Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 221
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și, cu domiciliul loc., jud. S, împotriva deciziei nr. 98 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat, pentru reclamanții recurenți, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, ce au fost anulate la dosar. Precizează că nu mai sunt de discutat chestiuni prealabile.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Av., pentru reclamanții recurenți, pune concluzii de admiterea excepției invocate în cererea de recurs, apreciind că la data judecării cauzei calea de atac era recursul și nu apelul, că tribunalul trebuia să recalifice calea de atac, eventual să retrimită cauza la prima instanță.
Pe fond, solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru suplimentarea probatoriului, motivat de faptul că din raportul de expertiză rezultă clar că pe calea de acces cea mai scurtă s-au edificat construcții în timpul procesului, precizând totodată că nu li s-a permis să probeze acest lucru cu martori.
Întrebat fiind, reclamantul recurent și apărătorul său, arată că suprafața de teren în litigiu este un loc înfundat, datorită faptului că reclamanții au vândut pârâtului o suprafață de teren la stradă, pe toată lățimea, având în vedere că pârâtul inițial și-a exprimat dorința de a cumpăra tot terenul, ulterior însă acesta nu și-a mai ținut promisiunea de cumpărare, astfel încât nu se poate reține reaua credință a reclamantului vânzător.
Pentru cele mai sus expuse, apărătorul reclamanților recurenți pune concluzii de admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 14.11.2006, înregistrată sub nr-, reclamanții și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul să se stabilească o servitute de trecere pe terenul acestuia situat în localitatea -, județul
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că dețin o suprafață de 2100 mp teren, situată la locul "Gh. " cu vecinii Gh., și, înscrisă în titlul de proprietate nr.1027/2003, iar terenul pârâtului în suprafață de 25 ari este vecin cu al lor și cum nu au cale de acces la drum, cea mai scurtă trecere posibilă ar fi cea pe terenul pârâtului, care însă le refuză trecerea. Reclamanții au mai arătat că se obligă să-l despăgubească pe pârât.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.3575/25.09.2008 Judecătoria Rădăuția respins acțiunea, reținând în motivare faptul că pârâtul a dobândit terenul în litigiu prin contractele de vânzare cumpărare nr.895/1999 și respectiv 2714/2004 încheiate atât cu reclamantul cât și cu, iar pentru stabilirea unui drum de acces pe terenul pârâtului este necesară demolarea anexelor provizorii construite de acesta, fapt ce contravine dispozițiilor art.618 Cod civil, întrucât implică producerea unei pagube proprietarului fondului ce se dorește a fi aservit.
Apelul reclamanților a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 98 din 3.03.2009 a Tribunalului Suceava, în considerarea faptului că la cercetarea locală, instanța de apel a constatat existența unor căi de acces libere de construcții, pe una din variante realizându-se accesul instanței la teren și a precizat că analiza privind edificarea construcțiilor cu bună sau cu rea credință excede cadrului procesual dedus judecății.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, care au criticat soluția ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art.304 pct.3, 8 și 9 Cod procedură civilă și au solicitat casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului.
În motivarea recursului, reclamanții au invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea căii de atac, care, în raport de obiectul litigiului este recurs și nu apel, iar cu privire la fondul cauzei au precizat că calea de acces solicitată pe terenul pârâtului nu produce acestuia o pagubă majoră în condițiile în care acesta a edificat construcții provizorii, fără autorizație de construire, după promovarea prezentei acțiuni.
Criticile invocate nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art.2821(1) Cod procedură civilă "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță și cererile introduse pe calea principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială...", ori în speță nu sunt incidente aceste prevederi întrucât, pe de o parte, litigiul nu este de natură patrimonială, iar pe de altă parte prin însăși cerința reclamanților dedusă judecății, crearea unei căi de acces nu poate fi evaluată în bani, sens în care, curtea constată că nu este dată excepția invocată și implicit motivul prevăzut de art.304 pct. 3 Cod procedură civilă, tribunalul soluționând în mod corect cauza ca instanță de apel.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.865/1999 la Biroul Notarului Public, reclamantul a vândut pârâtului suprafața de 2500 mp situată intravilan localității -, județul S (fila 12 dosar apel -), diferența de 2100 mp, care se învecinează cu terenul înstrăinat și partea sudică, conform titlului de proprietate nr.1027/2003 și care în prezent are caracterul de loc înfundat, fiind deținută în prezent de reclamantul recurent.
Ulterior, prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr.2714/2004, încheiat cu, pârâtul mai cumpărat o suprafață de 773 mp teren aflat în vecinătatea celui achiziționat în anul 1999.
Așadar, reclamanții solicită crearea unei căi de acces de la drumul public la terenul lor, care, a devenit înfundat ca urmare a înstrăinării în mod valabil de către ei a unei părți din proprietate în favoarea pârâtului intimat. Altfel spus, prin propria manifestare de voință, reclamanții dețin în prezent un teren care este loc înfundat.
De subliniat este faptul că, cu ocazia cercetării locale, instanța de apel a identificat variantele propuse de expertul și a constatat că accesul la drumul comuna se poate realiza pe terenuri libere de construcții, în partea opusă celei la care se solicită accesul, posibilitate refuzată de reclamanți, care au arătat că doresc să treacă peste terenul pârâtului, întrucât anterior vânzării a constituit proprietatea lor.
În considerarea celor reținute, Curtea apreciază că în mod corect instanțele au stabilit trecerea pe terenul pârâtului încalcă dispozițiile art.618 Cod civil, încât, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul reclamanților, nefiind dat motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, cu domiciliul loc., jud. S, împotriva deciziei nr. 98 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel /
Jud. fond.
Tehnored.
Ex.2/9.07.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
