Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/2009
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.146/A din 5 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect servitute de trecere, în contradictoriu cu intimații prin mand., prin mand. și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, și avocat pentru reclamanta recurentă, lipsind acesta și ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea avocatului recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei pronunțate de instanța de apel și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.106/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpeni. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris arătând, în esență, că instanța de apel a reținut greșit starea de fapt întrucât -care a decedat- nu este sora reclamantei recurente, intimații-moștenitori ai acesteia nu au locuit și nu vor locui niciodată în Câmpeni iar intenția acestora este de a vinde lotul moștenit.
Mai susține că varianta de trecere adoptată de instanța de apel nu respectă interesul comun al tuturor proprietarilor celor două imobile, nu este cea mai scurtă și este împovărătoare pentru reclamanta recurentă.
Arată că decizia pronunțată de Tribunalul Alba nu se poate pune în executare întrucât necesită cheltuieli suplimentare fiind necesar să se mute poarta, ai cărei stâlpi sunt prinși în beton. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de onorariu pe care o depune la dosar.
Avocat pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei nr.146/A/2008 a Tribunalului Alba.
În principal solicită instanței să constate nulitatea recursului, motivele invocate de recurentă fiind doar de netemeinicie și nu de nelegalitate. Chiar dacă este invocat ca temei legal art.304 pct.9 cod procedură civilă, recurenta nu indică în ce mod a fost aplicată greșit legea.
În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat, traseul servituții ales de instanța de apel fiind cel mai puțin împovărător asupra fondului aservit. În continuare susține motivele de respingere invocate în scris în întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată onorariul avocațial conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr.662/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpenia fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților, și.
Au fost obligați pârâții să tolereze reclamantei trecerea cu piciorul și cu mijloacele auto pe tot timpul anului pe traseul marcat în anexa 2 completare IV din expertiza tehnică G, marcat cu literele C-G-Y-c-d-X-D; s-a respins capătul de cerere privind accesul și servitutea de luat apă dela cișmeaua marcată cu litera B; s-a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la despăgubiri civile pentru exercitarea servituții de trecere; s-a dispus OCPI Câmpeni întabularea dreptului de servitute în sarcina fondului aservit și în favoarea fondului dominant și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în măsura admiterii acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.106/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpenis -a dispus sistarea stării de indiviziune între reclamantă și sora sa cu privire la imobilele înscrise în CF 1275/b Câmpeni cu nr.top.332/1; 333/1; 332/2 și 333/2 prin formarea a două locuri: lotul nr.1 în favoarea pârâtei și lotul nr.2 în favoarea reclamantei.
Prin partajare imobilul atribuit reclamantei a devenit un fond înfundat, pentru reclamantă nefiind posibil accesul la proprietatea sa pe un alt traseu decât peste imobilele ce au fost atribuite pârâtei.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză au fost identificate trasee pentru instituirea servituții de trecere, instanța alegând varianta solicitată de reclamantă, deoarece acest traseu a fost folosit și până în prezent de reclamantă și sora sa și este utilizat și acum de către reclamantă și moștenitorii surorii reclamantei. Celelalte trasee ar necesita implicarea în cauză a unor terțe persoane și efectuarea unor lucrări de amenajare costisitoare și împovărătoare, sau lucrări de demolare ale unor ziduri masive din beton la cele două capete ale traseului. Aceste lucrări ar fi împovărătoare pentru proprietatea pârâților care ar avea două trasee de trecere peste aceeași proprietate.
Reclamanta deține în locuința proprietatea sa o sursă de apă racordată la rețeaua orășenească, motiv pentru care nu este necesară instituirea unei servituți de luat apă și nici acordarea accesului la sursa de apă aflată pe proprietatea pârâților.
Pârâții nu au solicitat printr-o acțiune reconvențională plata despăgubirilor în urma exercitării servituții de trecere, astfel că cererea formulată în concluziile scrise cu privire la aceste pretenții este inadmisibilă.
Au fost aplicate dispozițiile art.616, 617 și 618 cod civil și dispozițiile art.20 din Legea 7/1996.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și apel pârâții, și.
La termenul din 5.09.2008 s-a apreciat că în cauză calea de atac legală este apelul, raportat la dispozițiile art.282 Cod procedură civilă, obiectul inițial al litigiului nefiind cuprins în reglementările exprese ale art.282 ind.1 cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac reclamanta a solicitat admiterea în întregime a acțiunii formulate și obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, având în vedere că cișmeaua pentru care instanța de fond nu a instituit servitutea de luare apă este o sursă de apă importantă pentru reclamantă, pentru întreținerea gospodăriei sale, spălării covoarelor și irigării grădinii, deoarece reclamanta ca persoană în vârstă și fără posibilități materiale nu are posibilitatea amenajării unei alte surse de apă.
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată importante, a fost prejudiciată prin sistarea stării de indiviziune și atribuirea unui lot care a rămas ca fond înfundat și prin admiterea integrală a acțiunii i se cuvin toate cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond.
În motivarea apelului pârâții au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se institui o servitute de trecere pe traseul oferit inițial de pârâți, să fie obligată reclamanta la plata despăgubirilor anuale pentru trecerea pe imobilul pârâților și să fie redus onorariul avocațial de 2000 lei în sarcina pârâților la o sumă corespunzătoare căderii în pretenții a acestora.
S-a mai solicitat în principal respingerea cererii reclamantei pentru servitutea de trecere.
Prin decizia civilă nr.146/A/2008 Tribunalul Albaa respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.662/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpeni.
A fost admis apelul declarat de pârâții, și împotriva aceleiași sentințe și în consecință a fost modificată sentința civilă atacată în ce privește stabilirea traseului de trecere pentru reclamantă și a servituții de trecere, fiind obligați pârâții să tolereze reclamantei trecerea cu piciorul și cu mijloacele auto destinate transportului de bunuri necesare în gospodărie tot timpul anului pe traseul marcat de literele A-a-b-B în lungime de 17 și lățime de 3 din anexa 2 la raportul de expertiză tehnică G varianta inițială depus pentru termenul din 17.09.2007 (filele 33-38 dosar fond), lucrare ce face parte din hotărâre.
Au fost menținute neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Reclamanta deține o locuință racordată la rețeaua de apă a orașului, aspect recunoscut inclusiv de aceasta care a solicitat accesul la cișmeaua situată pe proprietatea pârâților în scopul de a deține apă pentru spălatul covoarelor și irigarea grădinii.
Servitutea întrebuințării apei este reglementată de dispozițiile art.578-583 Cod civil. Din probele administrate în acest dosar nu rezultă că reclamanta se află întruna sau alta din situațiile reglementate de lege. Reclamanta deține o sursă de apă proprie și nu poate solicita îndatorarea fondului învecinat pentru sporirea unui conform propriu. . fondului învecinat se realizează în condițiile în care fondul dominant nu are o altă variantă pentru buna sa utilizare.
Pentru aceste motive, s-a apreciat ca nefondat apelul reclamantei.
În ce privește apelul declarat de pârâți s- apreciat că acesta este întemeiat sub aspectul traseului pe care urmează a fi folosită servitutea de trecere.
Din toate probele dosarului rezultă cu certitudine că proprietatea reclamantei este un loc înfundat, așa cum este el definit de dispozițiile art.616 Cod civil.
Acest aspect a fost recunoscut în subsidiar și de către pârâții apelanți, care au și oferit reclamantei o variantă de trecere pentru ieșire la drumul public.
Analizând lucrările din cauza înregistrată sub dosar nr- rezultă că reclamanta a fost de acord cu varianta de lotizare efectuată de expert și abia odată cu exercitarea căii de atac a formulat obiecțiuni la lucrarea de expertiză. Acest lucru nu schimbă situația de fapt a imobilelor și nu înseamnă că imobilul atribuit reclamantei nu este loc înfundat numai pentru că aceasta a fost de acord inițial cu o variantă de lotizare.
Fiind un loc înfundat reclamanta poate solicita o trecere pe locul vecinului său pentru buna utilizare a proprietății pe care o deține, conform dispozițiilor art.616 Cod civil.
Potrivit art.617 Cod civil trecerea trebuie făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis ca să iasă din drum. De asemenea, trebuie aleasă trecerea prin locul ce ar pricinui o pagubă cât mai mică proprietarului terenului peste care urmează a se deschide trecerea, așa cum stipulează dispozițiile art.618 Cod civil.
Coroborând aceste două texte de lege și apoi raportându-le la variantele de trecere din lucrarea de expertiză tehnică efectuată în cauză, instanța de apel a constatat că cea mai potrivită variantă a servituții de trecere este varianta oferită de pârâți.
oferit de pârâți este mai scurt, așa cum prevăd dispozițiile art.618 Cod civil și aduce un prejudiciu mai mic pârâților, întrucât aceștia nu sunt ținuți să permită trecerea reclamantei tot timpul anului prin interiorul curții casei lor, pe sub geamul acestora, cu piciorul și cu mijloace auto, ci pe un traseu lăturalnic, care creează mai puține inconveniente, așa cum prevăd dispozițiile art.618 Cod civil.
A fost înlăturată susținerea reclamantei cu privire la perioada de timp îndelungată în care a folosit traseul din mijlocul curții ca și traseu de trecere, precum și reținerea instanței de fond că prin păstrarea acestui traseu pârâții vor avea pe proprietatea lor un singur drum de trecere, ca nefondată.
Reclamanta a folosit acest traseu de trecere în perioada în care a folosit împreună cu sora sa întregul imobil. Nu există nicio justificare de a aprecia favorabil pârâților existența unui traseu de trecere prin fața geamului locuinței lor, mai ales când acest traseu vizează trecerea cu piciorul și cu mijloacele auto pe toată perioada anului.
În cursul soluționării apelului pârâții au arătat că nu înțeleg să mai solicite obligarea reclamantei la plata despăgubirilor anuale și nu mai solicită modificarea hotărârii sub acest aspect.
Pârâții au fost obligați în baza art.274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1175 lei reprezentând J din onorariul avocațial, onorariu expert și taxa de timbru.
Solicitarea pârâților pentru reducerea onorariului avocatului reclamantei este nefondată. Instanța de fond a cordat cheltuieli de judecată în măsura admiterii acțiunii, astfel că nu există nicio justificare privind reducerea acestora, tocmai având în vedere modul în care acestea au fost calculate, precum și împrejurarea că pârâții au susținut că proprietatea reclamantei nu este un fond înfundat, iar volumul de lucru pe dosar a fost destul de mare.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârâți a fost admis, modificată în parte sentința civilă atacată în ce privește stabilirea servituții de trecere pe traseul A-a-B-b lungime 17 și lățime 3 conform raportului de expertiză tehnică G varianta inițială anexa nr.2 (file 35-38 dosar fond).
Cererea apelanților pentru reducerea onorariului pentru avocatul reclamantei apelante, în apel este nefondată. În principal prin apelul declarat pârâții au contestat că proprietatea reclamantei este un fond înfundat, în sensul art.616 Cod civil și abia în subsidiar au solicitat stabilirea unei alte servituți de trecere. În acest context nu se poate spune că volumul de lucru este diminuat și că nu ar fi imputabile cheltuielile de judecată, motiv pentru care cerere de reducerea onorariului a fost respinsă.
Reclamanta apelantă este cea care a căzut în pretenții.
Pârâții apelanți, ca urmare a soluționării apelului, nu au obținut modificarea în tot a sentinței civile atacate ci doar în ceea ce privește stabilirea unui alt traseu de trecere.
de trecere ales de instanța de apel a fost stabilit de expert cu ocazia efectuării primei lucrări de expertiză tehnică, dar a fost înlăturat de instanța de fond.
Prin modificarea hotărârii atacate numai sub acest aspect, instanța de apel a apreciat că reclamantei apelante nu-i sunt imputabile cheltuielile de judecată efectuate în apel d e pârâții apelanți, aceasta cu atât mai mult cu cât alegerea unui traseu sau a altui traseu ține mai mult de interpretarea situației de fapt decât de aplicarea textului de lege.
Pentru aceste motive s-a apreciat că în cauză nu sunt datorate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea deciziei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.662/2008, invocând în drept prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenta arată următoarele:
-instanța de apel a reținut în mod greșit starea de fapt;
-varianta aleasă de prima instanță este cea mai avantajoasă variantă, întrucât pe acest traseu este edificată poartă de acces, traseul este cimentat și este cel mai scurt și mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit.
-instanța de apel a adoptat o soluție inechitabilă iar această servitute de trecere trebuie apreciată ca o servitute în stare de indiviziune forțată și nu doar o trecere ce profită doar recurentei.
-cheltuielile de judecată trebuiau acordate în întregime motivat de faptul că recurenta a fost singura care a făcut cheltuielile ocazionate de pronunțarea unei soluții greșite în alt dosar civil prin care lotul atribuit a rămas fond înfundat.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
E de precizat, referitor la solicitarea intimaților de a se constata nul recursul întrucât s-au invocat doar motive de netemeinicie a hotărârii atacate, că prezentul recurs nu poate fi constatat nul întrucât dispozițiile legale care instituie nulitatea recursului, respectiv dispozițiile art.306 Cod procedură civilă, sancționează lipsa motivelor, respectiv nemotivarea recursului în termen legal.
Însă, este adevărat că criticile invocate de către recurentă privind starea de fapt reținută de către instanța de apel, varianta aleasă vizează interpretarea probatoriului și se încadrează motivelor prevăzute de art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă și nu art.304 pct.9 cod procedură civilă, astfel că nu pot fi examinate în condițiile în care aceste puncte au fost abrogate.
Chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea de atac a recursului, statuările de fapt ale instanțelor sunt greșite, eventualele erori, sub acest aspect, nu constituie caz de recurs după abrogarea pct.11 al art.304 cod procedură civilă prin OUG 130/2000.
Instanța de apel corect a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art.616 și urm.Cod civil.
Dreptul de servitute este un drept real principal, derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominat, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin la proprietari diferiți.
Dreptul se servitute este reglementat în art.576-643 Cod civil.
Codul civil definește servituțile în funcție de mai multe criterii. Servitutea de trecere în cazul locului înfundat reglementată de dispozițiile art.616-619 Cod civil este o servitute legală, nereciprocă.
Prin urmare dreptul de servitute solicitat de către reclamantă pentru utilizarea proprietății sale, întemeiat pe dispozițiile art.616 Cod civil, aspect necontestat de părți, nu poate fi apreciat ca un drept de servitute în stare de indiviziune și nu o trecere care profită doar reclamantei recurente.
Textul legal care instituie servitutea de trecere în cazul locului înfundat stabilește caracterul unilateral al acestei servituți legale, iar servituțile bilaterale sunt instituite tot de codul civil, respectiv dispozițiile art.584, 607, 615, 610, 611 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art.616 Cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului pentru a-și folosi propriul fond. Trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și pe locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit.
Instanța de apel corect a aplicat aceste dispoziții legale și a apreciat varianta inițială propusă de expertul tehnic ca fiind cea care răspunde exigențelor textelor legale arătate.
Împrejurarea că în varianta aleasă de instanța de fond traseul este cimentat, are edificată poartă de acces, nu prezintă relevanță întrucât dreptul de servitute se raportează la fondul aservit și nu cel dominant.
Nici ultima critică nu poate fi primită. Pe de o parte în apel recurenta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată iar pentru cele efectuate la fond nu a formulat critici în apel astfel încât nu se pot formula omissio medio.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.
Față de dispozițiile art.274 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați și justificat cu înscrisuri la dosar, respectiv onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.146/A/5 septembrie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr.-.
Obligă recurenta să plătească intimatului, suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Ianuarie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/6.02.2009
Jud..,
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
