Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 583/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 583
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât asistat de avocat, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea prin serviciul arhivă a cererii formulate de recurentul reclamant, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurentul reclamant și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru răspuns intimatul pârât, arată că recurentul nu are calitatea de a cere servitute, arătând că imobilul casă cu terenul aferent este proprietatea pârâtului.
Pune concluzii de respingere a apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună instituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâtului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unei case cu două camere situată în comuna, sat, județul O, aspect ce rezultă din sentința civilă nr.5964/12 decembrie 2003, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Craiova nr.251/25 ianuarie 2005 și că, din motive independente de voința sa acest imobil nu are ieșire la calea publică, iar singura cale de acces se poate crea numai pe terenul pârâtului.
A solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i permită trecerea pe terenul său, de la casa reclamantului la calea publică.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.616 Cod civil.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care arătat că reclamantul nu este proprietarul casei individualizată în acțiune, ci pârâtul este proprietar conform actului autentic de vânzare cumpărare nr.1990/9 mai 2001.
Că, în privința casei și terenului aferent de 0,17 ha au mai fost purtate litigii între părți, respectiv cel soluționat prin decizia civilă nr.4071/2002 a Curții de Apel Craiova, prin care contractul autentic nr.1990/2001 este menținut ca fiind valabil.
Mai mult decât atât, sentințele invocate de reclamant sunt în defavoarea acestuia și confirmă dreptul de proprietate al pârâtului atât asupra casei, cât și asupra terenului aferent.
Prin sentința civilă nr.796/4 febr.2008 Judecătoria Slatinaa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea în servitute de trecere, promovată de acesta.
S-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar impusă de lege, ci dimpotrivă, pârâtul deține un act autentic de vânzare cumpărare atât pentru casă, cât și pentru terenul aferent acesteia.
Mai mult decât atât, prin hotărârile judecătorești depuse în cauză toate instanțele de judecată au reținut nulitatea antecontractului în temeiul căruia reclamantul se pretinde proprietarul casei, acest act fiind lovit de nulitate și neputându-și produce efectele.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că instanța, pentru a ajunge la concluzia că nu este proprietarul casei a analizat considerentele mai multor hotărâri, apoi a comparat titlul său de proprietate cu titlul pârâtului și a concluzionat că titlul pârâtului este preferabil.
A susținut că este proprietarul construcției individualizată în acțiune și pe care a dobândit-o în baza unui înscris sub semnătură privată de la numita, această situație de fapt rezultând pe deplin din acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.6018/2001.
Că, în timpul judecății cu privire la antecontractul de vânzare - cumpărare prin care a dobândit casa și terenul aferent s-a formulat și cerere în anulare a acestui antecontract, cerere care a fost respinsă și prin urmare titlul său a fost menținut, iar prima instanță nu avea căderea de a se pronunța în temeiul unor considerente ale altor hotărâri judecătorești, considerente care de altfel nu intră în puterea lucrului judecat.
A motivat reclamantul că prin sentința civilă nr.5864/2003 acțiunea în revendicare a pârâtului a fost admisă numai în parte și numai în ceea ce privește terenul, astfel că a rămas în continuare proprietarul casei și întrucât folosește oricum terenul pârâtului, se impune să i se recunoască o servitute de trecere pe acest teren.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.115 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant, în contradictoriu cu intimatul pârât.
S-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.616 Cod civil, respectiv calitatea de proprietar a reclamantului în privința fondului ce se susține că nu are ieșire la calea publică, dar și cerința de vecinătate a fondurilor celor doi proprietari.
S-a mai reținut că reclamantul nu este proprietarul unui loc înfundat, deoarece el se pretinde a fi proprietarul unei case, și nu al unui teren.
S-a reținut totodată, că hotărârea pronunțată în litigiul având ca obiect constatarea valabilității antecontractului de vânzare - cumpărare asupra casei și terenului nu are valoarea unui titlu de proprietate, ci din contră, aceasta confirmă lipsa valabilității antecontractului.
S-a reținut că antecontractul nu produce transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, acesta dând naștere numai la drepturi de creanță și obligații corelative.
În același timp, s-a reținut că în considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în acțiunile prin care s-a solicitat să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare - cumpărare, instanțele au statuat cu titlu irevocabil că nu a existat consimțământul vânzătoarei, convenția dintre aceasta și cumpărătorul fiind nulă.
Că, aceste considerente au intrat în puterea lucrului judecat, iar prima instanță în mod corect le-a valorificat în propria-i soluție.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept, dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.
A susținut că tribunalul nu a analizat motivele de apel în raport de conținutul acestora.
Astfel, a arătat că este proprietarul construcției casă de locuit în temeiul unei convenții de vânzare - cumpărare încheiată cu proprietarul inițial, prin mandatara sa, acțiunea intimatului în anularea acestei convenții, fiind respinsă.
A mai arătat că acțiunea în revendicare a intimatului cu privire la imobilul casă și teren a fost admisă numai pentru teren, reținându-se implicit valabilitatea titlului său numai în ceea ce privește terenul.
A precizat că pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unei construcții este suficient înscrisul sub semnătură privată, nefiind necesară încheierea actului în formă autentică.
Că în aceste condiții, tribunalul a respins în mod greșit apelul, reținând că reclamantul nu este proprietarul construcției.
A susținut că hotărârea este nelegală, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea dreptului său de proprietate asupra construcției.
A învederat că titlul său de proprietate este valabil, iar acest aspect rezultă din faptul că acțiunea în revendicare a intimatului a fost admisă numai pentru teren.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Astfel, Tribunalul O l t, ca instanță de apel, a examinat cauza în limitele investirii, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, răspunzând argumentat fiecărei critici în parte.
Motivele de apel au constituit, în principal, susțineri ale reclamantului referitoare la dreptul său de proprietate asupra construcției situată în comuna, sat, județul
Reclamantul a învederat că este proprietarul acestei construcții și în atare situație, în mod greșit acțiunea sa privind instituirea unui drept de servitute pe terenul pârâtului până la calea publică, a fost respinsă.
Având în vedere criticile formulate, instanța de apel a analizat cu prioritate admisibilitatea acțiunii în servitute de trecere prin prisma cerințelor impuse de art. 616 cod civil și ulterior a răspuns susținerilor bazate pe dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției.
Criticile apelantului au fost analizate în totalitate, iar acest aspect rezultă cu certitudine din considerentele deciziei Tribunalului O l t, astfel încât, susținerea reclamantului în sensul că nu s-a avut în vedere conținutul motivelor de apel, nu poate fi reținută.
Tribunalul Olta reținut corect că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 616 Cod civil, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul unui teren ce constituie "loc înfundat", fără acces la calea publică.
Faptul că reclamantul invocă un drept de proprietate asupra construcției menționată în cererea introductivă, nu este suficient pentru a duce la incidența în speță a prevederilor art. 616 Cod civil.
Aceste dispoziții legale se aplică strict, numai în situația proprietarilor de terenuri învecinate și numai atunci când se face dovada că fondul dominant este loc înfundat.
Or, în speță este cert demonstrat că reclamantul nu are un drept de proprietate asupra terenului pe care se află edificată construcția casă de locuit, cu privire la care pretinde că este proprietar.
În atare situație, în mod corect acțiunea întemeiată pe art. 616 Cod civil a fost respinsă.
Cât privește aspectele ce vizează dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției casă de locuit, acestea exced cadrului procesual, câtă vreme la instanța de fond nu s-a formulat nici un fel de cerere în acest sens.
Aspectele legate de dreptul de proprietate asupra construcției au constituit argumente în susținerea cererii întemeiată pe dispozițiile art.616 Cod civil și au fost analizate de instanța de apel ca atare.
Aceste aspecte au fost dezlegate de instanțele de judecată în litigiile purtate anterior între părți și nu pot fi repuse în discuție în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, instanța de fond nu a fost investită cu astfel de cerere.
Față de considerentele expuse, recursul reclamantului este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
30.06.2008
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
