Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 48
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.162 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, G, G, -, -, intimații reclamanți moștenitori, I, - și și intimatul pârât, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul pârât personal și în calitate de procurator pentru recurentul pârât care este reprezentat și de avocat și avocat și intimații reclamanți personal și în calitate de procurator pentru intimata reclamantă, G personal, - personal, intimații reclamanți personal, intimata reclamant moștenitoare lipăsind intimații reclamanți, -, -, G, -,
și intimatele reclamante moștenitoare, I, - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat faptul că intimații reclamanți au depus acte din care rezultă că motivul suspendării cauzei nu mai subzistă, după care:
Față de referatul grefierul de ședință, instanța apreciază că motivele suspendării nu mai subzistă, caz în care repune cauza pe rol.
Interpelată de instanță, intimata reclamantă moștenitoare, soția a defunctului reclamant, a precizat că înțelege să continue acțiunea formulată de soțul său.
Avocat, pentru recurentul pârât, depus o copie a cererii înaintate Primăriei orașului înregistrată sub nr.9524/12.09.2008 și răspunsul dat de această instituție la data de 14.10.2008 pentru a face dovada că nu au fost găsite acte privitoare la faptul că fântâna este publică și implicit nicio cale de acces prevăzută în acest sens pe terenul pe care este respectiva fântână.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul pârât, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurentul pârât, a achiesat la concluziile avocatului.
Intimatul pârât a solicitat admiterea recursului așa cum este formulat.
Intimații reclamanți, G, și -, având pe rând cuvântul, au susținut că în prezent această fântână nu mai există, ea trebuie refăcută însă au precizat că nu s-a înfundat prin aluviuni, ci a fost distrusă de pârât pentru a nu mai putea fi folosită. Au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata reclamantă moștenitoare a solicitat respingerea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- (nr.în format vechi 14934/2006) pe rolul Judecătoriei Tg.-J, reclamanții, G, G, -, și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să le permită să ia apă de la fântâna ce se află pe terenul acestuia.
În motivarea acțiunii au arătat că pe terenul pârâtului se află o fântână, amenajată de către reclamanți, de la care se alimentau cu apă potabilă de peste 30 de ani. Fântâna este construită de peste 100 de ani și terenul pe care se află a fost inițial proprietatea numitului, care a lăsat o potecă de trecere pentru ca toți locuitorii satului să poată lua apă.
S-a mai arătat că, pentru că o parte din ghizdurile fântânii au putrezit, reclamanții au refăcut cheia din ciment și că moștenitorii lui au vândut terenul lui, iar acesta a închis accesul la fântână și a distrus cheia pe care reclamanții o ridicaseră, nu a mai permis accesul nimănui spre fântână, deși este singura sursă de apă potabilă de la care se pot aproviziona. Terenul a fost închis cu gard, motiv pentru care solicită obligarea pârâtului să înlăture acest gard, iar în caz de refuz să fie autorizați să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar adeverința nr. 9126/24.10.2006 emisă de Primăria orașului și au solicitat audierea martorului, Primarul localității.
La termenul din 09.11.2006 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând și conservarea servitutii de trecere către fântâna din litigiu, precizând că terenul pe care se află fântâna a fost cumpărat de numitul, care a fost introdus în cauză.
Prin sentința nr. 1018/2007 pronunțată de Judecătoria Tg.-J, instanța a dispus obligarea pârâtului să respecte în favoarea reclamanților și servitutea de trecere spre această fântână, din drumul comunal, pe latura de Nord a proprietății sale, pe lățimea de 1
S-a respins acțiunea față de pârâtul, constatând lipsa calității procesuale pasive a acestuia, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul pentru daune morale.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.192 din 04.05.2007 Tribunalul Gorja admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 1018/2007, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.160 din 15.01.2008, pronunțată după rejudecare a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, și,domiciliați în comuna, sat, județul G, în contradictoriu cu pârâții ȘI, domiciliați în comuna, sat, județul G având ca obiect servitute.
S-a anulat ca fiind netimbrată cererea pentru daune morale formulată de pârâtul, iar reclamanții au fost obligați să plătească în favoarea pârâtului suma de 350 de lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că pe terenul proprietatea pârâtului se află o fântână despre care reclamanții susțin că a asigurat necesarul de apă pentru locuitori, de peste 100 de ani, proprietarii anteriori ai terenurilor fiind de acord ca locuitorii satului să ia apă din fântână și lăsând o cale de acces în acest sens; însă cu ocazia înstrăinării acestor terenuri nu s-a prevăzut nici o servitute, nici o sarcină pentru teren astfel că, pârâții, în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate au îngrădit terenurile ce le-au dobândit în baza unor convenții de vânzare cumpărare și astfel, reclamanții nu au mai avut acces la fântână.
S-a apreciat că pentru a opera prescripția achizitivă de 30 de ani în raport de care reclamanții au susținut conservarea unei servituți de izvor, este necesar a fi îndeplinite toate condițiile legale prevăzute de art.1847 Civ. pentru prescripția achizitivă, adică servitutea să fie continuă și neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, însă reclamanții au avut permanent reprezentarea faptului că fac acest lucru, cu îngăduința proprietarului, iar potrivit art.1853 civ. alin. ultim, posesiunea exercitată cu îngăduința proprietarului nu este sub nume de proprietar.
S-a mai avut în vedere și faptul cu legea civilă, art.579 - 581 civ. vorbește despre servitutea de izvor,constând în interdicția de a-i schimba cursul sau de a săvârși lucrări care să împiedice pe proprietarul fondului inferior în a beneficia de cursul izvorului, ori din interpretarea textelor legale rezultă că este vorba despre servitutea unui izvor, iar o fântâna reprezintă deja un amenajament care însă nu afectează fondul inferior.
S-a reținut pe de altă parte, așa cum rezultă din raportul de expertiză, că în prezent fântâna nu mai este funcțională, ea este înfundată și din raportul de încercare nr.688/13.03.2007 emis de Laboratorul de / Autoritatea de Sănătate Publică G asupra apei din fântâna în litigiu a rezultat că apa din această fântână nu s-a înscris în limitele legale în ce privește conținutul în substanțele organice oxidabile care sunt peste limita maximă admisă ( pag. 46 din dosarul -), astfel, din moment ce obiectul nu mai există în prezent, nu se impune a fi afectat dreptul de proprietate al pârâților.
S-a avut în vedere potrivit probatoriului cauzei că o parte din reclamanți au fântână în gospodăria lor, iar faptul că aceste fântâni nu le satisfac necesarul de apă în gospodării pe timp secetos, nu este o cauză suficientă pentru a afecta dreptul de proprietate al pârâților.
S-a reținut că în acest caz pârâții ar suferi un prejudiciu însemnat, iar dreptul lor de proprietate ar fi afectat deoarece s-au prevăzut două căi de acces spre fântână, care ar trebui să existe concomitent, una pe o lungime de 4-5 m, iar cea de-a doua pe o lungime de 133 m și lățime de l m, ceea ce reprezintă o parte însemnată din terenul pârâților, afectând în mod serios proprietatea acestora; că, de asemenea, afectarea proprietății pârâților nu se impune cu atât mai mult cu cât localitatea dispune de rețea de apă potabilă. Dacă această rețea nu le furnizează apa necesară și potabilă reclamanților, care au contract cu furnizorul, (filele 47- 48 din dos. Tribunalului Gorj ), ei au posibilitatea rezolvării acestor aspecte pe calea dreptului comun, în condițiile răspunderii contractuale, cu furnizorul de apă potabilă cu care au încheiat contractul, iar nu aducând atingere dreptului de proprietate al pârâților.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând că respingerea acțiunii este neîntemeiată, având în vedere că fântâna are o vechime de 80 de ani, fiind folosită permanent de locuitorii satului, până când noul proprietar al terenului, pârâtul, a îngrădit cu gard proprietatea sa, pe care se află amplasată fântâna, interzicând accesul reclamanților la izvor și drept urmare acesta a fost părăsit, colmatându-se prin depuneri, astfel ca apa să nu mai fie bună consumului public.
Au mai invocat și aspectul că deși există conductă stradală de apă curentă, aceasta funcționează cu intermitențe și nu se asigură în permanență consumul de apă necesar.
S-a arătat că motivarea în sensul că nu s-a prevăzut servitute de trecere la vânzarea terenului este neîntemeiată, întrucât noii proprietari cunoșteau situația fântânii și știau că se alimentează cu apă mai multe familii, că în urma curățirii fântânii apa a devenit din nou bună de consum, iar prin acordarea unei servituți de 1 metru, respectiv o potecă de mers cu piciorul, proprietarului nu i se creează nici un prejudiciu.
Prin decizia civilă nr.162 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Gorja admis apelul formulat de reclamanți, schimbând sentința și admițând în parte acțiunea.
Pârâtul a fost obligat să respecte reclamanților servitutea de a lua apă din fântâna situată pe terenul proprietatea pârâtului și servitutea de acces spre fântână creată în favoarea reclamanților pe terenul pârâtului pe lungimea de 133 și lățimea de 1 conform raportului de expertiză întocmit de expert tehnic.
S-a respins acțiunea față de pârâtul și s-a menținut sentința cu privire la cererea reconvențională, intimatul fiind obligat la 1360 lei către apelanți.
Pronunțându-se astfel, instanța de apel a reținut că este fără nici un dubiu faptul că fântâna în litigiu a fost edificată cu foarte mulți ani în urmă și a deservit alimentării cu apă potabilă a mai multor locuitori ai satului, iar odată cu dobândirea terenului pe care se află fântâna de către pârâtul, acesta a îngrădit accesul locuitorilor în vederea alimentării cu apă din fântână, împrejmuind cu gard terenul.
Motivarea instanței de fond menită să susțină netemeinicia acțiunii reclamanților pentru conservarea servituții de izvor și implicit a celei de trecere spre fântână, are în vedere neîndeplinirea condițiilor prescripției achizitive și ocrotirea dreptului de proprietate al dobânditorului terenului pe care se află amplasată fântâna.
A reținut instanța că dreptul de proprietate este un drept ocrotit de lege căruia trebuie să i se acorde protecția cuvenită, însă tot în condițiile legii acesta suportă anumite îngrădiri, o astfel de îngrădire fiind și cea referitoare la servitutea de a lua apă din izvorul aflat pe terenul proprietatea altei persoane, servitute care atrage după sine și dreptul de trecere, conform art.629 alin.2 Cod civil, fiind o servitute aparentă care se recunoaște prin lucrări exterioare.
Astfel, fântâna care are o vechime de peste 80 de ani a fost folosită permanent de locuitorii satului, care, mai mult, au realizat și lucrări de modernizare a acesteia, reprezentând foarte mult timp unica sursă de alimentare cu apă potabilă, apreciindu-se că prin amenajările făcute în vederea edificării fântânii nu se poate reține că această fântână nu poate fi încadrată ca fiind în categoria prevăzută de art.579 Cod civil, ca și izvor, întrucât și fântâna reprezintă un izvor în sens larg, iar amenajările făcute au scopul de a ușura alimentarea cu apă a locuitorilor.
S-a reținut că articolul 580 cod civil prevede că prescripția nu se poate dobândi decât printr-o folosință neîntreruptă în timp de 30 de ani, considerent pentru care motivarea instanței de fond în sensul că reclamanții au avut permanent reprezentarea faptului că se alimentează cu apă cu îngăduința proprietarului și astfel posesiunea nu s-a exercitat sub nume de proprietar vine în contradicție cu dispoziția legală menționată, că în cadrul servituții de izvor esențială este folosința neîntreruptă în perioada prevăzută de lege, fiind irelevant dacă locuitorii ce s-au alimentat cu apă din sursa menționată au conștientizat sau nu că se bucură de acordul tacit al proprietarului terenului pe care se află fântâna,neexistând nicio probă care să releve că anterior dobândirii proprietății terenului de către pârâtul a existat vreo opunere din partea fostului proprietar, ci există indicii că fântâna era văzută ca având o destinație publică.
S-a constatat irelevantă împrejurea reținută de instanța de fond, în sensul că unii din reclamanți au fântâni în propriile gospodării, că există o rețea publică de alimentare cu apă potabilă, că urmare a degradărilor aduse de proprietarul terenului apa nu mai este aptă consumului.
Ca atare s-a apreciat că posesia reclamanților a fost o posesie utilă, îndeplinind condițiile prevăzute de art.580 Cod civil pentru dobândirea prin prescripție achizitivă a servituții de izvor, servitutea de a lua apă din fântâna altuia atrăgând cu sine și dreptul de trecere, constatându-se că prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a stabilit calea cea mai puțin prejudiciabilă pentru proprietarul terenului pentru acces la fântână, ca fiind terenul cu lățimea de 1 metru și lungimea de 133 metri, pe latura de Nord a terenului, materializată pe schiță cu culoare, schiță ce face parte integrantă din raportul de expertiză.
În raport de aceste considerente s-a procedat la admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii cu precizările ulterioare, respectiv a obligării pârâtului să respecte servitutea de a lua apă din fântâna situată pe terenul său reclamanților, precum și servitutea de acces spre fântână, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic.
Întrucât s-a reținut că pârâtul nu este proprietarul terenului pe care se află fântâna în litigiu, față de acesta a fost respinsă acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive, menținându-se sentința cu privire la cererea reconvențională, pe motiv că nu s-a făcut dovada daunelor morale în ceea ce-1 privește pe pârâtul reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen părătul criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod eronat instanța de apel a admis acțiunea reclamanților, întrucât aceștia nu au reușit să dovedească utilitatea servituților solicitate, iar expertiza fizico-chimică a apei din fântâna situată pe terenul său, la al cărei acces se referea servitutea, a scos în evidență cu certitudine că parametrii fizico- ai apei o făceau improprie consumului.
Susține că în legătură cu acest aspect instanța de apel nu a făcut nici o referire, limitându-se a sublinia faptul că în prezent fântâna ar fi fost astupată de recurent, deși în realitate analiza fizico-chimică a apei s-a făcut la instanța de apel în primul ciclu procesual, scoțându-se în evidență cele menționate mai sus, acest aspect fiind unul dintre motivele pentru care s-a dispus desființarea primei sentințe a Judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată recurentul că proba testimonială și expertiza dispusă de către instanța de fond au scos în evidență că pe raza localității, jud.G există o rețea publică de alimentare cu apă și la aproape fiecare gospodărie există de asemenea fântână cu apă, situație în care intimații reclamanți aveau posibilitatea să se aprovizioneze cu apă din alte surse, apreciind ca fiind șicanatorie acțiunea formulată de aceștia în scopul de a-l împiedica pe recurent să folosească terenul dobândit prin contract de vânzare-cumpărare.
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 cod proc. civilă, pricina fiind judicios rezolvată de prima instanță, Judecătoria Tg.
Astfel, prin acțiunea introductivă, așa cum a fost ulterior precizată reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să le respecte servitutea de a lua apă din fântâna situată pe terenul acestuia, precum și servitutea de acces spre această fântână.
Față de obiectul cauzei cu care instanța a fost investită, se constată că noțiunea de servitute este definită de art.576 cod civil ca fiind o sarcină impusă unui fond, pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân, reprezentând deci o sarcină ce se impune ca o limitare a exercițiului atributelor dreptului de proprietate de către titularul inițial, care, practic, nu pierde nici unul din ele, prin instituirea servituții.
Servitutea de izvor este reglementată de dispoz. art. 579-581 cod civil, stabilind principiul că proprietarul care are un izvor pe terenul său poate să-l întrebuințeze, fără însă a putea să vatăme dreptul pe care proprietarul altui fond l-ar fi dobândit prin titlu sau prin prescripție, cu privire la folosirea acelui izvor.
Aceste texte de lege vorbesc despre servitutea de izvor, interzicându-i proprietarului fondului pe care se află izvorul de a-i schimba cursul sau de a săvârși lucrări care să împiedice pe proprietarul fondului inferior să beneficieze de cursul izvorului, fiind evident că este vorba despre servitutea unui izvor, iar nu de o fântână, care implică acțiunea omului pentru a fi amenajată și nu afectează fondul inferior.
În speță, se constată că pe terenul proprietatea recurentului pârât se află o fântână despre care intimatii reclamanți susțin că a asigurat necesarul de apă pentru locuitori, de peste 100 de ani, proprietarii anteriori ai terenurilor dându-și acordul ca locuitorii satului să ia apă din fântână și lăsând o cale de acces în acest sens.
Din actele aflate la dosarul cauzei se reține că prin înstrăinarea acestor terenuri către recurentul pârât nu s-a prevăzut nici o servitute, nici o sarcină pentru teren astfel că acesta, în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate a îngrădit terenurile ce le-a dobândit în baza unor convenții de vânzare cumpărare, reclamanții nemaiavând acces la fântână.
Potrivit art.480 civ. coroborat cu dispoz.art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului, dreptul de proprietate se bucură de garanția legii, neputând fi îngrădit decât în condițiile legii și pentru interes public, art.481 civ. vorbind despre o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Or, din adresa nr.11730 din 14 oct.2008 a Primăriei orașului, depusă în recurs, rezultă că referitor la fântâna în litigiu, nu s-au găsit acte din care să reiasă că această fântână ar avea destinația de fântână publică și implicit nu a fost instituită nici o cale de acces spre aceasta.
Totodată, din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că în prezent fântâna nu mai este funcțională, fiind înfundată, aspect arătat și de intimații reclamanți, care au susținut că ar fi necesară reconstrucția ei pentru a fi readusă în stare de utilizare, iar din raportul de încercare nr.688 din 13 martie 2007 emis de Laboratorul de /, Autoritatea de Sănătate Publică G asupra apei din fântâna în litigiu, a rezultat că la data examinării apa din această fântână nu era potabilă, arătându-se că nu s-a înscris în limitele legale cât privește conținutul în substanțele organice consumabile care erau peste limita maximă admisă.
Mai mult, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, reiese că pe teritoriul localității în care părțile domiciliază există o rețea publică de alimentare cu apă și aproape fiecare intimat reclamant are în gospodărie fântână cu apă, aspecte care nu justifică îngrădirea dreptului de proprietate al recurentului pârât prin stabilirea unei servituți de trecere în favoarea reclamanților spre o fântână care nu mai este funcțională.
Așa cum s-a precizat, actele de proprietate ale recurentului pârât atestă că acesta a cumpărat terenul pe care se află fântâna, fără a fi afectat de vreo sarcină și câtă vreme fântâna nu este funcțională, ba mai mult, așa cum au arătat chiar intimații reclamanți prezenți in instanță la termenul de astăzi, această fântână nu mai există, nemaiavând apă, ar fi de prisos acordarea accesului intimatilor reclamanți pe terenul proprietatea recurentului pârât la aceasta.
Totodatî, este necontestat faptul ca o parte din intimații reclamanți beneficiază de fântâni în gospodăriile proprii, iar localitatea dispune de rețea de apă potabilă, situație in care îngrădirea dreptului de proprietate al recurentului pârât prin aceste servituți nu-și găsește justificarea.
Așa fiind, urmează ca potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul formulat de pârât să fie admis, modificându-se decizia atacată, în sensul respingerii apelului ca nefondat, menținându-se sentința instanței de fond.
Întrucât intimații reclamanți se află în culpă procesuală, urmează ca potrivit art.274 pr.civ. să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurentul pârât în apel și recurs și dovedite de acesta cu acte justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.162 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, G, G, -, -, intimații reclamanți moștenitori, I, - și și intimatul pârât, având ca obiect servitute.
Modifică decizia atacată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți și menține sentința civilă nr.160 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg.
Obligă intimații reclamanții la 1910 lei cheltuieli de judecată - apel și recurs - către recurentul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
26.01.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
-
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
