Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 60/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.317 din data de 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-reclamantă C, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.28 din data de 19.02.2008, emisă de Baroul A-cabinet individual și avocat, pentru intimații-pârâți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 19.02.2008, emisă de Baroul B-cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.10 lei, achitată cu chitanța nr.38043 din data de 13.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante, avocat, depune la dosar dovada achitării timbrajului și arată că nu mai are cereri de formulat, aprteciind că decizia este nelegală, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Precizează că expertul cauzei a măsurat înălțimea ferestrei la 150 cm de la sol, nu de la podea, astfel încât nu este vorba de o fereastră de aerisire și iluminare.
Avocat, pentru intimații-pârâți, depune la dosar delegație și întâmpinare, urmând ca aceasta să fie avută în vedere ca fiind concluzii scrise. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că expertul cauzei a respectat întocmai obiectivele stabilite de către instanță, iar acțiunea de servitute de vedere este neîntemeiată. Precizează că pârâtele sunt rude cu reclamanta, aceasta din urmă ajutându-le la edificarea casei. De asemenea, arată că pe linia de hotar este construită o magazie, care limitează vederea din casa intimatelor la fereastra de la bucătărie. Mai mult decât atât, mai există un copac care limitează vederea de la ferestre.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea promovată la data de 20.12.2004 și înregistrată sub nr.12912/2004 pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâții, și G, solicitând instanței, prin sentința ce se va pronunța în cauză, obligarea acestora la a zidi de vedere de la imobilul construcție proprietate personală, la a monta jgheaburi și burlane pentru ca apele pluviale și zăpada să nu se mai scurgă pe terenul său și la a demola o magazie aflată pe linia de hotar, fixând termen pentru aceasta, cu aplicarea unor sancțiuni pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este vecină cu pârâții, iar aceștia au deschideri de vedere în zidul casei lor la o distanță mai mică decât limita legală. Reclamanta a mai susținut că această casă nu are montate jgheaburi și burlane, astfel încât picătura streșinii cade pe terenul său, de asemenea, pârâții au o magazie din scândură amplasată chiar pe hotarul dintre proprietăți, iar apa se scurge pe terenul său.
La data de 18.03.2005 pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat instanței să o oblige pe reclamantă să-și taie pomul (păr) care, se află la o distanță de 30 cm de proprietatea lor și, din pricina rădăcinilor, amenință rezistența fundației casei, ale cărui crengi umbresc locuința, creând riscul de a le distruge acoperișul. De asemenea, s-a solicitat obligarea reclamantei să-și monteze jgheaburi și burlane la fânarul care este construit la o distanță de circa 20 cm de gardul pârâților, precum și obligarea acesteia la a-și dărâma garajul construit la limita dintre proprietăți. În cazul în care reclamanta nu va efectua lucrările de bună voie, pârâții au solicitat să li se încuviințeze a le face pe cheltuiala acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a susținut de către pârâții-reclamanți, că de câțiva ani sunt șicanați de reclamanta-pârâtă, deși aceasta este cea care are părul la o distanță foarte mică de casa lor, apa pluvială și zăpada se scurg pe terenul lor, iar garajul improvizat al acesteia se află pe linia de hotar a celor două proprietăți.
Prin sentința civilă nr.1420/31.03.2006, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții să demoleze magazia din scândură construită pe linia de hotar, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 10 lei RON pe zi de întârziere. A fost respinsă cererea reconvențională, iar pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 155 lei RON.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că părțile au proprietăți vecine, situate în, sat M, județul
În anul 1978 pârâții-reclamanți au obținut autorizația de construire nr.1730 pentru construirea unei case (parter-etaj), fiind și edificată.
Întrucât, prin răspunsul dat la interogatoriu de către reclamanta-pârâtă (46) aceasta a recunoscut că pârâții-reclamanți și-au montat jgheaburi și burlane la casă, instanța a constatat că acest capăt de cerere al reclamantei-pârâte a rămas fără obiect.
În ceea ce privește fondul cauzei, din probele administrate în cauză, instanța a reținut că imobilul casă al pârâților-reclamanți, compus din demisol+parter+etaj, este construit în anul 1978 și are amplasate 7 ferestre pe fațada dinspre reclamanta-pârâtă, dintre care numai 6 cu geam clar, ale dormitoarelor și ale unei bucătării (27).
Mai reiese faptul că imobilul casă al pârâților-reclamanți este amplasat oblic față de imobilul casă al reclamantei-pârâte, la o distanță de 8,5,și, deși datează în acest loc încă din anul 1978, reclamanta-pârâtă nu s-a mai plâns până acum că ar fi deranjată de această situație, așteptând 26 de ani până la momentul promovării acțiunii.
Instanța a constatat că una dintre condițiile instituirii unei servituți de vedere este aceea ca servitutea să nu fie exercitată în mod abuziv, deoarece nimănui nu-i este permis să abuzeze de dreptul său pentru a prejudicia pe altul. Astfel, s-a constatat că acțiunea este una șicanatorie din partea reclamantei-pârâte, cu atât mai mult cu cât cele două case nu au vedere directă una spre cealaltă, iar acțiunea a fost promovată cu puțin înainte de împlinirea termenului de 30 de ani privind dobândirea dreptului de a deschide ferestre sub limita legală, prin prescripție achizitivă.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că acest capăt de cerere este neîntemeiat și l-a respins.
În ceea ce privește capătul de cerere privind demolarea magaziei, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.610 Cod civil, care prevăd o distanță pe care proprietarul terenului trebuie să o respecte pentru efectuarea unei lucrări lângă zidul despărțitor. Această distanță este stabilită de acte normative speciale sau de obiceiul locului, dar în mod indubitabil trebuie să existe o anume distanță, neputând fi amplasate pe linia de hotar.
În consecință, pentru acest capăt de cerere acțiunea a fost admisă, iar pârâții-reclamanți au fost obligați să demoleze această magazie, sub sancțiunea de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În termen legal, reclamanta a declarat apel împotriva sentinței, pe care a criticat-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii privind obligarea pârâților la zidirea ferestrelor.
În dezvoltarea apelului, reclamanta a arătat că de la casa pârâților se află la o distanță mai mică de 19 decimetri, stabilită de dispozițiile art.612 Cod civil, iar această distanță trebuie măsurată până la hotarul comun și nu până la casa reclamantei. S-a mai arătat că motivarea instanței, în sensul că a trecut o perioadă de 26 ani de la data construirii casei și până la aceea a promovării acțiunii, excede textelor legale din materia servituților.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.710 din 30 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul și a obligat-o pe reclamantă să plătească intimaților suma de 400 lei RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art.612 Cod civil, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere la o distanță mai mică de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină.
Din acest text de lege rezultă că distanța de 19 decimetri (190 cm.) trebuie măsurată de la zidul construcției în care se află și până la proprietatea vecină, care în speță începe de la zidul despărțitor dintre proprietățile părților.
Rezultă deci că în mod greșit prima instanță a avut în vedere distanța de 8,5 dintre construcțiile părților, în loc să aibă în vedere distanța dintre casa pârâtei și gardul despărțitor.
Din expertiza întocmită de ing. a rezultat că toate care dau spre proprietatea reclamantei se află la distanțe mai mici decât distanța de 19 decimetri prevăzută de art.611 Cod civil.
Din acest punct de vedere motivarea primei instanțe (care a avut în vedere distanța dintre case) este greșită, după cum greșită este și susținerea că acțiunea este șicanatorie, fiind promovată cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de 30 de ani de prescripție achizitivă.
Chiar dacă de la casa pârâților se află la o distanță mai mică de 19 decimetri, tribunalul a constatat că nu se impune zidirea acestora, deoarece respective sunt singurele ferestre practicate în încăperile casei, iar prin închiderea acestora s-ar împiedica aerisirea încăperilor respective. Este vorba despre așa numitele deschideri de aer care pot fi practicate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin, deoarece ele constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu sunt de natură al prejudicia pe proprietarul vecin.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art.576 și urm. Cod civil.
Astfel, deși instanța de apel a considerat corecte criticile aduse de apelantă hotărârii instanței de fond cu privire la existența unei distanțe mai mici decât cea legală între deschiderile din zidul casei intimaților și hotarul dintre imobile, aceasta a încălcat prevederile art.612, 613 Cod civil, respingând capătul de cerere privind zidirea ferestrelor.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.8/R/15.01.2007, a admis recursul reclamantei, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, pentru considerentele menționate în continuare.
Curtea a reținut că instanța de apel în mod corect a apreciat, din probele administrate, că toate imobilului proprietate a intimaților, care sunt orientate înspre proprietatea reclamantei-recurente, se află la o distanță mai mică decât distanța de 19 decimetri.
Or, potrivit art.612 Cod civil, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere la o distanță mai mică decât 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină, titularul fondului dominant putând uza de dreptul său de a dispune în orice mod de prerogativele pe care legea i le recunoaște în temeiul art.480 Cod civil, în termenul legal de prescripție extinctivă, de 30 de ani, prevăzut de dispozițiile art.623 Cod civil.
Nu este mai puțin adevărat însă, că privitor la deschiderile de ferestre și la deschiderile pentru aer și lumină, instanța supremă a statuat că, deschiderile pentru aer și lumină constituie atribute ale dreptului de proprietate și pot fi practicate la orice înălțime și distanță de fondul vecin, în timp ce deschiderile de ferestre de vedere, la o distanță mai mică decât cea legală, constituie o servitute care nu poate fi dobândită decât prin titlu sau prin uzucapiune.
În speță, așa cum reiese cu certitudine din poziția procesuală a părților, precum și din probele administrate, nu se poate vorbi de existența unei servituți de vedere dobândită prin titlu, cu atât mai puțin prin uzucapiune, dată fiind promovarea acțiunii de către reclamantă în termenul legal de prescripție extinctivă.
În acest context, în virtutea rolului activ impus de dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, tribunalul ar fi trebuit să lămurească, prin probele administrate, care este destinația reală a deschiderilor practicate de intimați spre proprietatea recurentei-reclamante, respectiv dacă sunt pentru vedere ori pentru aerisire, în funcție de mărimea acestora, înălțimea la care sunt amplasate, precum și existența sau nu a altor posibilități de iluminare naturală ori de aerisire a imobilului.
În situația din urmă, în vederea unei juste soluționări a cauzei, să se găsească o soluție echitabilă pentru ambele părți procesuale, astfel încât să nu poată fi exercitate abuziv drepturile de care dispun fiecare, în virtutea calității de proprietari ai unor imobile ce se învecinează.
Întrucât obiectivele sus-menționate nu pot fi atinse decât prin efectuarea unei lucrări de specialitate, respectiv a unei noi expertize tehnice sau a completării celei efectuate in primă instanță, probă care nu poate fi administrată în recurs, potrivit dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, Curtea, în considerarea și a art.129 Cod procedură civilă, s-a constatat oportunitatea admiterii recursului declarat de reclamanta C împotriva deciziei civile nr.710 din 30 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- (număr în format vechi 2357/cv/2006).
Rejudecând cauza, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.317/23.10.2007, a respins apelul reclamantei ca nefondat reținând următoarele:
Este real că imobilul intimaților este situat la o distanță mai mică de 19 decimetri de proprietatea vecină a apelantei, deci și au aceiași situație. S-au identificat mai multe ferestre ale casei intimaților, poziționate către proprietatea apelantei, la casa scării, la dormitor, sufragerie, la bucătărie, urmând a se analiza situația pentru fiecare încăpere.
Astfel, de la casa scării au dimensiuni mici și sunt amplasate la înălțimea de 1,70, existând posibilitatea amplasării acestora lateral. Aceste geamuri au fost însă acoperite de intimați cu rigips și tencuială până la momentul completării raportului de expertiză.
de la dormitoare și sufragerie au rol de aerisire și de iluminare naturală a acestor încăperi, iar nu de vedere, neexistând altă posibilitate de aerisire sau de iluminare naturală a acestora.
În ce privește bucătăria, care are instalație de gaz metan, au rol de aerisire în principal, ca și cea din încăperea unde se află centrala termică. Mai mult, acestea sunt amplasate pe fațada posterioară a clădirii, spre Nord, iar în cazul amplasării de geamuri nu ar pătrunde suficientă lumină naturală, având în vedere că în dreptul ferestrei de la parter se află amplasată magazia apelantei, la 40 cm de hotar, care umbrește geamul destul de mult. La această situație, insuficientei iluminări naturale cu geam mat, contribuie și copacul de pe terenul reclamantei, care depășește ca înălțime streașina casei intimaților și are o coroană deasă, umbrind nu numai parterul, dar și de la etaj.
Prin urmare, raportul de expertiză completat a arătat clar că a căror închidere o dorește apelanta au rol de aerisire și iluminare naturală, iar nu de vedere, neexistând posibilitatea acoperirii lor și a amplasării în altă parte.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, reclamanta C criticând-o pentru nelegalitate sub motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că au fost încălcate dispozițiile art.612 Cod civil, art.129 pct.5 și art.315 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că instanța de apel, în rejudecarea cauzei, după completarea expertizei tehnice, trebuia să găsească o soluție echitabilă pentru ambele părți, în condițiile în care în litigiu se află la înălțimea de 1,50 de sol, având atât rol de aerisire și de iluminare, cât și rol de vedere.
Cu toate acestea, tribunalul a găsit o soluție numai în interesul intimaților, deși aceștia și-au amplasat casa foarte aproape de hotar și au făcut ferestre spre nord, de unde nu vine niciodată.
Deși expertul cauzei s-a ferit să spună adevărul, pe aflate la înălțimea de 1,5 se poate privi cu ușurință, iar instanța de apel deși era obligată să găsească soluția montării ferestrelor la o înălțime care să nu permită vederea, nu a găsit-
În consecință, reclamanta a solicitat admiterea recursului, în principal, modificarea deciziei în sensul admiterii pe fond a acțiunii, iar în subsidiar, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu au fost respectate prevederile art.315 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că tribunalul a respectat decizia de casare, a dispus completarea raportului de expertiză și a încuviințat obiecțiunile reclamantei, stabilindu-se că nu există posibilitatea de vedere prin în litigiu.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate instanța de apel a făcut o aplicare corectă a legii.
Astfel, tribunalul a respectat dispozițiile art.315 Cod procedură civilă în ceea ce privește necesitatea completării expertizei tehnice efectuate în cauză, precum și cele ale art.129 al.5 Cod procedură civilă, încuviințând obiecțiunile formulate de reclamantă la completarea raportului de expertiză.
În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de apel nu a luat toate măsurile legale în scopul aflării adevărului, pe baza stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.612 Cod civil, trebuie reținut că, față de situația de fapt stabilită de instanța de apel, inclusiv pe baza completării raportului de expertiză tehnică dispusă prin decizia de casare, instanța de apel a făcut o aplicare corectă a legii la situația de fapt reținută, în condițiile în care în litigiu au rol de aerisire și iluminare naturală și nu de vedere.
Critica privind interpretarea greșită a completării raportului de expertiză tehnică nu poate fi încadrată în motivul de nelegalitate invocat și nici în celelalte motive de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta C, împotriva deciziei civile nr.317 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/28.02.2008.
Jud.apel:.
-.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
