Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 478
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 40 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4011 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurentul reclamant depune planșe fotografice și concluzii scrise.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant arată că instanțele nu au ținut cont de declarațiile martorilor.
Învederează instanței că intimatul a blocat drumul de acces la magazia sa, dovadă fiind planșele fotografice pe care le-a depus.
Solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.4011 din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a dovedit conform art.1169 din Codul civil faptul că pârâtul ar fi blocat drumul de acces spre terenul său, unde se află toate magaziile locatarilor blocului de pe-.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, ca urmare a interpretării eronate a probatoriilor de către instanța de fond, care nu a ținut cont de adresa nr- emisă de Primăria Municipiului C, prin care i s-a pus în vedere pârâtului să degajeze amenajările realizate.
De asemenea, nu s-au luat în considerare actele depuse, respectiv hotărârea nr. 76/2005 și schița privind amplasamentul celor 8 magazii, precum și calea de acces ce a fost îngrădită cu gard de sârmă, așa cum relatează martorul.
Față de motivele de apel invocate, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece acesta s-a conformat ordinelor primăriei și împreună cu alți locatari au dat înapoi gardul și magaziile ce se aflau pe teren.
Din depozițiilor martorilor audiați, a rezultat că reclamantul are un garaj împrejmuit cu gard de sârmă ce ar fi fost demolat de pârât, însă ulterior, după cca. o săptămână gardul a fost remontat.
Prin decizia civilă nr.40 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant, în contradictoriu cu intimatul pârât, ca nefondat.
S-a reținut că adresa nr- emisă de Poliția Municipiului C, precum și adresa nr.5704/2006 a Primăriei nu pot fi reținute ca probe relevante în cauză, întrucât din conținutul acestor acte nu rezultă culpa pârâtului de a bloca drumul de acces de la intrarea principală până la magazia proprietatea reclamantului.
Instanța de fond a dat interpretarea corespunzătoare probatoriilor administrate, raportat la conținutul cererii cu care a fost sesizată de reclamant, astfel că tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod pr. civilă, a păstrat soluția pronunțată la fond.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că, soluțiile instanțelor anterioare sunt netemeinice și nelegale, având la bază o interpretare greșită a probelor din dosar.
A învederat că în mod greșit cele două instanțe au respins acțiunea formulată de reclamant, cu motivarea că acesta nu a reușit să-și dovedească acțiunea, respectiv faptul că pârâtul a blocat drumul de acces și că nu au ținut cont și nu s-au pronunțat asupra înscrisurilor care erau hotărâtoare în cauză, respectiv: rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.1303/P/23.10.2007, adresele nr. 9/7730/15.01.2007, nr.30/26.07.2007 și nr.9/18348/30.08.2007, emise de către Poliția
De asemenea, a arătat că instanța de apel nu a ținut cont nici de depoziția martorului, audiat în cauză, care a declarat că în luna octombrie 2007 l-a ajutat pe reclamant să demoleze gardul, pentru ca ulterior, respectiv după o săptămână, să constate că pârâtul a remontat gardul.
A precizat că adresa nr- emisă de Poliția C și adresa nr.5704/2006 emisă de Primăria C, nu au fost luate în considerare de către instanța de apel, cu motivația că "nu pot fi reținute ca probe relevante în cauză",când în realitate, aceste probe erau de natură de completeze probatoriul administrat în cauză.
A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod pr. civilă.
În cauză, a formulat întâmpinare intimatul pârât, arătând că toate construcțiile aflate pe terenul în litigiu au fost demolate și mutate, inclusiv gardul de sârmă, care a făcut obiectul mai multor procese și că reclamantul îl șicanează pe pârât și pe soția acestuia, care este grav bolnavă.
A solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că susținerile recurentului reclamant vizează greșita apreciere a probatoriilor, motiv prevăzut de vechea reglementare a Codului d e procedură civilă în art. 304 pct. 11, cât și nepronunțarea de către instanță asupra unor mijloace de apărare sau dovezi ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv prevăzut în vechea reglementare, în art. 304 pct. 10 Cod pr. civilă.
Prin OUG nr.1138/2000, art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă a fost abrogat, astfel că,în prezent instanța de recurs nu mai poate cenzura hotărârile recurate prin prisma acestui motiv, neavând temei legal în baza căruia să exercite controlul judiciar.
Prin urmare, situația de fapt stabilită pe baza interpretării tuturor probatoriilor administrate în cauză de instanțele anterioare, nu mai poate fi schimbată în recurs, Curtea urmând să examineze numai dacă în raport de această situație de fapt, dispozițiile legale pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, au fost corect aplicate.
Acțiunea promovată de reclamantul, înregistrată sub nr-, este o acțiune în obligație de a face și chiar dacă în cuprinsul acțiunii nu se face nici un fel de trimitere la temeiul legal al acesteia, din modalitatea de redactare rezultă în mod cert că reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art.1073 - 1075 Cod civil.
Or, admisibilitatea acțiunii în obligație de a face în raport de textul legal menționat, depinde de stabilirea culpei debitorului pârât în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o față de creditorul reclamant.
În speță, instanțele anterioare, prin interpretarea probatoriului administrat în cauză, au stabilit că pârâtul nu a blocat drumul de acces la care reclamantul a făcut referire, astfel încât, acesta are posibilitatea să folosească magazia proprietatea sa.
În raport de situația de fapt, așa cum aceasta a fost stabilită de instanțele anterioare, Curtea reține că nu există culpă din partea pârâtului, astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie și prin urmare, în mod corect acțiunea în obligație de a face promovată de reclamant, a fost respinsă.
Referitor la nepronunțarea de către instanțele anterioare asupra unor dovezi care erau hotărâtoare în dezlegarea cauzei, se constată că această susținere se circumscrie motivului de recurs prevăzut în vechea reglementare de dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod pr. civilă, text abrogat în mod expres prin Legea nr.219/2005.
În atare situație, critica recurentului reclamant cu referire la aceste aspecte, nu mai poate fi cenzurată de către C, neexistând temei legal în baza căruia să exercite controlul judiciar.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PETNRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 40 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4011 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
05.06.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
