Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 525R
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Silvia Tarna
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 518A/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - reclamant, personal, lipsind intimații - pârâți,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - reclamant nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citat cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. se mai arată că intimații - pârâți au fost citați cu copia motivelor de recurs.
Recurentul - reclamant depune chitanța seria - nr. -/19.06.2009, eliberată de Trezoreria Sector 4, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de către recurentul - reclamant, de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
La interpelarea Curții cu privire la dovada rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1837/31.03.2009, recurentul - reclamant depune sentința civilă nr. 1837/31.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, de Judecătoria Buftea, cu mențiunea "definitivă prin neapelare și irevocabilă".
Recurentul - reclamant, personal învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul - reclamant, personal solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 518A/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția III-a Civilă și desființarea hotărârii recurate.
De asemenea, susține că sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 7/1996 și invocă cauza Faimblat împotriva României.
Totodată, arată că sentința civilă nr. 1837/31.03.2009, pronunțată de Judecătoria Buftea, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat încetat dreptul de servitute de trecere asupra terenului în suprafață de 151. cu nr. cadastral 1041/2/1 și solicită instanței să dispună radierea din registrul de transcripțiuni imobiliare al Judecătoriei Buftea, a dreptului de servitute al pârâților. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17.11.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și radierea din cartea funciară a dreptului de servitute al pârâților asupra imobilului teren cu nr. cadastral 1042/2/1 cu suprafața de 151 mp înscris în cartea funciară nr. 3387 localității D V, jud.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 6126/5.12.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr- a fost respinsă cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 79748/20.05.2008 a IIs -a admis cererea formulata cu privire la imobilul in suprafața de 2.619 mp înscris în cartea funciară nr. 2667 localității D-V cu nr. cadastral 1042/2, proprietatea reclamantului și s-a dezmembrat nr. cadastral 1042/2 în doua numere cadastrale, respectiv 1042/2/1 pentru terenul de 151 mp și nr. cadastral 1042/2/2 pentru terenul de 2.468 mp.
Din extrasul de carte funciară nr. 79748/02.06.2008 (4) rezultă că la data de 1.11.2005 prin încheierea nr. 65285, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3941/19.10.2005 s-a înscris dreptul de servitute asupra nr. cadastral 1042/2 în favoarea nr. cadastral 1042/4.
Totodată, la data de 06.03.2006 prin încheierea nr. 11659, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658/20.02.2006, s-a înscris dreptul de servitute asupra nr. cadastral 1042/2 în favoarea nr. cadastral 1042/5.
La data de 19.12.2007 prin încheierea nr. -, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1898/18.12.2007, s-a înscris dreptul de servitute asupra nr. cadastral 1042/2 în favoarea nr. cadastral 1042/11.
Prin urmare, dreptul de servitute s-a înscris asupra nr. cadastral 1042/2 în întregul său, înainte ca reclamantul să dezmembreze terenul în suprafață de 2619 mp în două loturi unul de 151 mp cu nr. cadastral 1042/2/1 și altul de 2468 mp cu nr. cadastral 1042/2/2.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 7 / 1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu in cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit, iar conform art. 33 alin. 1 în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală se poate cere rectificarea sau modificarea acesteia.
Aceasta se poate realiza pe cale amiabilă sau prin hotărâre judecătorească.
În speță, este evident că nu funcționează calea amiabilă, întrucât nu exista o declarație autentică în acest sens prin care pârâții să-și fi dat consimțământul în vederea radierii înscrierii dreptului de servitute.
În cealaltă situație, trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat existența unuia dintre cazurile prevăzute de art.34.
Reclamantul a invocat faptul că înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, întrucât terenul de 151 mp cu nr. cadastral 1041/2/1 este mărginit pe toate laturile de proprietatea sa, pârâții având ieșire la drumul public folosind terenul de 2468 mp cu nr. cadastral 1042/2/2. Reclamantul nu a depus însă la dosar o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constatate acest lucru.
Așadar, mai întâi trebuie să se constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă împrejurarea că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului, și apoi, în baza hotărârii respective, să se solicite radierea înscrierii.
Împrejurarea că un teren a fost dezmembrat în două loturi nu conduce la pierderea dreptului de servitute constituit asupra terenului respectiv, în acest fiind aplicabile dispozițiile art. 634.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică,iar prin DC nr. 518 / 21.04.2009 Tribunalul Bar espins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut urmatoarele:
Scopul înscrierii drepturilor în cartea funciară este ca această formă de publicitate imobiliară să reflecte situația reală a imobilelor în legătură cu care s-au născut sau stins aceste drepturi, altfel spus ca situația juridică reală să corespundă cu starea tabulară, numai în acest mod cartea funciară putând reprezenta un mijloc util de evidență juridică a constituirii, strămutării și stingerii drepturilor reale imobiliare.
Acest scop nu poate fi însă atins prin încălcarea principului legalității și fără respectarea condițiilor prevăzute Legea nr. 7/1996 pentru înscrierea în cartea funciară sau, după caz, rectificarea acestor înscrieri, subsumate aceluiași principiu având ca finalitate tocmai exactitatea și certitudinea înscrierilor în cartea funciară.
Prima instanță a fost învestită de reclamant cu o acțiune în rectificare a cărții funciare și atunci când această cerere se formulează pe cale principală, instanța trebuie să verifice, conform, art. 36 din Legea nr. 7/1996, dacă există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi constatat una dintre situațiile prevăzute expres de acest text legal ce impune realizarea corelării situației reale a imobilului cu starea tabulară.
Sub acest aspect tribunalul a constat că prima instanță a reținut în mod corect atât situația imobilului, cât și drepturile cu privire la acesta, precum și faptul că, față de actele depuse de rec1amant nu se poate proceda la rectificare.
Apelantul, invocând necesitatea existenței unei concordanțe între starea tabulară și situația juridică reală înțelege că această neconcordanță trebuie remediată prin intermediul altor mijloace procesuale, respectiv prin soluționarea unei alte cereri, fapt pentru care și apreciază că se impunea pronunțarea de către prima instanță și asupra fondului dreptului, respectiv să constate inexistența dreptului de servitute înscris, apelantul apreciind că aceasta ar reprezenta o "chestiune prejudicială" în cauză.
Or, așa cum s-a arătat deja, acțiunea în rectificare nu poate fi primită în lipsa hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prev. de art. 36 din lege, pronunțată anterior într-un litigiu care să fi pus în discuție dreptul înscris, litigiu cu care - contrar susținerilor apelantului - prima instanță nu a fost învestită prin cererea de chemare în judecată și asupra căruia nu ar fi putut să se pronunțe, "în exercitarea rolului activ", cum pretinde acesta din urmă, fără a încălca prevederile art. 129 alin. ultim proc.civ. și, implicit principiul disponibilității procesuale.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, criticand decizia pronuntata pentru urmatoarele motive:
1. Se invoca prevederile art. 304, pct. 4, Cod pr. civilă: in sensul ca instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
In acest sens se arata ca hotărârea a fost luată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la procedura în fața instanței de judecată, pentru nerespectarea procedurii de citare cu pârâții, fapt care face ca procedura de citare să fie nulă și pe cale de consecință atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate de Judecătoria Buftea în prezenta cauză.
2. Se invoca motivul de recurs prevazut in cuprinsul dispozitiilor Art. 304, pct. 7, Cod procedură civilă: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Se arata ca instanța a respins apelul pe motiv că nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă care să fi pus în discuție dreptul înscris. Fapt eronat în totalitate.
Din economia reglementărilor cuprinse în dispozițiile art. 636 și art. 638 cod civil și art. 36 din Legea 7/1996, cu precizările și completările ulterioare așa cum a fost modificată prin Legea 247 la data de 19.07.2005, rezultă că stabilirea printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a faptului că terenul cu suprafața de 151 mp cu nr. cadastral 1041/2/1 este mărginit pe toate laturile de proprietatea mea, pârâții având ieșire la drumul public folosind terenul de 2468 mp cu nr. cadastral 1042/2/2, constituie o chestiune prejudicială a cărei soluție poate avea o înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus judecății, ulterior, prin cererea de radiere din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare al Judecătoriei Buftea, Biroul de Carte Funciară, a dreptul de servitute a pârâților.
Este obligatoriu ca instanța care exercită controlul jurisdicției prevăzute de Legea 7/1996, cu precizările și completările ulterioare, să dea prioritate rezolvării chestiunii prejudiciale, adică să constate dacă terenul cu suprafața de 151 mp cu nr. cadastral 1041/2/1 este mărginit pe toate laturile de proprietatea reclamantului, pârâții având ieșire la drumul public folosind terenul de 2468 mp cu nr. cadastral 1042/2/2, chestiune a cărei rezolvare va avea o înrâurire covârșitoare, determinantă, asupra cererii de radiere.
Practic atât instanța de fond cât și cea de apel nu au intrat în cercetarea fondului și nu au pus în discuție temeiul juridic invocat de reclamant în cererea introductivă.
3. Se invoca prevederile art. Art. 304, pct. 8, Cod procedură civilă in sensul ca instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Întrucât Legea nr. 7/1996 nu prevede norme de competență diferite, ambele cereri, atât acțiunea în constatare, cât și cea de radiere, trebuie soluționate împreună, în ordinea arătată, de aceeași instanță, jurisdicția de fond pornind de la judecătorie, scopul interpretării constând în rezolvarea într-un termen rezonabil a cererilor adresate instanțelor de judecată, în temeiul art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, în cea ce privește echitatea procedurii și accesul liber la justiție:
- Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcărilor drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil; precum și în temeiul Hotărârii din 13.01.2009 Faimblat Împotriva României, care în temeiul art. 20 din Constituția României constituie un izvor de drept pentru instanțele de judecată din România.
Instanța, în temeiul art. 129 alin (5) Cod procedură civilă trebuia să aibă un rol activ, mai ales în situația în care reclamantul nu are pregătire juridică și nici nu este asistat de un avocat și să observe caracterul prejudicial al faptului că în prezent lotul cu suprafața de 151 mp și nr. cadastral 1041/2/1 este mărginit pe toate cele 4 laturi de proprietatea domnului, iar pârâții nu pot ajunge la drumul public prin folosirea dreptului de servitute pe acest lot, cerând reclamantului să-și precizeze cererea.
În consecință, instanța trebuia în primul rând să constate că practic, în prezent nu mai sânt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, întrucât înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului și apoi să se pronunțe asupra cererii de radiere, în temeiul art. 132 alin. (1) și (2) din Codul d e procedură civilă:
Refuzul instanțelor de fond și de apel dea judeca cauza reprezintă o denegare de dreptate și o nesocotire a Constituției României și dreptului european, care constituie izvor de drept într-o țară membră a Uniunii Europene.
4. Motivul de recurs prevazut in cuprinsul art. 304, pct. 9, Cod pr. civilă: când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii:
Instanța trebuia în primul rând să constate că practic, în prezent nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, întrucât înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului și apoi să se pronunțe asupra cererii de radiere, în temeiul art. 132 alin. (1) și (2) din Codul d e procedură civilă și pentru a asigura o rezolvare echitabilă a cererii mele și într-un termen rezonabil.
Se invoca in acest sens Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, ale carei dispozitii sunt direct aplicabile și preeminente în cazul unor eventuale neconcordanțe cu o lege internă. De asemenea, în caz de conflict între jurisprudența Curții Europene și practica internă, prioritară este jurisprudența Curții, sistemul european de protecție a drepturilor omului, având în vedere nu doar sursa convențională, ci și pe cea jurisprudențială. Mai mult, Curtea Constituțională, ale cărei decizii sunt obligatorii, consideră obligatorii soluțiile Curții Europene indiferent dacă au fost sau nu pronunțate în cauze care privesc România.
Spre exemplu Hotărârea Curții în cauza Faimblat împotriva României - Hotărârea CEDO din 13.01.2009 - fixează coordonate importante cu privire la maniera de soluționare a unor cereri similare privind dreptul de proprietate:
- subliniază că, astfel cum este prevăzut în articolul 13 al Convenției, statele membre s-au angajat ca orice persoană care are dreptul să invoce, într-un mod susținut, o încălcare a drepturilor sale și a libertăților recunoscute în Convenție, să aibă dreptul la un recurs real la o instanță națională;
- reamintește că, dincolo de obligația de a asigura existența unor astfel de căi de atac eficiente în temeiul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită Curtea), statele au obligația generală de a remedia probleme sub-adiacente încălcărilor constatate;
- precizează că aparține statelor membre să asigure că recursurile interne să fie eficiente în drept și în practică, și că pot ajunge la o decizie cu privire la temeinicia plângerii și la un remediu potrivit pentru orice încălcare constatată;
- se arată faptul că natura și numărul cererilor depuse la C și a hotărârilor pe care le pronunță, arată mai mult ca niciodată necesitatea pentru statele membre să se asigure eficient și echitabil că aceste căi de atac există în orice împrejurare, în special, în cazul duratei excesive a procedurilor jurisdicționale;
statelor membre, ținând cont de exemple de bune practici cuprinse în anexă:
să se asigure printr-o monitorizare constantă, având în vedere jurisprudența Curții, că există căi de atac interne pentru orice persoană care invocă într-un mod de a apăra o încălcare a Convenției și că aceste căi de atac sunt eficiente, în măsura în care acestea permit să se ajungă la o decizie cu privire la temeinicia plângerii și la un remediu adecvat pentru orice Încălcare constatată;
II. să se reexamineze, în urma hotărârilor Curții care dezvăluie imperfecțiuni structurale sau generale în dreptul sau practica statului, efectivitatea căilor de atac interne existente și dacă este cazul, să judece căi de atac efective pentru a evita să se aducă cauze repetitive la C;
III. să acorde o atenție specială, în cadrul punctelor I și II de mai sus, existenței unor căi de atac efective în cazuri de invocare care pot fi apărate de durata excesivă a procedurilor jurisdicționale.
Curtea reamintește că articolul 6 și 1 garantează pentru toată lumea dreptul la o instanță care să cunoască orice atac cu privire la drepturile și obligațiile lor de natură civilă. Eventualele limitări nu pot restrânge accesul deschis pentru un justițiabil într-un mod sau până la un punct cum ar fi dreptul său la o instanță să fie afectată în însăși esența ei. În plus, aceste restricții pot fi reconciliate cu articolul 6 1 din Convenția cu excepția cazului în care acestea au tendința de a avea un scop legitim și dacă există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat ( și alții, nr. 41727/98, 22-23, CEDO 2001-XII și Lungoci România, nr. 62710/00, 34-36, 26 ianuarie 2006).
Încă o dată trebuie constatat dacă gradul de acces prevăzut de legislația națională ar fi fost suficient, în cauză, pentru a asigura părții "dreptul la un tribunal", având în vedere principiul preeminenței dreptului într-o societate democratică (, 26 și Lungoci 43, citate mai sus).
Acest lucru se aplică În special atunci când, de exemplu, partea nu a avut acces la un tribunal decât să audă declarată acțiunea sa ca inadmisibilă, în temeiul legii (ibidem).
Curtea reamintește, de asemenea, că dreptul la o instanță nu este doar un drept teoretic de a obține recunoașterea dreptului său printr-o decizie finală, dar că el înseamnă și legitimă că această decizie va fi pusă în executare.
Protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația pentru administrație de a se conforma unei judecăți sau hotărâri judecătorești pronunțate de cea mai înaltă instanță administrativă a statului în materie ( și Dobrescu România (decembrie.), Nr. 60861/00, 66-67, CEDO 2005-VI și mutatis mutandis, Artico Italia, 13 mai 1980, 33, seria A nr. 37).
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a deciziei recurate, prin prisma si a motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Motivul de recurs intemeiat pe prevederile art. 304 pct. pr.civ este nefondat, din cuprinsul dovezilor de citare aflate in dosarul de apel rezultand ca acestea au fost intocmite cu respectarea prevederilor art 100.pr.civila, comunicarea acestor acte de procedura fiind facuta la domiciliul paratilor, astfel cum a fost acesta indicat de catre apelantul reclamant in cuprinsul cererii de apel.
Curtea apreciaza ca fiind nefondata si cea de-a doua critica,intemeiata pe prevederile art 304 pct. 7.pr.civila, apreciind ca instanta de apel a analizat in mod judicios pricina sub toate aspectele, raspunzand criticilor formulate de apelant, iar solutia pronunata este argumentata atat raportat la situatia de fapt cat si la dispozitiile legale aplicabile in materie, respectiv la cerintele impuse de legea speciala privind admiterea cererii de radiere a unui drept real.
Este nefondata sustinerea recurentului in sensul ca instantele de fond si apel trebuiau sa solutioneze mai intai chestiunea prejudiciala, respectiv sa constate daca terenul in suprafata de 151 mp cu nr. cadastral 1041/2/1 este marginit pe toate laturile de proprietatea reclamantului, si respectiv sa se aprecieze asupra inexistentei dreptului de servitute inscris, atata vreme cat instanta nu a fost investita cu solutionarea unei astfel de cereri, iar exercitarea rolului activ in vederea aflarii adevarului si aplicarii corecte a legii nu poate aduce atingere principiului disponibilitatii aplicabil in materie civila, cerecetarea pricinii fiind limitata la obiectul cererii dedusa judecatii.
Critica intemeiata pe prevederile art. 304 pct 8.pr.civila reprezinta in fapt o argumentare suplimentara a criticii intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 7.pr.civila, recurentul facand referire la nesolutionarea cererii avand ca obiect constarea inexistentei dreptului de servitute, aspect ce a fost lamurit in cadrul analizei motivului de recurs mai sus analizat.
Cat priveste critica intemeiata pe prevederile art. 304 pct. 9.pr.civila, Curtea retine ca in recurs s-a depus C nr. 1837/2009, definitiva si irevocabila, pronuntata de Tribunalul B- Judecatoria Buftea, prin care s-a admis cererea privind constatarea incetarii dreptului de servitute de trecere asupra terenului de 151 mp, proprietatea reclamantului, fiind astfel dovedita indeplinirea cerintei prevazuta in cuprinsul dispozitiilor art 34 pct. 4 si 36 din Lg. 7/1996, in sensul ca inscrierea din cartea funciara a acestui drept nu mai este in concordanta cu situatia reala a imobilului, astfel incat se impune admiterea cererii si radierea acestui drept real din cartea funciara.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul disp. art. 312.pr.civila raportat la disp. art. 304 pct. 9.pr.civila va admite recursul, va modifica deciza recurata in sensul ca in baza disp. art 296.pr.civila va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca, in temeiul disp. art. 20, 34-37 din Lg. 7 1996 va admite actiunea si va dispune radierea dreptului de servitute asupra terenului de 151 mp inscris in cartea funciara 3387 localitatii D-V, jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 518A/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Modifică decizia recurată în sensul că:
Admite apelul.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea.
Dispune radierea dreptului de servitute asupra terenului de 151 mp înscris în CF 3387 localității D - V, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.ST- 29.01.2010
.red.
2 ex./.
Jud Apel Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Silvia Tarna
