Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 242/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 242
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 322 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2918 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr. 2612/C/2006, în contradictoriu cu pârâții -, și, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, intimatul pârât, lipsind intimații pârâți și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că a fost depusă prin serviciul arhivă întâmpinarea formulată de intimatul pârât, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă, a precizat că nu solicită termen întrucât a observat întâmpinarea.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, în raport ce care a pus concluzii de admiterea a recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă nu le-a mai susținut întrucât vizează motive de netemeinicie.
Intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 13 ianuarie 2005 s-a înregistrat sub nr.519/2005 acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere pe rolul Judecătoriei Balș, promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții -, și.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că este proprietara unei suprafețe de teren de 5.000. situat în extravilanul comunei în 38/2 61, suprafață ce se învecinează cu proprietățile pârâților.
Arată reclamanta că pe latura de nord a terenului său a existat un drum ce traversa proprietățile pârâților și care îi permitea să ajungă la terenul proprietatea sa.
Susține reclamanta că de câțiva ani de zile pârâții au mutat gardurile ce delimitau proprietățile așa încât acest drum de trecere a fost desființat lipsind-o de acces la terenul proprietatea sa.
Se invocă dispozițiile art.634 alin.2 cod civil potrivit cărora nu se poate schimba starea lucrurilor și nici strămutarea exercitării servituții dintr-un loc într-altul decât acolo unde servitutea a fost din început stabilită.
Pentru aceste motive solicită să fie obligați pârâții să-i permită să folosească servitutea de trecere care a existat între proprietățile noastre și să-și retragă pe vechime amplasamente gardurile ce au făcut imposibilă exercitarea servituții.
Acțiunea a fost întemeiată în drept invocându-se dispozițiile art.634 și 635 Cod civil, a fost corespunzător timbrată, în dovedire solicitându-se proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu expertiză și proba cu interogatoriul pârâților.
Pârâții - și au formulat întâmpinare prin care se apără împotriva pretențiilor reclamantei arătând că pe de o parte aceasta nu a fost titulara unui drum de servitute iar pe de altă parte servitutea se poate institui numai dacă un teren nu are alt drum de acces, ori reclamanta are drum de acces la terenul său situat pe un teren public, drum pe care-l folosesc și alți cetățeni.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii promovate de reclamantă ca neîntemeiată.
Întâmpinarea a fost motivată în drept invocându-se dispozițiile art.115 -119 Cod procedură civilă, iar în apărare s-a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială și cu expertiza tehnică de specialitate.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care se apără împotriva pretențiilor reclamantei invocând lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond netemeinicia acțiunii reclamantei.
Arată pârâtul că nu se învecinează ca proprietar cu terenul reclamantei, iar proprietar al terenului din zona indicată de reclamantă în acțiune este fiul său.
Mai arată pârâtul că reclamanta are cale de acces la drumul public, cale pe care a folosit-o în toți anii și prin urmare nu poate fi obligat un alt proprietar la o eventuală servitute.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriul pârâților și proba cu expertiza tehnică de specialitate topografie.
Prin sentința civilă nr.2486/26.10.2005 Judecătoria Balșa admis cererea formulată de reclamantă, a stabilit servitute de trecere pe terenul pârâtului, precum și în continuare pe terenul pârâților și -.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, - și criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivarea apelurilor se arată că reclamanta are cale de acces de la terenul său la drumul public și cu rea credință expertul a consemnat că terenul proprietatea reclamantei este loc înfundat.
Mai arată pârâții că acest drum a fost folosit până la momentul actual și este folosit în continuare de reclamantă chiar dacă este extins pe o lungime mai mare.
Susțin pârâții că în mod nelegal s-a dispus obligarea lor la respectarea servituții câtă vreme terenul acesteia nu are situația unui loc înfundat.
Apelurile au fost întemeiate în drept invocându-se dispozițiile art.282 - 297 Cod procedură civilă.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care arată că s-a judecat cu pârâții în vederea stabilirii unei servituți de trecere iar instanța în mod corect a admis cererea câtă vreme drumul de trecere fusese stabilit încă de la primii proprietari, iar terenul său poate beneficia de această servitute în condițiile în care pârâții nu se mai opun blocării drumului.
Apreciază reclamanta că sentința primei instanțe este legală și temeinică motiv pentru care solicită respingerea apelurilor ca nefondate.
Întâmpinarea a fost motivată în drept invocându-se dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.95/23 februarie 2006 Tribunalul Olta respins apelurile reținând că potrivit raportului de expertiză terenul reclamantei are situația de loc înfundat, iar aceasta nu are acces la proprietatea sa decât traversând pe proprietățile altor persoane.
Împotriva deciziei dată în apel a formulat recurs pârâtul.
În motivarea recursului se arată că la soluționarea cauzei în apel, dar și în primă instanță a fost încălcat principiul rolului activ întrucât s-a refuzat efectuarea unor cercetări aprofundate în urma cărora ar fi putut rezulta că reclamanta are acces la drumul public și că fostul drum de acces pe care reclamanta tinde să-l recapete prin prezenta acțiune nu mai poate fi folosit și nici nu se justifică folosirea lui câtă vreme terenul său nu are calitatea de loc înfundat.
Arată pârâtul că nu se justifică redeschiderea fostului drum de trecere întrucât în acest mod îi este afectată în mod grav proprietatea deși reclamanta a folosit și folosește și în prezent drumul public pe care-l folosesc și ceilalți cetățeni.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9 și pe dispozițiile art.312 Cod procedură civilă solicitându-se în principal trimiterea cauzei spre rejudecare și în secundar admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantă.
Prin decizia civilă nr.1864/22 mai 2006 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul, a desființat decizia și sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe Judecătoria Balș.
S-a reținut în considerentele deciziei faptul că prima instanța a fost sesizată cu o acțiune prin care reclamanta tinde la obligarea pârâților să respecte o servitute care a existat cu mai mulți ani în urmă și pe care este în imposibilitatea de aoe xercita datorită opoziției pârâților.
Reține de asemenea instanța de recurs că în mod greșit instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra acțiunii așa cum a fost formulată și a schimbat temeiul juridic fără ca reclamanta să-și fi modificat acțiunea.
Pe cale de consecință decizia dată în apel și sentința au fost desființate cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe urmând ca în etapa rejudecării să fie completate probatoriile în vederea lămuririi situației de fapt privind existența drumului de trecere, a posibilităților de acces ale reclamantei la calea publică cu delimitarea concretă a căii de acces prin lungime, lățime și amplasament.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Balș sub nr.2612/C/2006.
În rejudecare s-au readministrat proba cu interogatoriile pârâților, a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei, a fost reaudiată martora -, s-a suplimentat proba testimonială fiind audiați martorii și - și a fost efectuată o nouă expertiză de specialitate.
Prin sentința civilă nr.2918/14.12.2006 Judecătoria Balșa admis acțiunea promovată de reclamantă, a fost omologat raportul de expertiză în varianta I, stabilindu-se calea de acces în această variantă pe tenul pârâtului și pe terenul proprietatea pârâtului -.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâții - și.
În motivarea apelului reclamanta invocă nelegalitatea sentinței arătând faptul că pârâtul - nu este titularul dreptului de proprietate al terenului ce se învecinează cu terenul său dar și faptul că așa cum a fost stabilită calea de acces aceasta nu poate fi utilizată decât cu acordul pârâtului, ori acest pârât se opune în prezent la folosirea căii de acces determinată în varianta Iar aportului de expertiză.
Susține reclamanta că acea cale de acces stabilită de expert în varianta I presupune traversarea terenului proprietate a unui alt vecin ce nu a fost chemat în judecată iar pe de altă parte singura cale de acces justă și legală este cea care a traversat terenul proprietatea pârâtului, cale ce a avut cândva destinația de uliță și al cărei caracter a fost recunoscut ca atare de tatăl pârâtului.
Pe cale de consecință solicită reclamanta admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și stabilirea căii de acces pe terenul proprietatea pârâtului, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
Apelul a fost motivat în drept invocându-se dispozițiile art.304 punctul 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, a fost corespunzător timbrat.
Pârâtul invocă de asemenea nelegalitatea sentinței arătând faptul că hotărârea pronunțată este dată în contradictoriu cu o persoană care nu are calitatea de proprietar al terenului, respectiv pârâtul - nu este proprietarul terenului pe care s-a dispus instituirea servituții.
Susține de asemenea că sentința este netemeinică întrucât nu s-au luat în considerare faptul că în varianta I calea de acces stabilită de expert presupune traversarea unui teren al cărui proprietar este un alt vecin, respectiv și care nu a participat la judecarea cauzei.
Se arată de asemenea că în decizia pronunțată în recurs de Curtea de APEL CRAIOVA instanța de recurs a statuat necesitatea de a se suplimenta probatoriile pentru determinarea căii de acces ori această cale de acces individualizată de reclamantă este situată pe terenul pârâtului, acesta fiind cel care a ocupat fostul drum și a ridicat diverse construcții, drumul putând fi folosit în continuare prin spatele acestor construcții.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul stabilirii căii de acces pe terenul proprietatea pârâtului.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.312 Cod procedură civilă, și a fost corespunzător timbrat.
Pârâtul - a declarat de asemenea apel împotriva sentinței arătând faptul că nu el este proprietarul terenului pentru care s-a stabilit servitutea ci mama sa.
Se arată, de asemenea, că existența drumului de acces invocat de reclamantă în acțiune a fost recunoscută de tatăl pârâtului, pârâtul fiind cel care a ridicat diverse construcții ce au blocat accesul reclamantei.
Se susține, de asemenea, faptul că în varianta I calea de acces traversează terenurile unor persoane ce nu au fost părți în cauză.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul stabilirii căii de acces pe terenul proprietatea pârâtului.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.312 Cod procedură civilă, și a fost corespunzător timbrat.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care arată că reclamanta a fost cea care a stabilit cadrul procesual și în plus nu există nici o dovadă că pârâtul - nu ar fi proprietarul terenului în cauză, acesta figurând urmare a dezbaterii succesiunii tatălui său, la primărie ca proprietar al terenului ce se învecinează cu reclamanta.
Mai arată pârâtul că pe terenul său nu este posibilă stabilirea unei căi de acces, întrucât aceasta presupune demolarea propriilor construcții.
Mai mult decât atât, susține pârâtul, expertul a stabilit în cel de-al doilea ciclu procesual în mod cert existența unei căi de acces la terenul reclamantei de care aceasta s-a folosit în toți anii și care nu aduce în nici un fel atingere proprietății altor persoane.
Susține de asemenea pârâtul că în varianta I drumul de acces nu traversează proprietatea vecinului, ci este situată chiar în capătul proprietății acestuia.
Întrucât prin acțiunea promovată de reclamantă se tinde la conservarea unei servituți ce a fost desființată cu 100 de ani în urmă, pretențiile reclamantei de conservare a unei servituți care nu mai există sunt neîntemeiate.
Cu atât mai mult sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei împotriva sa atâta vreme cât reclamanta a recunoscut ca nu se învecinează pe terenul sau.
Chiar in măsura in care aceasta ar putea folosi drumul din spatele construcțiilor existente spațiul nu este suficient si pentru trecerea autovehiculelor.
Întimpinarea a fost motivata in drept invocându-se dispozițiile art.115/118 cod procedura civila iar în apărare s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.87/15 martie 2007 s-a admis apelul declarat de apelanta reclamanta, a fost desființată sentința primei instanțe, iar cauza trimisa spre rejudecare.
Împotriva deciziei date in apel a declarat recurs pârâtul invocând nelegalitatea acesteia.
Susține paratul ca instanța de apel nu a procedat la cercetarea fondului cauzei deși acea aceasta posibilitate pe baza probatoriilor administrate.
Se arata de parat ca expertiza efectuata in cel de-al doilea ciclu procesual oferea posibilitatea instanței de apel ca prin coroborare cu probele administrate sa statueze asupra temeiniciei pretențiilor reclamantei de menținere a vechii servituți ce a traversat terenul proprietatea sa.
Prin decizia civila nr.737/30 mai 2007 s-a admis recursul declarat de pârât, a fost casată decizia civilă pronunțata de Tribunalul Olt iar cauza a fost trimisă acestei instanțe în vederea rejudecării apelurilor declarate de reclamanta si pârâți.
S-a statuat ca la rejudecarea apelului să se aibă în vederea suplimentarea probatoriului cu un supliment la raportul de expertiza prin care expertul să răspundă obiecțiunilor formulate de reclamantă, respectiv dacă se impune sau nu crearea unei servituți de trecere atâta vreme cât în varianta II se individualizează cu o cale de acces folosită de toți beneficiarii terenurilor din zonă si a cărei utilizare nu afectează nici una din proprietățile învecinate fiind situată pe marginea canalului de evacuare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-.
In rejudecarea apelului expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamanta arătând ca-si menține opinia formulata prin raportul de expertiza si precizând că drumul de acces în varianta II este situat pe terenul comunei iar calea de acces individualizată în varianta I traversează terenul vecinului în mod eronat trecut în raportul de expertiză.
Prin decizia nr.322 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.2918/14.12.2006 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul civil nr.2612/C/2006 în contradictoriu cu apelanții pârâți - și și intimatul pârât.
S-a admis apelul pârâților - și domiciliați în comuna, județul O declarat împotriva sentinței civile nr.2918/14.12.2006 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul civil nr.2612/c/2006.
S-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietarul unui teren in suprafața de 5000. situat in 38/2 61 în localitatea, județul
Pe latura de sud si de vest reclamanta se învecinează cu pârâtul -.
Prin sentința civila nr.2052/2004, acest teren a devenit proprietatea exclusivă a pârâtului - - fila 24 dosar - al Tribunalului O l
Pe latura de nord si est, conform titlului de proprietate, reclamanta se învecinează cu numiții și.
În aceeași zona se afla situate terenurile numitului si terenul pârâtului pe direcția vest si respectiv nord-vest.
Existența drumului de trecere a fost confirmată de pârâții chemați în judecată - fila 24, 25 dosar nr.519/2005, fila 20 - și a fost individualizată prin expertiza efectuată în cel de-al doilea ciclu procesual ca traversând parte din terenul pârâtului -, parte din terenul pârâtului și parte din terenul unui alt vecin care nu a participat la judecarea cauzei - respectiv - amplasamentul fostului drum de trecere fiind confirmat și în cursul rejudecării apelului prin suplimentul la raportul de expertiză - fila 20 dosar nr-, fila 46 dosar nr.2612/C/14.07.2006.
Conform concluziilor ambelor rapoarte de expertiză acest drum este blocat în prezent de construcțiile ridicate de pârâtul - fila 44 pct.2 dosar nr.2612/C/2006.
Față de titlurile de proprietate depuse în cauză și coroborat cu depozițiile martorilor - fila 22, 23 dosar nr.519/2005- fila 32, 34 dosar nr.2612/C/2006 - se constată că inițial drumul folosit de reclamantă a traversat proprietatea pârâtului fost proprietar tatăl său și nu a mai fost folosit pentru o perioadă extrem de mare, martorii oscilând în ceea ce privește perioada în timp pe durata căreia drumul indicat de reclamantă nu a mai fost folosit de aceasta pe un interval de la 40 ani la respectiv 70 de ani.
După parcurgerea procedurii Legii nr.18/1991 părților în cauză le-au fost eliberate titluri de proprietate iar terenul pe care se afla drumul de trecere cunoscut sub denumirea de uliță a fost atribuit autoarei pârâtului.
Ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului respectiv în cursul anului 2004-2005, teren pe care s-a aflat ulița, pârâtul a ridicat mai multe construcții tip: gard, magazie, grajd de cărămidă, depozit pentru utilaje agricole, șopru.
Prin urmare situația terenurilor aflate în zonă nu mai corespunde cu cea inițială invocată de reclamantă, respectiv terenul său nu are situația de loc înfundat urmarea a înființării acestui drum de pe marginea canalului de evacuare, independent de culpa vreunuia dintre pârâți.
În consecință schimbarea situației locurilor nu se datorează acțiunii vreunuia dintre proprietarii din zonă ci existenței unei altei căi de acces creată pe terenul proprietatea unității administrativ teritoriale - comuna.
Câtă vreme terenul proprietatea reclamantei nu are calitatea de loc înfundat pretențiile sale de apărare, recunoaștere sau stabilire a unui drept de servitute nu sunt justificate.
Sub aspectul existenței dreptului de servitute este irelevant faptul că drumul actual ce-i conferă acces la calea publică este mai anevoios decât cel pe care îl pretinde și care traversează proprietățile vecinilor săi.
terenurilor vecine cu o servitute de trece nu se justifică decât în condițiile în care terenul fond dominant în folosul căruia se cere a fi recunoscută sau constituită servitutea are calitatea de loc înfundat.
Urmare a faptului că pe terenul proprietatea unității administrativ teritoriale comuna a luat naștere în mod un drum public cu lungimea de 360. pe marginea canalului de evacuare,terenul proprietatea reclamantei nu mai are caracterul de loc înfundatiar aceasta nu mai poate pretinde în mod justificat recunoașterea drumului de trecere existent cândva pe terenul proprietarului și a celorlalți doi vecini - și.
Inconvenientele care ar fi generate reclamantei de utilizarea drumului public de 360. ar trebui să fie grave și periculoase pentru a justifica grevarea altor terenuri vecine, ori se reține că toți proprietarii din zonă utilizează acest drum iar singurul inconvenient pentru reclamantă îl constituie lungimea lui.
Nici eventualele îmbunătățiri la care ar fi susceptibil actualul drum de pe lângă canalul de evacuare nu justifică grevarea terenurilor pârâților, cu atât mai mult cu cât prin depozițiile martorilor se confirmă că reclamanta a folosit ea însăși această cale de acces pentru a-și folosi terenurile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, arătând că nu este reală motivarea soluției pronunțată în apel în sensul că terenul proprietatea sa nu are caracter de loc înfundat, câtă vreme situația de fapt nu s-a schimbat.
Motivarea instanței în sensul că este posibil accesul la teren, prin amenajarea unui pod peste albia pârâului este greșită întrucât nu se poate realiza această construcție, iar între terenul proprietatea sa se interpune proprietatea pârâtului, astfel încât nu este posibilă punerea în aplicare a variantei 2 din raportul de expertiză.
A mai arătat recurenta că tribunalul prin hotărârea pronunțată a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece apelanții au solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond și nu respingerea acțiunii.
Recursul este nefundat.
Proprietarul al cărui loc este înfundat poate reclama o trecere pe locul vecinului.
Pentru a se acorda proprietarului unui teren dreptul de a trece la calea publică pe locul altuia, trebuie ca terenul să său să aibă caracterul de loc înfundat în sensul dispozițiilor art.616 Cod civil.
În speță, terenul proprietatea reclamantei, nu are caracterul de loc înfundat, deoarece potrivit celei de a doua expertiză efectuată în cauză și depozițiilor martorilor audiați în cauză există un drum de acces la cale publică pe marginea canalului de evacuarea care este folosit și de ceilalți proprietari ai terenurilor din zonă.
Urmare a creării unui drum de trecere, pe marginea canalului de evacuare, s-a modificat starea de fapt care reclama crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtului, în favoarea reclamantei.
Așa fiind, câtă vreme terenul proprietatea reclamantei nu are calitatea de loc înfundat pretențiile sale privind stabilirea unui drept de servitute nu sunt justificate.
Incovenientele invocate de reclamanta recurentă cu privire la imposibilitatea amenajării drumului de acces, pe malul canalului colector, nu se verifică câtă vreme toții proprietarii din zonă utilizează acest drum și nu justifică grevarea terenurilor pârâtului.
Proprietatea pârâților nu este afectată de drumul de trecere creat pe malul canalului colector, potrivit probelor administrate în cauză, reținute în motivarea deciziei pronunțate în apel.
Faptul că tribunalul a soluționat în fond cauză și nu trimis la instanța de fond pentru rejudecare nu constituie motiv de casare în sensul dispozițiilor art.304, pct. 6 din Codul d e procedură civilă, chiar dacă în apel s-a formulat o asemenea cerere.
Acest motiv de recurs cuprinde două ipoteze distincte: când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau când instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Prima ipoteză, vizează acordarea unor drepturi mai mari decât cele solicitate și nu cererile părților cu privire la soluționarea în fond a pricinii de către instanța de apel sau trimiterea pentru rejudecare la instanța de fond.
Desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare se face numai în situația când prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, conform dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă.
Cum în speță nu există nici una dintre cele două situații, limitativ menționate în prevederile legale sus menționate, în mod corect instanța de apel, în baza probelor administrate a soluționat în fond cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 322 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2918 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr. 2612/C/2006, în contradictoriu cu pârâții -, și.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Maria Cumpănașu
