Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 220/2008
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului civil formulat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 20/A/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect servitute de trecere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat cu împuternicire avocațială în reprezentarea intimatei pârâte SC SRL, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat (filele 4, 5) și reclamantul solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatei pârâte.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Arată că în fapt și în drept, conform probei cu contraexpertiza, s-a stabilit că în speță nu este nevoie de servitute de trecere, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 616 Cod civil, concluziile stabilind că recurentul are acces direct atât din casa lui cât și din drumul de acces, iar intimata a avut câștig de cauză asupra terenului din vecinătate, prin urmare se impune respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de reprezentantul intimatei pârâte, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3227/28.08.2007, pronunțată în dosarul nr- ( nr. vechi 7582/2005) Judecătoria Devaa respins acțiunea civilă introdusă de reclamantul împotriva pârâților SC SRL D și Consiliul Local al Municipiului D, pentru instituire servitute de trecere și despăgubiri.
Pentru a hotărî în acest fel, cu referire la probațiunea administrată, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul și soția acestuia sunt proprietari asupra apartamentului 1 din imobilul situat în D, str. -, nr. 36, și cota aferentă din părțile comune.
Pârâta SC SRL este proprietara parterului aceluiași imobil și a cotei aferente din părțile comune, precum și a terenului în suprafață de 395,50 mp pe care sunt situate construcțiile.
Cu toate acestea, terenul este folosit atât de pârâtă cât și de reclamant și familia, proprietara celui de-al doilea apartament de la etajul clădirii.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert, și, reclamantul are acces la toate părțile comune astfel că s-a concluzionat în sensul neîndeplinirii condițiilor impuse de art. 616 cod civil.
Împotriva sentinței, reclamantul a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat, recalificat, raportat la obiectul acțiunii, ca fiind apel.
Prin motivele de apel, reclamantul a invocat inexactitatea concluziilor raportului de expertiză, întrucât susține că nu are acces la racordurile și căminele de apă pe care le-a construit personal.
Prin decizia civilă nr. 20/A/28 ianuarie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr-, apelul reclamantului a fost respins.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că obiectul dosarului de față îl constituie cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. 3700/2004 al Judecătoriei Deva, în care reclamantul a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al SC SRL asupra terenului înscris în CF nr. 24 D, cu nr. top. 48 - 48/1/1 și să își ridice bunurile de pe acesta.
Cererea reconvențională vizează constituirea unui drept de servitute asupra terenului în litigiu pentru asigurarea accesului la părțile de folosință comună, respectiv instalația electrică, de gaz, apă caldă, apă, căminele de vizitare și canal termic.
Conform concluziilor raportului de expertiză, părțile comune au acces direct prin casa scării și zona trotuarului de protecție, astfel că nu este necesară o servitute de trecere ( fila 145 dosar fond).
In ce privește instalația de gaz, firida de curent electric, canalul termic, încălzire și apă caldă, căminul de apometre și branșamentul de apă, folosința acestora aparține societăților care răspund de buna funcționare a acestora, astfel că nu se impune accesul reclamantului la acestea.
De altfel, reclamantul nu justifică în nici un fel necesitatea accesului său la instalații aflate în exploatarea unor societăți specializate și care nu se află în proprietatea sa, iar în raportul de expertiză întocmit de experții, și, sunt expuse argumentele pentru care accesul solicitat de reclamant nu este justificat, precum și motivele pentru care instituirea sentinței solicitate de reclamant nu este posibilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor în sensul admiterii acțiunii.
In motivarea recursului, s-a susținut în esență, în mod eronat, că ar avea acces la părțile indivize comune din casa scării, deși la o parte din părțile indivize comune nu are acces nici din casa scării și nici de pe trotuarul care înconjoară construcția. Astfel, racordările la căminele de apă sunt edificate de recurent și nu are acces la ele.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 al. 2 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 616 cod civil.
In mod corect instanțele au reținut că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, că la părțile comune indivize, reclamantul reconvențional recurent are acces direct din casa scării și de pe trotuarul ce înconjoară clădirea. Instalația de gaz metan, firida de curent electric, canalul termic, încălzire și apă caldă, căminul cu apometrele și branșamentul de apă, sunt în folosința societăților comerciale care răspund de buna funcționare a acestor instalații, așa cum rezultă din același raport de expertiză.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 312 al. 1 cod procedură civilă, să fie respins.
Văzând și art. 274 cod procedură civilă, recurentul urmează a fi obligat să plătească intimatei SC SRL D, suma de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 20/A/28 ianuarie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe recurent să plătească intimatei SC SRL D suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - (CO)
- (CO) Semn. Vicepreședinte
Semn. Vicepreședinte
Grefier
- - (CO)
Semn. Grefier
. -
Tehn.
2 ex/22.07.2008
- - /
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
