Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 480/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 480

Ședința publică de la 21 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Protea

JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 3: Mona Maria

Grefier

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 442 din 13.06.2008 a Tribunalului Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra excepției nulității recursului au avut loc în ședința publică din data de 14.11.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca apărătorul recurenților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi.

La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurenții și.

După deliberare:

CURTEA DE APEL:

Prin sentința civilă nr. 15291 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și.

Reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin acțiunea cu care au învestit instanța, reclamanții au solicitat instituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților, pentru a putea efectua lucrări de reparații la peretele casei proprietatea lor care, după delimitarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, a ajuns să fie situat pe terenul pârâților.

Reține instanța că linia de hotar dintre cele două proprietăți a fost stabilită prin sentința civilă nr.5969/09.06.2004 a Judecătoriei Iași, care a rămas definitivă și a devenit irevocabilă, filele 17-20 dosar, hotărâre prin care a fost soluționat litigiul civil între aceleași părți.

Prin hotărârea menționată, instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și a pârâților fiind determinată de punctele 9-12 din expertiza tehnică ce a fost întocmită în acest scop în cauză, a dispus mutarea gardului despărțitor pe acest aliniament, a obligat pe și să desființeze ușa și ferestrele înspre proprietatea familiei dar a respins cererea acestora din urmă privind desființarea parțială a construcției.

Pentru a pronunța această soluție, analizând situația de fapt și probatoriul administrat, a constatat instanța că linia de hotar între cele două proprietăți este determinată de punctele 9-12 din expertiza tehnică efectuată în cauză, deși această limită a proprietății intersectează unul dintre colțurile imobilului proprietatea familiei.

Nu a dispus instanța demolarea acestui de construcție, fiind respinsă în acest sens cererea conexă formulată de și, apreciind că, deși această parte a construcției se află amplasată pe terenul proprietatea familiei, fiind edificată ulterior achiziționării terenului cu sau fără respectarea autorizației de construcție, este o soluție care trebuie evitată din rațiuni economice.

Hotărârea judecătorească a fost pusă în executare, dosarul de executare silită nr.212/2006 al BEJ, la data de 16.03.2007, executorul constatând prin procesul-verbal încheiat la aceeași dată, că a fost mutat gardul despărțitor pe aliniamentul stabilit de instanță, aspect constatat și de către expertul prin expertiza tehnică efectuată în prezenta cauză.

Constată instanța că acțiunea reclamanților nu este întemeiată.

Dispozițiile art.616 cod civil acordă dreptul de trecere peste locul vecinului pentru a asigura proprietarului fondului înfundat exploatarea terenului său.

Prin loc înfundat, în accepțiunea dispoziției legale menționate, se înțelege acel loc care nu are ieșire la calea publică. În aplicarea dispozițiilor legale invocate se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică dar și situațiile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

Este de reținut că, pentru a da loc la un drept de trecere, înfundarea trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat.

În speță, reclamanții au solicitat instituirea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâților pentru a avea acces la peretele casei lor care, după stabilirea liniei de hotar a rămas pe proprietatea pârâților, situație de fapt în care nu sunt incidente dispozițiile legale invocate.

Mai mult, a reținut instanța că situația invocată de reclamanți, astfel cum reiese și din sentința civilă nr.5969/2004, se datorează faptei reclamanților care au edificat construcția pe terenul proprietatea pârâților, astfel încât aceștia nu sunt îndreptățiți să pretindă de la pârâți, vecinii lor, o trecere peste terenul lor.

Prin expertiza efectuată în cauză, expertul a propus servitutea de trecere având în vedere și faptul că picătura de ploaie de pe acoperișul imobilului reclamanților cade la 0,65 față de zidul casei lor, situație care constată instanța trebuie să fie remediată de către reclamanți.

Față de toate considerentele expuse instanța a apreciat că nu poate fi restrâns dreptul de proprietate al pârâților prin instituirea unei servituți de trecere pe terenul lor în favoarea reclamanților și, reținând și poziția pârâtului care prin răspunsul la interogatoriu a arătat că permite reclamanților să treacă pe terenul său pentru a efectua lucrările la imobil, instanța a respins acțiunea.

În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă a obligat reclamanții să plătească pârâților cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 442 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea apelului formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 15291/21.12.2007 a Judecătoriei Iași, păstrarea acesteia și obligarea apelanților la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:

Expertiza efectuată a prezentat situația reală din teren, care coroborând cu celelalte probatorii a condus la concluzia că nu sunt incidente dispozițiile art. 616 Cod civil care să justifice admiterea cererii privind constatarea unei servituți de trecere pe terenul intimaților.

Prin sentința civilă nr. 5969 din 9.06.2004 a Judecătoriei Iașis -a stabilit în mod irevocabil linia de hotar dintre cele două proprietăți.

Instituirea servituții de trecere pe terenul intimaților s-a solicitat pentru ca apelanții să aibă accesul la peretele casei lor care, după stabilirea liniei de hotar a rămas pe proprietatea pârâților.

Din sentința civilă nr. 5969/9.06.2004 a Judecătoriei Iașia rezultat că acest fapt nu se datorează intimaților, ci apelanților care au edificat construcția pe terenul acestora.

Art. 616 Cod civil acordă dreptul de trecere peste terenul vecinului pentru a asigura proprietarului fondului înfundat exploatarea terenului său. Pornind de la aceste dispoziții legale se constată că pe de o parte terenul nu este înfundat și din acest motiv nici nu se urmărește ieșirea la calea publică, iar pe de altă parte, dacă ar fi, înfundarea trebuie să fie străină de conduita proprietarului bunului înfundat, or este chiar culpa acestuia care a construit pe terenul intimaților.

În concluzie, față de cele ce preced constatându-se că pentru motivele arătate de apelanți nu poate fi restrâns dreptul de proprietate al pârâților-intimați prin instituirea unei servituți de trecere pe terenul acestora, s-a se respinge apelul.

Pe cale de consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă s-a păstrat ca legală și temeinică sentința primei instanțe.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează ca apelanții să plătească intimaților cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, considerând-o ca fiind nelegală, deoarece expertiza a atestat caracterul necesar al servituții chiar și temporară până când își amenajează imobilul casă de locuit.

De asemenea este nerelevantă poziția intimaților care nu au afirmat că nu i-au obstaculat pe recurenți în privința accesului acestora la imobil, din moment ce aceștia nici până în prezent nu au reușit să finalizeze lucrările la imobil.

Greșit a fost înlăturată expertiza efectuată în cauză, înscrisurile depuse, și în mod greșit s-a reținut că recurenții au edificat imobilul pe proprietatea intimaților.

Greșit au fost interpretate dispozițiile legale, deoarece chiar dacă au acces la calea publică, peretele imobilului lor aflat în curtea intimaților îi împiedică să-și întrețină partea respectivă de imobil.

La termenul din 14 nov. 2008 instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția nulității recursului, consecință juridică a nemotivării sale.

Astfel, potrivit art. 303 alineatul 1 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motive de ordine publică.

În sensul art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă care prevede că fiecare motiv de recurs va fi arătat și dezvoltat separat. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs arătat, regulă care se aplică fiecărui motiv în parte.

Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

În speță, criticile formulate de recurent nu sunt susceptibile de a fi calificate ca aparținând juridic vreunui motiv de recurs, din cele prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, ci vizează aspecte de evaluare a probelor, exclus a fi examinate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de și împotriva deciziei civile nr. 442 din 13.06.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.

Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.11.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

16.12.2008

Tribunalul Iași:

-

-

Președinte:Georgeta Protea
Judecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici, Mona Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 480/2008. Curtea de Apel Iasi