Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 237/
Ședința publică de la 09 APRILIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminita Solea
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de pârâții, cu domiciliul în G, str.- -.1,.52 și,cu domiciliul în G, I,-, -orun.10 împotriva deciziei civile nr.258/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 martie 2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31.03.2009, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09.04.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 18.05.2004 sub nr.4270/C/2004(nr.nou -) reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună stabilirea unui drept de servitute, astfel încât să le fie permisă trecerea către suprafața de teren situată în G,-, prin traversarea aleii proprietatea pârâților pe o lățime de 1,5m.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 2921/1996 s-a dispus grănițuirea aleii de acces, proprietatea numitului de terenul proprietatea numitului.
Reclamanții mai arată că de o parte și de alta a aleii de acces există o suprafață de teren de aproximativ 1000 mp, asupra căreia au o posesie utilă din anul 1959, aceasta fiind de fapt o pe care au astupat-o și compactat-o cu pământ din anul 1959 pentru a obține o suprafață de teren agricol. Întrucât fiul lor, a vândut locuința nu mai au o altă cale de acces către suprafața de teren din stânga aleii, motiv pentru care solicită instituirea unui drept de servitute de trecere prin traversarea aleii pe o lățime de 1,5.
Cu privire la admisibilitatea cererii, arată faptul că o astfel de cerere poate fi făcută atât de proprietarul locului înfundat, cât și de uzufructuar, embaticar, și în genere de un posesor animo domini, însă nu și de un simplu locatar.
În drept, au fost invocate disp. art.616 civ.
În susținerea cererii reclamanții au depus la dosar în fotocopie înscrisuri.
Legal citați, pârâții și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca fiind inadmisibilă, întrucât reclamanții ocupă terenul abuziv, în realitate acest teren aparținându-le întrucât provine din terenul asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului, iar reclamanții sunt detentori precari.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul părților, înscrisuri, proba testimonială cu martorii - și, proba cu expertiză topometrică și cercetare la fața locului.
Pe parcursul procesului reclamantul a decedat și au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia și.
Prin sentința civilă 7761/23.10.2007 a Judecătoriei Galați, s-a admis excepția inadmisibilității.
S-a respins cererea de servitute trecere formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5000/19.08.1991 pronunțată de Judecătoria Galațis -a reconstituit dreptul de proprietate numiților, și pentru suprafața de teren de 4ha și 2698mp, precum și pentru o cale de acces în lungime de 63m și în lățime de 2m (22-23ds.).
Cu privire la suprafața de teren pe care o ocupă reclamanții din prezenta cauză, instanța a reținut că aceștia nu dețin niciun titlu care să le confere vreun drept real asupra terenului și potrivit art. 616.civ. doar proprietarul sau titularul unui alt drept real poate formula o cerere pentru stabilirea unui drept de servitute.
Cu privire la susținerea reclamanților potrivit căreia o astfel de cerere poate fi făcută și de uzufructuar, embaticar, și în genere de un posesor animo domini, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada unei astfel de situații, întrucât pretinsa posesie nu a fost continuă, netulburată și publică(nu s-a făcut dovada faptului că pârâții figurează ca titulari de rol și plătesc impozit pe trenul respectiv) și mai mult nu s-a făcut dovada faptului că este vorba de un loc înfundat, astfel că instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.258/2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul, a fost desființată sentința civilă nr.7761/2007 a Judecătoriei Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că există contradicție între dispozitiv și considerente întrucât deși s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității, s-au făcut aprecieri legate de fondul cauzei, dar și de lipsa calității procesuale active a reclamanților și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea cauzei pe fond.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs pârâții care au invocat disp.art.304 pct.8 cod procedură civilă și art.304 pct.9 cod procedură civilă criticând decizia din apel în principal sub următoarele aspecte.
1) E drept că Judecătoria Galația analizat și fondul cauzei, dar în realitate s-a
pronunțat pe excepție. Cu toate acestea problema pretinsei posesii utile a reclamanților a fost dezlegată irevocabil prin decizia civilă nr.339/R/2001 a Curții de APEL GALAȚI și nu eoc onstatare a sentinței civile din prezenta cauză.
2) Prima instanță a mai reținut corect că nu s-a făcut dovada că ar fi vorba
despre un loc înfundat și că pârâții figurează ca titulari de rol și plătesc impozit pentru terenul respectiv, ceea ce e susținut de probele dosarului.
3) Intr-adevăr, s-a reținut în motivare și lipsa calității procesuale active a
reclamanților, dar acesta a fost un argument în plus pentru care instanța a considerat acțiunea inadmisibilă.
Reclamanții-intimați au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea
recursului ca nefondat, susținând că atunci când se soluționează cauza pe excepție nu se pot face aprecieri pe fondul cauzei. Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamanților au susținut că și un posesor animo domini poate promova o astfel de acțiune, iar decizia civilă nr.339/R/20.03.2001 a Curții de APEL GALAȚIa căpătat autoritate de lucru judecat numai sub aspectul dispozitivului, nu și considerentele, astfel încât reclamanții pot promova în continuare o acțiune în constatare uzucapiune.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.258/22.05.2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul declarat de reclamanți și s-a desființat sentința dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanțăpentru a fi analizată cauza pe fond.
Această soluție prev. de disp.art.297 alin.1 Cod procedură civilă era posibilă numai în situația în care instanța a rezolvat procesulîn mod greșit, fără a intra în cercetarea fondului, deci pe o excepție. Din considerentele deciziei civile nu rezultă însă acest lucru, ci instanța a reținut că există contradicție între dispozitiv și considerente, situație care nu poate determina o desființare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Totuși, având în vedere că soluția instanței de apel este corectă, o modificare a ei ar fi pur formală. Din aceste considerente, instanța urmează să suplinească doar motivarea deciziei din apel și să arate de ce cauza a fost soluționată în mod greșit pe excepție în loc să se pășească la rezolvarea fondului.
Astfel, prin decizia civilă nr.7761/2007 a Judecătoriei Galați instanța a respins cererea ca inadmisibilă, reținând că reclamanții nu dețin nici un titlu care să le confere un drept real asupra terenului deoarece pretinsa lor posesie nu a fost continuă, netulburată sau publică și mai mult, nu s-a făcut dovada că este vorba de un loc înfundat. Prin urmare, instanța de fond a apreciat greșit că existența locului înfundat eoc ondiție de admisibilitate a cererii de instituire a unei servituți de trecere și a calificat greșit excepția lipsei calității procesuale active drept inadmisibilitate.
Această excepție nu poate fi primită.
Intr-adevăr, instituirea unei servituți de trecere poate fi solicitată cu numai de proprietarul fondului înfundat, ci și de unposesor animo domini.
Potrivit disp.art.1846 alin.2 Cod civil, posesia a fost definită ca fiind deținerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitată de noi înșine sau de altul în numele nostru. Pornind de la această definiție legală, în doctrina s-a stabilit că posesia este o stare de fapt constând în exercitarea de acte materiale de deținere și folosire a lucrului (corpus) cu intenția de a le face pentru sine (animus).
Pentru a dovedi posesia este necesară probarea celor două elemente: acte materiale asupra bunului și intenția de a le face pentru sine. Ori, din depozițiile martorilor audiați la fond (153, 154) rezultă că defunctul a astupat cu pământ o râpă în suprafață de aproximativ 1000 m pe care a îngrădit-o cu sârmă și a folosit-o pentru agricultură în mod neîntrerupt până în prezent. Depozițiile martorilor au fost întărite și de opinia consilierului expert care a constatat existența râpei pe planurile fotogrametrice și planurile de situație anexe la contractul de vânzare-cumpărare (349-350).
Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă adică continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Potrivit disp.art.1847 cod civil aceste calități de posesie sunt cerute de lege pentru uzucapiune, dar s-a arătat în doctrină că ele sunt necesare pentru producerea efectelor juridice ale posesiei.
Din probele administrate rezultă că posesia a fost continuă, neîntreruptă, publică (exercitată pe față, așa cum ar exercita-o proprietarul însuși) și sub nume de proprietar (nu pentru altul, sub nume precar).
Ultimul aspect care trebuie analizat cu atenție este dacă posesia reclamanților este viciată prin violentă.
Pentru a lămuri acest aspect e necesară prezentarea pe scurt a situației de fapt.
Autorului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.17401-32/07.12.1992 pentru suprafața de 4,2698 ha teren, în baza sentinței civile nr.5000/19.08.1991 a Judecătoriei Galați, în care s-a efectuat și o expertiză topometrică de individualizare a terenului. Prin aceeași sentință s-a constatat că pârâții sunt și proprietarii unei alei în lungime de63 m și lățime de 2pentru asigurarea accesului pe terenul lor în suprafață de 4,2698 mp. (18-23 și 82 dosar fond).
Prin sentința civilă nr.2921/22.03.1996 a Judecătoriei Galațis -a dispus grănițuirea căii de acces proprietatea lui cu lungimea de49,25 m și lățimea de 2 mde terenul proprietatea pârâtului, stabilindu-se linia de hotar pe amplasamentul prevăzut în schelele 1 și 2 anexe la raportul de expertiză.
Din raportul de expertiză judiciară efectuat în prezenta cauză rezultă că suprafața în litigiu de 1000 mp, aflat în posesia reclamanților e compusă din 2 loturi de teren despărțite de de trecere cu lățime de 2 care aparține moștenitorilor defunctului. Tocmai pentru a i se asigura trecerea de la un lot la celălalt lot despre care pretind că e loc înfundat, reclamanții au solicitat să li se recunoască o servitute de trecere pe de acces care este proprietatea pârâților (309-316).
Studiind titlul de proprietate al pârâților, precum și sentințele judecătorești și schițele anexe la acestea expertul apreciază că aceste două loturi în suprafață de aproximativ 1000 m nu sunt cuprinse în titlul de proprietate al pârâților.
Din răspunsurile la obiecțiuni rezultă că pe aceasta suprafață a existat o râpă cu adâncime de 6-7 m așa cum rezultă din planul fotogrametric și că proprietatea era situată până la acea râpă. Existența râpei e dovedită și de planul de situație (parte integrantă a contractului de vânzare-cumpărare nr.901-119/1959 prin care soții și au devenit proprietarii unui imobil situat în cartierul G (349-350, 353 dosar fond).
Un argument în plus reținut de expert este că atât prin sentința civilă nr.500/1991, cât și prin sentința civilă nr.2921/1996 ale Judecătoriei Galațis -au reținut o cale de acces de 49,25 mp. lungime, această lungime reprezentând tocmai distanța dintre str.- și proprietatea autorului.
Dacă terenul în litigiu ar fi aparținut pârâților atunci nu s-ar fi justificat atribuirea acelei porțiuni din calea de acces pe propriul teren.
In concluzie, din probele administrate la fond rezultă că pârâții nu sunt proprietarii suprafeței de 1000 mp. asupra căreia pârâții exercită posesia.
Simplele afirmații ale pârâților că sunt proprietari sau plângerile penale promovate de aceștia, plângeri care au determinat reacții din partea reclamanților nu sunt de natură să determine vicierea posesiei prin violență.
De altfel, hotărârile penale depuse la dosar se referă la o cu totul altă suprafață de teren de 2.228 mp. asupra căreia părțile nu s-au înțeles și nicidecum la suprafața de 1000 mp. Cu privire la aceasta din urmă, instanța penală a reținut că exista dubii și incertitudine în privința ocupării terenului proprietatea lui de către (424 dosar fond). De asemenea, nu s-a promovat până în prezent o acțiune în revendicare imobiliară, calea cea mai sigură pe care ar fi avut-o pârâții dacă erau proprietarii terenului.
Cu privire la acțiunea negatorie care a existat între părți, numai dispozitivul acesteia a intrat în autoritate de lucru judecat, nu și considerentele în care s-a reținut că nu s-a făcut dovada posesiei continue și netulburate conform art.1847 cod civil (32-35 dosar fond).
In concluzie, instanța reține că s-a făcut dovada unei posesii utile exercitate de reclamanți asupra celor două loturi de teren ceea ce le conferă legitimare procesuală activă pentru promovarea unei acțiuni în stabilire a unui drept de servitute.
Acestea sunt considerentele pentru care în mod corect instanța de apel a desființat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului cauzei, în conformitate cu disp.art.297 cod procedură civilă.
Având în vedere disp.art.312 alin.1 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții,cu domiciliul în G, str.- -.1,.52 și,cu domiciliul în G, I,-, -orun.10 împotriva deciziei civile nr.258/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.SB-10.04.2009
Dact.MH-14.04.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Luminita Solea
