteia.
Deși instanța i-a admis obiecțiunile la raportul de expertiză și a dispus ca expertul să răspundă la obiecțiuni, ulterior a constatat că acesta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la cele două obiective și obiecțiuni - deși nu s-a răspuns la ele și a trecut la judecarea în fond a cauzei.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere al acțiunii introductive de instanța, respectiv la acela prin care solicită să se constate existența unui drept de superficie.
În mod eronat s-a reținut că a invocat vreun titlu prin care tinde la "constatarea unui drept real imobiliar asupra casei de locuit, respectiv a unui drept de proprietate asupra acesteia".
Solicitarea de a se constitui un drept de superficie în favoarea sa, nu echivalează nicidecum cu protejarea unui drept care i-a fost "negat prin două hotărâri anterioare", așa cum a reținut instanța de fond. Prin hotărârile despre care se face vorbire a fost consolidat dreptul de proprietate al autoarei intimatului-pârât asupra terenului pe care a edificat casa, teren cu privire la care, în prezenta cauză, nu a susținut că ar avea vreun drept de proprietate la rândul său.
În sarcina sa nu i se poate reține vreo vinovăție pentru încurcătura produsă în cadrul Primăriei, aspect confirmat prin sentința civila nr.5229/2002 a Judecătoriei Roman, prin care s-a constatat că este un "constructor de bună-credință", care nu poate fi obligat la dărâmarea construcției.
Admiterea capătului său de cerere privind instituirea unui drept de superficie nu ar echivala, așa cum s-a reținut, cu "legalizarea unui abuz inițial al autorităților, ci cu o rezolvare a unei situații mai puțin obișnuite, create independent de voința sa.
Solicitarea sa de a se constitui o servitute de trecere vine ca o consecință firească a admiterii capătului de cerere privind instituirea unui drept de superficie.
În mod ilegal, instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.430 lei, cheltuieli de altfel nedefalcate.
Prin decizia civilă nr.325 din 1 iunie 2007 Tribunalului Galați, s-a admis apelul, s-a anulat sentința civilă nr.8283 din 30 noiembrie 2006 Judecătoriei Galați, încheierea de ședință din data de 10 iulie 2007 precum și încheierile ulterioare, reținându-se cauza spre rejudecare, motivat de faptul că la judecarea cauzei de către instanța de fond nu au fost respectate dispozițiile cuprinse în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.
In rejudecare, instanța a analizat acțiunea formulată de reclamanta, prin prisma probatoriului administrat de prima instanță până la data de 10 iulie 2006 precum și a actelor depuse în apel.
Prin decizia civilă nr. 536 din 24 octombrie 2007 Tribunalul Galați, în rejudecare a respins acțiunea formulată de reclamanta, ca nefondată.
In baza art.274 cod pr. civilă a fost obligată apelanta către intimat la plata sumei de 1907,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizia, instanța a reținut că atât timp cât dreptul de superficie nu a luat naștere prin efectul unei dispoziții legale, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că s-a încheiat o convenție cu actuala proprietară a terenului, deoarece dreptul său de proprietate a fost consfințit prin sentința civilă nr. 5229/2002 a Judecătoriei Roman.
Autorizația de construcție și certificatul de urbanism nu pot semnifica existența unui acord al fostului proprietar al terenului și nu pot fi opuse actualei proprietare în condițiile în care reclamanta nu și-a consolidat dreptul în contradictoriu cu emitentul respectivelor acte.
Referitor la capătul de cerere privind constituirea în favoarea reclamantei a unui drept de servitute de trecere la calea publică, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale deoarece în speță nu se pune problema unui loc înfundat.
Impotriva deciziei civile nr.325/2007 a Tribunalului Galați, în termen legal au declarat recurs, reclamanta și, moștenitor al defunctei, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia (dispozițiile art. 304 pct.9 cod pr. civilă).
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că decizia civilă nr. 325/2006 este nelegală numai sub aspectul omisiunii instanței de apel dea se pronunța cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce privește decizia civilă nr. 536 din 24 octombrie 2007, aceeași reclamantă a precizat că hotărârea este nelegală, fiind pronunțată ca urmare a aplicării greșite a legii și fără a se da eficiență probelor administrate și concluziilor formulate.
Astfel, instanța a avut în vedere strict dispozițiile codului civil, referitoare la dreptul de superficie, fără să rețină că speța dedusă judecății reprezintă o situație obiectivă mărginindu-se a constata că nu a făcut dovada existenței unei convenții încheiată cu actualul proprietar al terenului. Insă la momentul ridicării construcției, reclamanta susține că era proprietara terenului, așa cum rezultă din actele existente la dosar, fiind pusă în posesie la 25 mai 1998 iar certificatul de urbanism și autorizația de construire le-a obținut la 27 mai 1998 și respectiv 23 iunie 1998. După ce a ridicat construcția, defuncta a intrat în posesia titlului de proprietate.
Un alt aspect criticat de reclamantă este acela că nici un moment nu a susținut că autorizația de construire și certificatul de urbanism ar putea semnifica, " existența unui acord al fostului proprietar ", așa cum a reținut instanța, ci a făcut vorbire de faptul că existența acestora anterior datei la care a devenit proprietara terenului au fost de natură a-i consfinți " buna credință" reținută prin sentința civilă nr. 5229/2002 a Judecătoriei Roman.
Apreciază că și respingerea capătului de cerere privind constituirea servituții de trecere nu poate avea nici măcar aparenta legalitate deoarece dispozițiile legale în materie trebuiau interpretate în funcție de cauza dedusă judecății.
Si un ultim aspect invocat, este acela că instanța în mod greșit a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1907,83 lei în condițiile în care onorariul apărătorului a fost de 1000 lei iar suma reprezentând cheltuielile de transport nu este cea reală raportat la actele depuse la dosar (bilete de călătorie și bonuri de combustibil).
In consecință, solicită admiterea recursului și modificarea deciziilor civile criticate în sensul celor menționate.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.325/2007 prin care Tribunalul Galația anulat sentința civilă nr. 8283/2006 a Judecătoriei Galați acordând termen pentru rejudecarea fondului cauzei, invocând nelegalitatea acesteia în sensul că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.27 alin.1 cod pr. civilă și că a admis apelul reclamantei în condițiile în care nu a făcut dovada calității sale de proprietar a construcției pe terenul pârâtei.
De asemenea a mai susținut că prin admiterea apelului, instanța nu a făcut altceva decât să anticipeze admiterea capătului de cerere privind dreptul de superficie formulat de reclamantă, reținând o situație de fapt care nu este conformă cu realitatea.
In consecință, pârâtul a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei civile atacate și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Recursurile declarate de reclamantă și pârât sunt nefondate pentru următoarele considerente;
In ceea ce privește decizia civilă nr.325/2007 pe care reclamanta o apreciază ca fiind nelegală numai sub aspectul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la plata cheltuielilor de judecată, se reține că prin decizia civilă mai sus menționată s-a anulat hotărârea pronunțată de instanța de fond și s-a reținut pricina pentru evocarea fondului, stabilindu-se termen în acest sens.
In speță, instanța în mod corect prin decizia civilă intermediară nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 - 275 cod pr. civilă ci doar prin hotărârea definitivă a finalizat judecata apelului, astfel că susținerile reclamantei din acest punct de vedere nu sunt întemeiate.
Referitor la decizia civilă nr. 536/2007 pronunțată de Tribunalul Galați, un prim aspect invocat de reclamantă a fost acela că instanța de apel a avut în vedere dispozițiile Codului civil cu privire la dreptul de superficie fără însă a reține "situația" obiectivă din prezenta cauză.
Cu privire la acest motiv, se constată că Tribunalul în mod corect a reținut că în cauză reclamanta nu a făcut dovada că dreptul de superficie a luat naștere prin efectul unei dispoziții legale sau a unei convenții încheiate cu actuala proprietară( ) privind ridicarea construcției.
In ceea ce privește buna credință de care se prevalează reclamanta, poate avea ca efect cum justificat a reținut și instanța de apel numai asupra întinderii dreptului de proprietate pe care îl are de a solicita despăgubiri de la proprietara terenului.
Al treilea motiv de recurs invocat, referitor la constituirea în favoarea reclamantei a unui drept de servitute de trecere spre calea publică, în mod întemeiat instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de lege (art.616 cod civil) astfel că nici acest aspect nu poate fi primit.
Potrivit art. 274 cod pr. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să suporte cheltuielile de judecată.
In speță acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă astfel că a fost obligată potrivit dispozițiilor menționate la plata cheltuielilor de judecată a căror cuantum a fost stabilit corect.
In consecință nici acest ultim motiv nu este întemeiat.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.325 din 1 iunie 2007, prin care s-a anulat sentința civilă nr. 8283/2006 a Judecătoriei Galați.
Pârâtul a arătat că prin decizia criticată, instanța de apel nu a făcut altceva decât să anticipeze admiterea acțiunii formulată de reclamantă în condițiile în care aceasta din urmă nu a făcut dovada calității sale de proprietar al construcției aflată pe terenul acestuia iar proprietara terenului nu a acceptat niciodată ridicarea construcției de către reclamantă.
Având în vedere că prin oad oua hotărâre, instanța a respins acțiunea reclamantei, susținerile pârâtului sunt neîntemeiate.
In aceste condiții, criticile formulate de reclamantă și pârât nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, astfel cum au fost invocate, urmând ca instanța în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă să respingă ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de reclamanta domiciliată în comuna sat. jud. N și pârâtul domiciliat în R str. - Bloc 6. B. 25, împotriva deciziilor civile nr.325 din 1.06.2007 și nr. 536 din 24.10.2007 pronunțate ( ambele ) în dosarul
nr- de Tribunalul Galați, în acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /29.04.2008
Tehn.
2 ex./7.05.2008
fond -
apel - - - și -
Președinte:Gabriela BaciuJudecători:Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu, Elena Romila
