Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 291/R/2009
Ședința publică din 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 249/A din 09 octombrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții și, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care la prima strigare a cauzei, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 10 februarie 2009, pârâții intimați prin reprezentantul lor, avocat G, au depus întâmpinare la care a fost atașată împuternicire avocațială pentru avocat G, din Baroul Maramureș.
De asemenea, la data de 12 februarie 2009 depus la dosar un script prin care arată că își menține în totalitate motivele de recurs și solicită judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 pct.2 pr.civ. script la care a fost atașată chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Instanța constată că prin întâmpinare, la 11, pârâții intimați au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, iar prin scriptul depus la data de 12 februarie 2009, reclamantul recurent a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza actelor de la dosar, Curtea, consideră cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2.763/9.2008 pronunțată în Dosar nr- al Judecătoriei Baia Mare, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâților și, având ca obiect întabulare servitute de trecere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.7718/7.XI.2001 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr.5793/2000 s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului înscris în CF 299 de nr.top.140/2/1, 141/1/2/1, 141/1/1 și în CF 298 de nr.top.140/2/2, 141/2/2, 141/2/1, 142/2 și 142/1/2 și terenul proprietatea numitei cuprins în titlul de proprietate 40494/98/ 15.03.2995 pe aliniamentul D-C conform raportului de expertiză întocmit de inginer și a schiței anexe.
Totodată, s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantului peste terenul numitei, pe aliniamentul determinat prin punctele A, B, C, 5, 6, hașurat cu culoare portocalie, conform raportului de expertiză întocmit de inginer și a schiței anexă la raport-părți integrante din hotărâre.
Conform evidențelor din CF 323 de în data de 14.04.2004, s-a procedat la întabularea dreptului de proprietate al numitei asupra terenurilor din titlul de proprietate indicat, teren reprezentat de parcela cadastrală 139/2 (193 mp), număr cadastral 140/2/3/1 (382 mp), 141/2/2/1 (425 mp) și 203/2/6 (5800 mp).
Ulterior numita a decedat și, în baza certificatului de moștenitor nr.52/2004 dreptul de proprietate asupra acestor terenuri s-a întabulat la 03.06.2004 pe numele moștenitorilor și.
Pârâții din prezentul proces, au cumpărat de la moștenitorii defunctei, terenul reprezentat de parcelele cadastrale 139/2, 140/2/3/1 și 141/2/2/1 întabulându-și în CF dreptul de proprietate la data de 25.09.2007.
În continuare instanța reproducând dispozițiile art.20 alin.1 și 3 din Legea nr. 7/1996, a apreciat că drepturile reale pe care anterior transmiterii, autorul le-a consimțit cu privire la bunul transmis, sunt opozabile succesorului cu titlu particular, în condițiile respectării regulilor privind publicitatea.
În speță, servitutea de trecere stabilită prin hotărârea judecătorească arătată, nu a fost înscrisă în CF pentru a-și produce efectele de opozabilitate față de terți în conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr.7/1996, aceștia nefiind părți în acel proces, este exclusă incidența prevederilor art.26 alin.1 din aceeași lege.
Pe de altă parte, reclamantul, asistat de avocat, a solicitat notarea dreptului de servitute de trecere în CF 323 de - ca sarcina, iar în CF 299 de - ca privilegiu, în condițiile în care notarea are ca obiect înscrierea drepturilor personale. Servitutea de trecere fiind un drept real, nu poate constitui obiect al notării, ci doar al întabulării la CF.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.249/9.2008 pronunțată în Dosar nr- al Tribunalului Maramureș.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că examinând sentința atacată și constatând că prin această sentință, Judecătoria Baia Marea hotărât asupra obiectului cererii dedusă judecății, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.7/1996 aplicabile în speță, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat, cu consecința obligării reclamantului la 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, a cărei considerente au fost reproduse mai sus, reclamantul a declarat recurs în termen legal, cu motivarea că Tribunalul nu a analizat apelul promovat și ambele hotărâri sunt pronunțate cu aplicarea greșită a legii, deoarece în speță erau incidente dispozițiile art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996.
De asemenea, este irelevant faptul că s-a solicitat "notarea" și nu întabularea servituții, întrucât motivarea acțiunii introductive, făcând trimitere la art.19 și 26 alin.4 din Legea nr.7/1996, conduce la concluzia că s-a dorit întabularea la CF a dreptului de servitute și nu "notarea", iar instanța era obligată să-și exercite rolul activ și să lămurească acest aspect, în virtutea prevederilor art.129 alin.4 și 5.pr.civ.
În același mod trebuia să procedeze și instanța de apel, însă din considerentele deciziei atacate, nu reiese că Tribunalul Maramureșa analizat apelul reclamantului, cu privire la aceste motive invocate și în cadrul apelului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Așa cum rezultă din conținutul deciziei atacate, respectiv considerentele acesteia, reproduse în întregime mai sus, instanța de control judiciar a primei instanțe, nu a examinat în nici un fel motivele de apel expuse de reclamant, prin memoriul cuprinzând motivele de apel.
În așa-zisele considerente ale deciziei recurate, Tribunalul limitându-se să învedereze că a examinat sentința atacată și că aceasta a hotărât asupra obiectului dedus judecății, cu respectarea Legii nr.7/1997, aceste referiri de ordin generic, echivalează cu nemotivarea soluției pronunțate de Tribunal, neputându-se exercita controlul judiciar raportat la astfel de "considerente", care nu se ocupă în nici un fel, de motivele invocate de reclamant, prin memoriul de apel depus la dosar.
Decizia Tribunalului, fiind dată prin încălcarea dispozițiilor cu caracter imperativ ale art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. Curtea, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1-3 și 5.pr.civ. rap. la art.304 pct.7 pr.civ. va admite recursul reclamantului, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceluiași Tribunal, pentru judecarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 249 din 9.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza Tribunalului Maramureș spre rejudecarea pe fond a apelului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -- - -
Red.SN/dact.SM
3 ex./20.02.2009/Jud.fond. și
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
