Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 527/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 527
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 126 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2791 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de intimatul reclamant, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 05 iunie 2008, după care,
Recurentul pârât depune taxă judiciară de timbru în valoare de 9,5 lei consemnată prin chitanța nr. - din 09.06.2008 și timbru judiciar de 0.15 lei.
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul reclamant și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul pârât, în raport de motivele formulate în scris, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. 975/2004 reclamantul a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să-i permită trecerea pe terenul său la terenul proprietatea reclamantului din punctul "Coastă până în culme".
Prin sentința civilă nr. 221/18.02.2005 a fost admisă cererea reclamantului și obligat pârâtul să permită trecerea reclamantului pe terenul său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 502/A din 3.05.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1308/2005, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de APEL CRAIOVA care, prin decizia nr.2045/21.11.2005 a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj, având în vedere modificările intervenite în raport de prevederile art. 2 pct.2 Cod pr. civilă, modificat prin Legea nr.219/2005.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj, ca apel sub nr. 255/2005, unde prin decizia nr.80/A din 27.01.2006 a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 1834 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul 1209/CIV/2006 a fost admis recursul, casate ambele hotărâri și trimisă cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr. 2791/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost admisă cererea având ca obiect servitute, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul și s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantului și în sarcina pârâtului pe suprafața de teren de 3 lățime și 8 lungime, individualizată conform raportului de expertiză și obligat pârâtul să permită reclamantului accesul pe acest teren.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 706 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale.
Pentru a pronunța sentință, s-a reținut că prin concluziile raportului de expertiză s-a stabilit că reclamantul deține un teren situat în extravilanul comunei, tarlaua 263, parcela 9251, cu vecini: N -, E -, S -, V -, că acest teren este cuprins la poziția de rol reclamantului nr. 29 vol. I sat, așa cum rezultă din adeverința emisă de Primăria și aflată la fila 2 din dosarul de fond.
Că, din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că terenul în discuție aparținând reclamantului a avut cale de acces până în anul 2004, dată de la care atât reclamantul cât și pârâtul și-au închis proprietățile, situație în care accesul reclamantului la terenul său a devenit imposibil.
S-a mai reținut și faptul că terenul reclamantului este loc înfundat și era loc înfundat inclusiv înainte de edificarea gardului, iar după ce drumul tehnologic folosit de o carieră a fost abandonat, fiecare proprietar a ocupat porțiunea rămasă în urma retragerii carierii.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând concluziile raportului de expertiză pe care le consideră greșite, precum și faptul că nu s-au avut în vedere obiecțiunile pe care le-a formulat la acest raport.
De asemenea, a arătat că s-a stabilit o servitute pe o dimensiune mai mare decât a cerut-o reclamantul, că nu s-au avut în vedere toate depozițiile de martori din care rezultă că reclamantul are drum de acces și că drumul de carieră a fost creat abuziv la cererea primăriei, pe mai multe terenuri arabile.
Apelantul pârât a mai susținut că reclamantul are cale de acces și poate folosi terenul proprietatea fiului său, care la rândul lui o deține de la Gh. și care se află la o distanță de 1. de proprietatea sa.
Prin decizia civilă nr.126 din 03 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, s-a respins ca nefondat apelul declarat apelantul pârât.
S-a reținut că apelantul a arătat că reclamantul are o altă cale de acces, că nu a fost niciodată cale de acces pe drumul creat ca servitute și că raportul de expertiză efectuat în cauză nu a stabilit în mod corect starea de fapt, cu privire la situația juridică a terenului reclamantului.
Expertul a identificat terenul deținut de reclamant și a stabilit că nu există drum de utilitate publică, care să facă legătura cu terenul reclamantului, rezultând implicit că acesta este loc înfundat.
Că, reclamantul nu poate avea acces la proprietatea sa din DS 129, chiar dacă ceilalți proprietari i-ar permite trecerea.
Calea de acces a fost corect stabilită de instanța de fond numai pe proprietatea pârâtului, întrucât numai acesta a fost chemat în judecată și s-a avut în vedere cadrul procesual fixat de reclamant, ceilalți proprietari ai terenului nu s-au opus accesului pe terenul lor al reclamantului.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul răspunzând la acestea, în sensul că drumul de care face vorbire în obiecțiuni nu reprezintă o cale de acces la un drum public, ci este practic o potecă ce aparține lui.
În același timp, expertul a precizat că reclamantul nu are altă cale de acces.
S-a mai reținut că din schița raportului de expertiză a rezultat că fiul reclamantului nu are teren vecin cu acesta, ci proprietatea aparține lui Gh., iar crearea unei servituți pe terenul acesteia nu ar reprezenta trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc urmează a fi deschisă, criteriu prevăzut în mod expres de art. 618 Cod civil.
Nu este fondat nici motivul de apel referitor la faptul că instanța a acordat reclamantului ceea ce nu a cerut și astfel, și-ar fi depășit atribuțiile jurisdicționale.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanțele anterioare au acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece au stabilit servitutea de trecere spre un alt teren,decât acela ce a fost menționat prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, instanța de fond pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză, a acordat drum de acces reclamantului de la casa acestuia spre drumul sătesc nr.129, și nu de la domiciliul său spre terenul extravilan, așa cum acesta solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârile recurate fiind date cu respectarea prevederilor art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că instanța de judecată trebuie să respecte investirea făcută de părțile implicate în proces și să soluționeze cauza în limitele acestei investiri, depășirea limitelor investirii atrăgând nelegalitatea hotărârii pronunțate.
În speță, cele două instanțe au respectat întru totul dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, soluționând cauza pe baza investirii făcută de reclamantul prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19 februarie 2004, la Judecătoria Motru.
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca în raport de dispozițiile art. 616 Cod civil, acesta să fie obligat să-i permită trecerea pe terenul său la terenul proprietatea reclamantului din punctul " Coastă până în culme".
Nu s-a făcut ulterior nici o precizare a acțiunii introductive, astfel încât, instanța de fond a rămas investită cu susținerile formulate de reclamant prin acțiunea introductivă, în sensul de a se crea un drept de servitute spre terenul proprietatea sa, menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual de Judecătoria Motru și Tribunalul Gorj, au fost casate prin decizia civilă nr.1834 din 17 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.1209/CIV/2006, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Motru.
S-a dat îndrumarea pentru instanța de fond să procedeze la individualizarea terenului pe care urmează să se instituie servitutea de trecere, prin arătarea suprafeței, a dimensiunilor și vecinătăților, pentru a clarifica toate aspectele rezultate din aplicarea art. 616 Cod civil.
Conformându-se îndrumărilor date prin decizia de casare, în vederea respectării și a dispozițiilor art.315 alin. 1 Cod pr. civilă, prima instanță a dispus administrarea probei cu o expertiză tehnică de specialitate care să identifice trenul pentru care s-a solicitat servitutea de trecere prin schiță, dimensiuni, vecinătăți, să stabilească dacă terenul reclamantului este loc înfundat și dacă există drum de acces de la terenul reclamantului la drumul public.
În cauză expertiza a efectuată de expert ing., concluziile expertizei fiind în sensul că terenul din punctul "Coastă până în culme", pentru care reclamantul a solicitat instituirea unei servituți de trecere, constituie loc înfundat, reclamantul neavând acces la drumul public.
Față de concluziile expertizei tehnice întocmită în cauză, în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului, stabilind servitutea de trecere în varianta propusă de expertul tehnic.
Hotărârea instanței de fond a fost menținută de Tribunalul Gorj ca instanță de apel, tribunalul reținând în mod corect că prima instanță a respectat întru totul investirea făcută de reclamant, prin cererea de chemare în judecată.
Susținerea recurentului, în sensul că instanțele ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut nu poate fi așadar reținută, deoarece vine în contradicție cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și acțiunea introductivă înregistrată la 19 februarie 2004.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât este nefondat, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 126 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2791 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
19.06.2008
Jud. fond Șt.
Jud. apel
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
