Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 31
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul domiciliat în sat H, com., jud. S împotriva deciziei nr. 408 din 9 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 9 ianuarie 2008, redactată separat și care face parte din prezenta și când, pentru a da posibilitatea recurentului, prin apărător, de a depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 16 ianuarie 2008, apoi dată fiind lipsa obiectiva a doamnei judecător - -, membră a completului de judecată, care a fost plecată în interes de serviciu, în perioada 14 - 19 ianuarie 2008, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 23 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr. 1935/227/12 ianuarie 2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună crearea unei servituți de trecere la terenul proprietatea sa, cu vehicule și utilaje agricole, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 1800 mp situată pe raza satului H, comuna, județul S, la locul numit "", în baza titlului de proprietate nr. 2143/2002 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 674/1995 și care are caracter de loc înfundat, fără ieșire la drumul public în condițiile în care pârâtul a închis singura cale de acces folosită de reclamant și familia acestuia, care sunt astfel nevoiți să intre la propriul teren doar cu piciorul, pe o.
Pârâtul s-a opus acțiunii, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, arătând în esență că terenul proprietatea reclamantului nu are caracterul de loc înfundat, în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 912 din 18 aprilie 2007, Judecătoria Fălticenia admis acțiunea, stabilind o servitute de trecere în favoarea reclamantului din calea publică la locuința sa pe aliniamentul fostei căi de acces din fața locuinței pârâtului, cu o deschidere de 5 ml și o lungime de 32 ml conform planului de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul și colorată cu galben în planul de situație și obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că terenul reclamantului are caracterul unui loc înfundat în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil, datorită imposibilității folosirii vechiului drum de acces, închis de pârât, iar calea propusă de expert pentru stabilirea trecerii îndeplinește cerințele art. 617 Cod civil. S-a mai reținut că pârâtul proprietar aservit nu a înțeles să formuleze în cauză o cerere reconvențională pentru acordarea de despăgubiri în temeiul art. 619 Cod civil.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Suceava - Secția Civilă care, prin decizia nr. 408 din 9 octombrie 2007 a respins ca nefondat, apelul pârâtului, cu aceeași motivare.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs pârâtul, în motivarea căruia a arătat, în esență, că terenul proprietatea reclamantului - intimat nu are caracterul de loc înfundat în sensul prevederilor art. 616 Cod civil, că acțiunea promovată numai de unul din soți apare ca inadmisibilă, că dimensiunea și coordonatele servituții de trecere create au fost stabilite arbitrar și că, deși a formulat o cerere de acordare a despăgubirilor în cazul admiterii acțiunii, aceasta în mod greșit nu a fost calificată ca și cerere neconvențională.
Criticile formulate se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și se dovedesc în parte, întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 616 Cod civil, "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona".
Textul, de aplicare în materia raporturilor de vecinătate constituie o reglementare legală care acordă proprietarului unui fond înfundat, devenit dominant, dreptul de trecere pe locul vecinului ce se circumscrie unui drept real asupra lucrului altuia (jus in re aliena) și care, transferă în favoarea titularului fondului dominant exercițiul unor prerogative din conținutul juridic al dreptului aservit. Ca o consecință, dacă legitimarea procesuală pasivă revine exclusiv proprietarului fondului aservit căruia i se aduce o îngrădire a dreptului de proprietate prin crearea unui drum de acces pe terenul proprietatea sa, calitatea procesuală activă în acțiunile în stabilirea unei servituți de trecere, privite ca acte de conservare și administrare a fondului dominant înfundat, este recunoscută nu numai proprietarului acestuia din urmă, ci și celor care au un drept real principal asupra fondului dominant (posesor animo domini, uzufructuar, superficiar), deci, cu atât mai mult, și unuia dintre coproprietarii codevălmași ai acestuia, respectiv, unuia din soți, presupus a-și exercita dreptul la acțiune în folosul proprietății comune cu mandatul tacit al soțului codevălmaș.
Pe de altă parte, este adevărat că din economia reglementărilor cuprinse în art. 616 și 619 Cod civil, rezultă fără echivoc că dreptul de servitute recunoscut proprietarului fondului dominant înfundat implică pentru acesta din urmă și o obligație corelativă, respectiv aceea de a-l despăgubi pe proprietarul fondului aservit proporțional cu paguba ce trecerea o pricinuiește acestuia, însă această obligație nu este una absolută, de esența creării servituții. Aceasta deoarece, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității care lasă la libera apreciere a părților litigante fixarea cadrului procesual și a limitelor investirii instanței.
Ori, în speță, pârâtul nu a înțeles să investească instanța cu o cerere reconvențională pentru acordarea despăgubirilor aferente prezumtivei pagube produse prin crearea servituții, formularea ambiguă din cuprinsul întâmpinării (fila 12 dosar fond) neîndeplinind condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 119-120 Cod procedură civilă. Astfel, și sub acest aspect pretențiile recurentului sunt nefondate, instanța neputând, din oficiu, să oblige pe reclamant în propria acțiune. De precizat este și faptul că, în cazul în care se consideră prejudiciat de omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, partea are deschisă calea completării hotărârii întemeiată pe dispozițiile art. 2812Cod procedură civilă ori a revizuirii întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă și nu a apelului ori recursului. Cu toate acestea, nimic nu se opune ca, în eventualitatea creării servituții, proprietarul fondului aservit să poată exercita pe calea unei acțiuni separate, dreptul la despăgubire în condițiile prevăzute de art. 616, 619 Cod civil.
Recursul pârâtului este în schimb admisibil sub următoarele aspecte:
Sintagma "loc înfundat", cuprinsă în textul art. 616 cod civil desemnează ideea existenței unui teren care, fiind mărginit de terenurile altor proprietari, nu are o ieșire la drumul public, suficientă pentru exercițiul normal al atributelor dreptului de proprietate asupra acestui teren.
În aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau periculoase, excluzând conduita culpabilă a proprietarului locului înfundat.
Dimpotrivă, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică pe un drum care, în anumite împrejurări, este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu anumite investiții, textul citat nu-și găsește aplicarea.
Caracterul de loc înfundat al terenului, precum și inconvenientele sau greutățile pe care le-ar prezenta trecerea la calea publică, reprezintă chestiuni de fapt, esențiale în soluționarea cauzei și care se apreciază de instanța de judecată, în concordanță cu principiul echității.
Raportându-ne la particularitățile speței, aceste împrejurări esențiale nu au fost pe deplin lămurite, după cum rezultă fără echivoc din ansamblul probator al cauzei, soluțiile instanțelor bazându-se pe susținerile contradictorii ale părților litigante dublate de concluziile ambigue ale rapoartelor de expertiză care nu au fost întocmite de un specialist topometru, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului și atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 5 raportate la dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă privind casarea cu trimitere pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va clarifica aspectele esențiale ale litigiului sus-menționate, prin administrarea tuturor probelor necesare și utile în acest sens, în aplicarea prevederilor art. 129 Cod procedură civilă, inclusiv a probei cu o nouă expertiză efectuată de un expert topometru, printre obiectivele trasate, impunându-se cu necesitate și cele referitoare la identificarea, măsurarea și individualizarea clară și distinctă într-un plan de situație a celor două suprafețe de teren limitrofe, proprietatea părților din proces, astfel cum acestea figurează în actele de proprietate; stabilirea împrejurării dacă drumul de acces la locuința reclamantului care există și a fost folosit în trecut face parte integrantă din suprafețele anterior individualizate, cu evidențierea acestuia, în caz afirmativ, distinct, într-un plan de situație, stabilirea împrejurării dacă acesta din urmă este sau nu practicabil și care ar fi costurile amenajării; stabilirea împrejurării, funcție de configurația și amplasamentul terenului reclamantului, dacă acesta din urmă are caracter de "loc înfundat" în sensul dispozițiilor legale în materie, sau dacă există posibilitatea ieșirii la calea publică din drumul comunal, prin partea laterală a proprietății sau prin capătul ogoarelor și care ar fi în acest caz costurile acestor amenajări.
Vor fi avute în vedere, de asemenea, și susținerile din recurs ale părților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în sat H, com., jud. S împotriva deciziei nr. 408 din 9 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Casează decizia nr. 408 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex/22.02.2008
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
