Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute de trecere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 36
Ședința publică din 25 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții și -, ambii domiciliați în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei nr. 484 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții recurenți, asistați de avocat și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care instanța face cunoscut recurenților și avocatului acestora că la dosar a fost depusă întâmpinare și le înmânează duplicatul acesteia.
Pârâtul intimat învederează instanței că îl are angajat pe avocatul, aflat la o altă sală de judecată, motiv pentru care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, se prezintă reclamanții recurenți, avocatul, precum și pârâtul intimat, lipsă fiind avocatul acestuia.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat iar recursul este legal timbrat și se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri cu privire la acesta, urmând a se dispune amânarea pronunțării pentru a i se da posibilitatea avocatului intimatului să depună concluzii scrise.
Avocat, pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei pronunțată de instanța de apel, în sensul respingerii apelului formulat de pârât ca nefondat și - pe fond - menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată din apel și recurs în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu avocat și contravaloarea transportului.
În susținerea recursului, avocatul recurenților arată că în mod corect instanța de fond a reținut că terenul proprietatea reclamanților a fost dobândit prin cumpărare de la numitul și a făcut parte dintr-un trup mai mare care a aparținut numitului. Tot în mod corect s-a reținut și faptul că terenul proprietatea reclamanților constituie loc înfundat și - după criteriul practicii judiciare care are în vedere că atunci când sunt mai multe terenuri care au făcut parte dintr-un singur trup, după fărâmițarea acestora trecerea să se facă pe același teren și nu pe cele învecinate - în speță singura soluție pentru accesul în teren o constituie crearea unei servituți de trecere peste terenul pârâtului, potrivit variantei I din raportul de expertiză întocmit de către expertul
De altfel, traseul I este mai scurt, de 320. și nu lezează proprietatea intimatului, spre deosebire de variantele II și III, aspect recunoscut chiar de către intimat prin interogatoriul de la fila 34 din dosarul de fond, precum și de către expert. Mai mult, cum terenurile vecine nu fac parte din aceeași masă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 616 din Codul civil.
Având cuvântul, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel, ca temeinică și legală. Precizează că, prin crearea unei servituți de trecere potrivit variantei I din raport, reclamanții ar avea de parcurs aproximativ 700. ceea ce ar însemna să-i traverseze toată proprietatea sa.
Din punctul său de vedere apreciază că varianta III este avantajoasă pentru toate părțile, aspect dovedit și cu o contraexpertiză depusă la dosarul de apel. Într-adevăr, accesul reclamanților ar fi condiționat de ridicarea a două poduri, din care unul se află deja în construcție, iar al doilea va fi edificat cu ajutorul Primăriei, existând în acest sens un proiect și un studiu de fezabilitate.
În replică, avocatul recurenților solicită ca, în situația în care există la primărie actele despre care intimatul a făcut vorbire, acesta să le depună la dosar până la pronunțarea hotărârii. Învederează, de asemenea, că, dacă traseul I ar fi fost împovărător pentru părți, acestea nu ar fi ajuns la o înțelegere în anul 2007.
Întrebat fiind, intimatul confirmă faptul că a existat o convenție între el și reclamanți, încheiată în luna februarie 2007, cu ocazia măsurătorilor din teren. Ulterior însă au apărut conflicte între el și reclamanți, aceștia l-au amenințat și în prezent se află în curs de soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesco plângere penală împotriva lor.
După acordarea cuvântului la dezbateri, însă înainte de sfârșitul acestora, se prezintă avocatul intimatului care solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit celor invocate în întâmpinarea depusă la dosar, cu precizarea că în momentul de față reclamanții au posibilitatea de acces la terenul pe care îl dețin, acesta nemaiavând caracter de loc înfundat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având în vedere faptul că s-a prezentat avocatul intimatului, nu se mai justifică amânarea pronunțării, astfel încât instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare cu privire la recurs.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 29 mai 2006, reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâtul, au solicitat stabilirea în favoarea lor a unei servituți de trecere peste terenul pârâtului pe tot timpul anului, cu piciorul și atelajele și înscrierea acestei servituți în cartea funciară.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că printr-un înscris intitulat "convenție", încheiat la 08 noiembrie 2004, au cumpărat de la 1,5 ha fânaț, 4 ha pădure și o casă cu trei camere, imobile care nu au acces la drumul public decât prin terenul solicitat prin acțiune.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților cu motivarea că mai există două căi de acces la drumul public, și anume: una pe lângă gospodăria lui și care este folosită de mai multe familii din zonă și oad oua peste râul, peste terenul mai multor proprietari, susținând că acțiunea reclamanților este șicanatorie.
Prin sentința civilă nr. 697 din 08 mai 2007 Judecătoriei Câmpulung Moldovenescs -a admis acțiunea iar pârâtul a fost obligat să permită reclamanților și - să treacă de la gospodăria lor la drumul comunal pe tot timpul anului, cu piciorul și atelajele, peste parcela 327/112 și 327/71 din 42 și 670, pe traseul 1 din expertiza G, în lungime de 320 metri și lățimea de 3 metri, între punctele A-B-Q-E-G-K-M-P-R-S-V-L-J-I-H-E-C-
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că terenul și gospodăria cumpărate de reclamanți constituie loc înfundat, impunându-se stabilirea unei servituți de trecere pentru a se asigura accesul la drumul public. Alegerea variantei de trecere s-a realizat în considerarea faptului că fondul aservit și cel dominant provin de la aceeași masă, de la un autor comun.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică. S-a susținut că instanța a ales varianta cea mai lungă și mai păgubitoare pentru terenul său, că există și alte posibilități de stabilire a unei servituți de trecere chiar cu sprijinul financiar al Primăriei sau chiar o altă variantă mult mai economicoasă care a fost folosită de reclamanți până la promovarea prezentei acțiuni.
Prin decizia civilă nr. 484 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis apelul și a schimbat în totalitate sentința. În rejudecare, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că prima instanță a stabilit servitutea de trecere cu încălcarea art. 616 și următoarele din Codul civil, care prevăd că se va alege calea de acces cea mai scurtă și prin locul unde s-ar pricinui o pagubă mai mică fondului aservit. În cauză s-a dovedit că există drum de trecere folosit de mai multe persoane care necesită reparații și crearea unor podețe ce ar putea fi făcute de cetățenii interesați cu sprijinul financiar al Primăriei. Un alt drum, mai economic, a fost chiar folosit de reclamanți o perioadă de timp.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate au formulat recurs reclamanții și -.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel nu a ținut cont de varianta nr. 1 de cale de acces solicitată de reclamanți, întrucât cele două fonduri au aparținut aceleiași mase, instanța rezumându-se la a aprecia ca fiind practicabile două variante de trecere, în fapt inaccesibile. Soluția Tribunalului a înfrânt practica judiciară în materie, ignorând faptul că fondul reclamanților a devenit "loc înfundat" ca urmare a neprevederii proprietarului comun, autorul pârâtului, care a înstrăinat o parte din teren reclamanților.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului întrucât există cale de acces la terenul reclamanților iar, chiar dacă unul din trasee este oarecum mai deteriorat, acesta nu este, în esență, impracticabil. În aceste condiții, situația că ambele fonduri au aparținut, cândva, unui singur proprietar nu mai are relevanță juridică în cauză.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, în primă instanță, se cuvine a analiza dacă fondul stăpânit de reclamanți este, în accepțiunea legii, un "loc înfundat" sau dacă acesta are două deschideri la calea publică, așa cum susține pârâtul.
Doctrina și practica judiciară au stabilit, deopotrivă, că prin noțiunea de "loc înfundat" se înțelege un loc ce este înconjurat de alte proprietăți diferite fără ca proprietarul să aibă ieșire la calea publică, iar acest text își găsește aplicabilitatea și în cazurile în care ieșirea la calea publică ar prezenta inconveniențe grave sau ar fi periculoasă.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că ambele trasee arătate de către pârât ca fiind căi de acces la proprietatea reclamanților sunt, în fapt, alte variante de stabilire a unei servituți de trecere, pe terenurile unor alte persoane care nu sunt părți procesuale (, și pentru varianta a-II-a și pentru varianta a-III-a) și nu deschideri la drumul public; fondul dominant fiind, în mod evident, un "loc înfundat".
Față de această concluzie și în considerarea faptului că ambele fonduri limitrofe au aparținut unui singur proprietar comun, care a înstrăinat reclamanților fondul aservit, fără prevederea faptului că astfel rezultă un loc fără ieșire la calea publică, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar crearea unei servituți de trecere pe terenul pârâtului (succesor al autorului comun) este pe deplin justificată.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e Procedură Civilă, intimatul va fi obligat să plătească recurenților suma de 115 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din apel și recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și -, ambii domiciliați în comuna, sat, județul
Modifică decizia civilă nr. 484 din 13 noiembrie 2007 Tribunalului Suceava, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul.
Menține sentința civilă nr. 697 din 8 mai 2007 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Obligă intimatul să plătească recurenților suma de 115 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători - apel
- fond
TehnoS..
2 ex. / 14 februarie 2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Andrieș Catrinel, Ciută Oana
