Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 334/
Ședința publică din 31 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în M C,-.A.8, împotriva deciziei civile nr.120 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul reclamantei recurente, av. și reprezentantul pârâtei intimate, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 5,50 lei taxă judiciară de timbru (chitanțe filele 7, 20) și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
Reprezentantul reclamantei recurente depune răspuns la întâmpinare, pe care îl comunică și reprezentantului pârâtei intimate. Depune, de asemenea, chitanțe vizând cheltuielile de transport efectuate, declarând că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei intimate declară că nu solicită termen pentru studierea răspunsului la întâmpinare și nu are alte cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Solicită, de asemenea, obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de apel și cea de recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.758 din 8 mai 2008, Judecătoria Miercurea Ciuca admis cererea formulată de reclamanta, domiciliată în M C, str.- -.3.A.8, județul H, în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul în B,-, -.D,.18, sector 5. S-a stabilit servitutea de trecere a reclamantei, de pe imobilul identificat în nr.8079 nr.top 12533/2/1/2/1/53/10/2, prin parcela identificată în CF nr.7369 nr.top. 12533/2/1/2/1/53/7, proprietatea pârâtei. S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta și în consecință s-a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la desființarea fosei septice și a conductei prin care dejecțiile sunt vărsate în fosa septică, înființate pe terenul înscris în CF nr.7369, nr.top12333/2/1/1/53/7. S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul identificat în CF nr.8079 nr.top 12533/2/1/2/1/53/10/2, proprietatea pârâtei și imobilul identificat în CF nr.7369, nr.top 12333/2/1/2/1/53/7, proprietatea reclamantei, potrivit anexei IV la Raportul de expertiză întocmit de expert, pe aliniamentul A- Pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei, suprafața de 36 mp. teren, ocupată din parcela nr.12333/2/1/2/53/7, identificată în anexa III la Raportul de expertiză întocmit de expert. Pârâta a mai fost obligată să îndepărteze construcția - parte din garaj - edificată pe terenul în suprafață de 18 mp. ocupat din parcela nr.12333/2/1/2/1/53/7 cât și poarta edificată pe aceeași parcelă.
In caz de neexecutare a obligației dispuse de instanță, se autoriză reclamanta să execute lucrările, pe cheltuiala pârâtei.
S-a respins cererea prin care reclamanta, a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, s-au compensat cheltuielile de judecată.
Apelul declarat reclamanta împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de către Tribunalul Harghita prin decizia civilă nr.120 din 21.10.2008.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs aceeași reclamantă, solicitând, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 și 3 teza 2 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea deciziei atacate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
In motivarea recursului a arătat că hotărârile pronunțate sunt criticabile, în privința capetelor de cerere nr.2,3 și 4 din acțiunea reclamantei, din dosarul conexat nr-.
Cu privire la capătul 2 din acțiune: - reclamanta a solicitat obligarea sa să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 31 mp. teren, iar instanța de fond, în baza calculelor eronate, făcute de expertul, a obligat-o la restituirea suprafeței de 36 mp. soluție conformată și de instanța de apel, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, mai ales că, din măsurătorile făcute de instanță la fața locului, rezultă o suprafață de 32,5 mp.
Reclamanta nici după depunerea raportului de expertiză nu a majorat suprafața revendicată, în condițiile art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă.
Cu privire la capătul 3 din acțiune: - a fost obligată să demoleze o parte din garaj, de pe o suprafață de 18 mp. ocupată din parcela reclamantei, contrar celor stabilite de instanță la fața locului, în urma măsurării suprafeței ocupate de garajul ei, din terenul reclamantei, respectiv suprafața de 5. lungime și 2,5. lățime (pct.4 din procesul verbal, fila 160 dosar), egal cu 15 mp. în loc de 18 mp. motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Din motivarea făcută de instanța de apel se desprinde ideea că cele constatate de un expert ar avea o forță probantă mai convingătoare decât constatările făcute direct de completul de judecată la fața locului.
Expertul nu a respectat dispoziția instanței de a proceda la remăsurarea respectivă, cu citarea și în prezența părților, doar prin completarea raportului de expertiză întocmit în birou a rectificat lungimea garajului din 8. în 7,35. fără nici o justificare reală. Pentru nerespectarea revederilor art.208 Cod procedură civilă, această completare este lovită de nulitate absolută.
Este un fapt notoriu în localitate că din anul 1947 familia sa a folosit parcela cu nr.top.53/10, intravilan cu casă de locuit și șopron (care ulterior a fost transformat în garaj), posesia lor nefiind tulburată de nimeni, aproape 50 de ani, până la data cumpărării de către intimată a parcelei cu nr.top.53/7. Intimat recunoaște prin interogatoriul luat că până în anul 1996 această parcelă era un teren viran fiind folosit ca drum de trecere.
Cu privire la capătul 4 din acțiune: - instanța de fond a dispus îndepărtarea porții aflate pe reclamantei, fără să se pronunțe și în privința gardului despărțitor compus din zidul de sprijin și gardul de lemn, motiv de casare prevăzut de art.312 alin.3 teza 2 Cod procedură civilă - neexaminarea fondului cauzei.
In încheierea nr.9 a ședinței din 20 decembrie 2007 s-a consemnat declarația avocatului reclamantei în sensul că înțelege că acesta ar renunța la acest aspect, urmând să depună note scrise, pe care nu le-a mai depus. Dispozitivul încheierii nr.11/06.03.2008 nu prevede nimic în legătură cu nici un fel de renunțare.
Motivarea instanței de apel în sensul că, nepronunțarea asupra capătului de cerere privitor la zidul de sprijin nu ar fi de natură să prejudicieze apelanta apare neîntemeiată, întrucât, în primul rând, instanța este sesizată nu numai prin acțiunea principală ci și cu problemele și excepțiile ridicate prin întâmpinare, iar în al doilea rând, indiferent de situația juridică a intravilanului-.53/7, soluționarea acestui capăt de cerere apare importantă, întrucât sprijină chiar și parcela intimatei, face parte integrantă din construcția garajului, constituie peretele din stânga și spatele construcției, sprijină acoperișul garajului, zid care este foarte vechi și a necesitat îngrijiri permanente, costisitoare, suportate numai de familia lor.
Intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de recurs.
In considerentele întâmpinării a arătat că instanța de fond nu a pronunțat "plus petita", solicitând, după efectuarea expertizei topo 36 mp. cât a rezultat din măsurătorile expertului, efectuate cu mijloace tehnice de foarte mare precizie. Soluția instanței de fond nu a fost criticată de către reclamantă, privitoare la stabilirea liniei de hotar.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică topografică (fil.137-145 dosar de fond ) s-a concluzionat că o suprafață de 36 mp. din terenul intimatei este îngrădit și alipit de imobilul reclamantei (anexa III - fila 144).
Instanța de fond a încuviințat efectuarea unei cercetări la fața locului, pentru a se constata modul cum sunt amplasate parcelele și construcțiile edificate pe aceasta. Cu această ocazie s-a efectuat măsurarea lățimii parcelei 53/7 în zona din fața garajului și până la poartă, constatându-se că are 2,70. între zidul de sprijin și zidul construcției C1 (fila 160).
Nu se face referire în procesul verbal de cercetare la fața locului despre nici o suprafață de 32,5 mp. așa cum s-a arătat în motivul de recurs, ci doar la o lățime a parcelei de 2,70. față de 2,50. cât a indicat expertul.
Expertul a detaliat în răspunsul la obiecțiuni situația suprafeței de 36 mp. (fil.212-214).
Prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond la data de 12.03.2003, instanța a solicitat obligarea reclamantei la restituirea suprafeței de 36 mp. teren. Cauza a fost repusă pe rol, părțile punând concluzii în ședința din 17.04.2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 8 mai 2008.
Ca atare, primul motiv de recurs apare ca nefondat. Ambele instanțe au făcut o corectă apreciere a probatoriului, acordând prevalență expertizei tehnice de specialitate. Instanța de apel în mod corect a reținut că prin cercetarea la fața locului se lămuresc împrejurări de fapt.
Pe de altă parte, recurenta nu a probat cu altă probă pertinentă și utilă cauzei susținerile sale privind o suprafață mai mică decât cea reținută.
Important de menționat este faptul că reclamanta nu a criticat prin cererea de apel stabilirea liniei de hotar, care s-a dispus de către prima instanță luând în calcul și suprafața revendicată de 36 mp.
Aceleași considerente, referitoare la prevalența expertizei față de cercetarea la fața locului se vor reține și în ceea ce privește motivul de recurs privind capătul 3 din acțiune. Recurenta nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, astfel că în mod corect instanțele au avut în vedere părerea specializată a expertului topograf.
Referitor la invocarea posesiei îndelungate, de aproape 50 de ani, asupra parcelei 53/10, Curtea constată că reclamanta recurentă nu are în cererea de chemare în judecată un petit având ca obiect constatarea prescripției achizitive.
Motivul de recurs privitor la capătul 4 din acțiune este nefondat. In ședința din 20.12.2007 reprezentantul pârâtei a învederat instanței că, luând la cunoștință de zidul despărțitor, cercetat la fața locului, pârâta ar renunța la acest aspect, urmând să depună note scrise.
Prin aceleași concluzii scrise (amintite mai sus), depuse anterior încheierii dezbaterilor, intimat a solicitat doar desființarea porții despărțitoare, nu și a gardului despărțitor.
Chiar dacă nu a fost o renunțare expresă la judecarea acestui petit, ea rezultă implicit și neechivoc din înscrisul depus la dosar (concluzii scrise). Mai mult, acest petit era în cererea reconvențională formulată de intimata, care nu a declarat apel și nici nu a aderat la apelul reclamantei. Reclamanta nu a formulat în fața instanței de fond o cerere cu un astfel de obiect și nu s-a opus la renunțarea la judecată a intimatei.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de reclamantă, prevăzut de art.312 al.3 Cod procedură civilă - necercetarea fondului -, întrucât instanța de apel a făcut o analiză riguroasă a tuturor aspectelor invocate prin cererea de apel, făcând o corectă reținere a stării de fapt și de drept, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M C,-.A.8, împotriva deciziei civile nr.120 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei cu domiciliul în B,-, -.D,. IV,.18, sector 5, suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat pt. aflată în concediu de odihnă, semează, judecător delegat, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Thnored. 2 ex.
04.08.2009
Jud.fond
Jud.apel:;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
