Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 93
Ședința publică din data de 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Maria David
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în com., județ D,împotriva deciziei civile nr. 319 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 10 septembrie 2008, în contradictoriu cu intimații -pârâți și, ambii domicilați în com., județ D, intimații-reclamanți și, ambii domiciliați în comuna, jud. și intimații - intervenienți și, ambii domiciliați în com., Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr.4/2008 din cadrul Baroului P, intimatul-pârât, personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 88/2008 din cadrul Baroului D, lipsind intimații-reclamanți,intimatul-pârât și intimații-intervenienți și.
Procedură îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor seria - nr.-/28.11.2008; seria - nr. -/2009 și 0,15 lei timbru judiciar, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin apărători, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant critică decizia tribunalului pentru nelegalitate în conformitate cu prevederile art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Arată recurentul reclamant că instanța de apel a făcut o analiză superficială a motivelor de apel formulate împotriva sentinței judecătoriei, redând considerentele hotărârii primei instanțe, cu o motivare contradictorie și străină de natura pricinii.
Astfel, din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică și probele testimoniale a rezultat că terenul reclamantului este loc înfundat,iar accesul la acesta s-a realizat întotdeauna pe terenul pârâtului, până la momentul blocării din partea acestuia.
Mai arată recurentul reclamant că prin cele două variante de lotizare din raportul de expertiză întocmit de, în varianta I omologată de instanță s-a încălcat principiul disponibilității în condițiile în care s-a reținut că terenul reclamantului este loc înfundat. Nu e poate impune o altă cerere de chemare în judecată, intimatul pârât cunoștea care din cele două variante a fost folosită.
Solicită, în baza art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul admiterii acțiunii și omologarea raportului de expertiză întocmit de expert, în varianta a II-, drum pe care reclamantul l-a utilizat dintotdeauna și care străbate proprietatea intimatului pârât.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât e solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimatul pârât, prin apărător, că motivele expuse oral sunt altele decât cele prezentate în scris, în speță nu este vorba de o rejudecare ci o acțiune de servitute, pe calea ordonanței președințiale.
Mai arată intimatul pârât că au fost efectuate două rapoarte de expertiză, dar că reclamantul a refuzat introducerea în cauză a persoanelor pe ale căror terenuri trecea drumul de acces, respectiv pe -..
Totodată, varianta a II solicitată de recurentul reclamant nu îndeplinește criteriile prevăzute de art. 616 - 619 Cod civil, în care se prevede că trecerea trebuie făcută pe calea cea mai scurtă, trebuie ales locul ce ar pricinui o pagubă cât mai mică, iar proprietarul locului înfundat trebuie să-l despăgubească pe cel căruia îi pricinuiește paguba.
Susține intimatul pârâtă că instanța, în urma probelor administrate cu expertiză și cercetare la fața locului a pronunțat o hotărâre legală, a apreciat corect că acest drum pe care îl dorește reclamantul este mult mai, sunt 9 pomi fructiferi cu o vechime de 10 ani, nu există porți de acces la acest drum.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la 04.07.2006 reclamanții, -. și, au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca pe calea ordonanței președințiale, acesta să fie obligat să-și ridice gardul și construcția provizorie din stâlpi cu scândură pentru depozitarea fânului în vederea deblocării accesului la proprietățile reclamanților.
La data de 11 iulie 2006 numiții și au formulat o cerere de intervenție în nume propriu, arătând că drumul acaparat de către pârât era singurul pe care se putea ajunge la terenurile lor.
Prin sentința civilă nr.2816/3.08.2006 a fost admisă acțiunea precum și cererea de intervenție, formulate împotriva pârâților și G, fiind obligați pârâții să-și ridice gardul și construcția provizorie din stâlpi din lemn cu scândură pentru depozitarea fânului, amplasate pe calea de acces - De -5543.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și, care a fost admis prin decizia civilă nr.759/10.10.2006, a fost casată sentința instanței și trimisă cauza spre rejudecare cu motivarea că stabilirea unui drum de servitute se poate face numai pe calea unei acțiuni pe dreptul comun și nu pe calea unei ordonanțe președințiale, fiind necesare administrarea de probe, inclusiv o expertiză de specialitate.
Cu ocazia rejudecării cauzei, la data de 15.01.2007 reclamantul a solicitat, în baza art.616 cod civil crearea unui drum de servitute în prelungirea De 5543.
Totodată, în cauză au fost audiați și martorii, G și, au fost depuse înscrisuri și s-au luat interogatorii părților.
De asemenea, s-a dispus și s-a efectuat o expertiză topografică prin care s-a stabilit calea de acces a reclamanților la drumul public De 5543.
Prin sentința civilă nr.1295/13.03.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată din oficiu și au fost respinse acțiunile formulate împotriva pârâților, și Primăria.
Prin aceeași sentință au fost respinse și cererile de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat crearea unui drum de servitute peste terenul vecin cu al său, situat în comuna, punct, teren ce s-a aflat în propritatea lui însă, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2297/24.02.1992 terenul a intrat în proprietatea pârâtului.
Prin urmare, deoarece pârâtul nu mai era proprietarul terenului ca se învecina cu cel al reclamantului, a fost admisă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Referitor la acțiunile formulate de către reclamanții inițiali și, precum și cele ale intervenienților și, s-a constatat că aceștia nu și-au precizat cererile astfel încât s-a apreciat că ele au ca obiect, în continuare, cererea de stabilire de servitute pe calea ordonanței președințiale, cerere care, potrivit deciziei Tribunalului, nu se poate solicita pe calea ordonanței președințiale.
În ceea ce privește cererea reclamantului, de creare a unui drum de servitute, față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză s - a constatat că varianta I este contrarie dispozițiilor art.616 Cod civil, întrucât cele două fonduri de teren nu se învecinează, iar varianta II este neeconomicoasă pentru proprietarul fondului aservit și mai lungă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, arătând că trenul pe care îl deține este loc înfundat, iar trecerea s-a efectuat întotdeauna pe terenul aflat în proprietatea pârâtului.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul acesta a solicitat respingerea apelului arătând că accesul către terenul reclamantului se făcea și pe alte proprietăți, inclusiv pe un teren aparținând Primăriei comunei. Ca atare a considerat că instanța de fond a apreciat în mod just că nu sunt îndeplinite condițiile prev.art.161- 619 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 319/10 septembrie 2008, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr.1295/13.03.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați -pârâți și, intimații -reclamanți și, și intimații- intervenienți și, domiciliați în comuna, județul S-a păstrat hotărârea atacată.
A mai fost obligat apelantul reclamant la plata sumei de 400 lei, către intimatul, reprezentând cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea pârâtului de a ridica gardul și construcția provizorie din stâlpi cu scândură pentru depozitarea fânului în vederea deblocării accesului la proprietățile reclamanților.
Ulterior, la data de 03.08.2006 a fost introdus în cauză în calitate de pârât și numitul, actualul proprietar al terenului dobândit de la potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2297/24.02.1992.
Față de această situație în mod corect instanța de fond a constatat că nu are calitate procesuală pasivă, fapt ce nu a fost contestat, de altfel nici de către apelant.
Cu privire însă la solicitarea reclamantului prin care și-a precizat cererea principală solicitând, în baza art.616 Cod civil crearea unui drum de servitute pe terenul pârâtului și al Primăriei comunei, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice care a expus două variante dintre care una stabilește un drum de 50 metri lungime din drum de exploatare De 5543 și în continuare 47,5 până la intervenientul, iar cea de-a doua prevede un drum de 85 ce traversează terenul pârâtului de la drumul de exploatare ocolind fânarul prin colțul de NE pentru a ajunge la terenul reclamantului.
S-a constatat așa dar că aceasta a doua variantă care prevede drumul de acces pe terenul pârâtului este mai oneroasă decât prima variantă și deci în mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.616 -619 Cod civil în sensul că " trecerea trebuie regular făcut pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
În motivarea cererii a arătat că prima variantă a raportului de expertiză este străină de cadrul procesual trasat de cererea de chemare în judecată și în consecință la fel de străină de prezenta cauză este și motivarea instanței de fond, care în loc să judece cererea cu care a fost investită a transpus cauza prin considerentele hotărârii sale în cadrul procesual în alt plan.
Mai susține recurentul că, acordându-se eficiență variantei I a raportului de expertiză, care nu are legătură cu cadrul procesual trasat, s-a încălcat în mod flagrant principiul disponibilității, în condițiile în care s-a reținut în mod clar că terenul care aparține recurentului este, loc înfundat", iar accesul la el s-a realizat întotdeauna pe terenul pârâtului -intimat, desigur până la momentul blocării din partea acestuia, fapt ce a determinat promovarea prezentei acțiuni.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate iar pe fond admiterea acțiunii și omologarea variantei a II Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum se poate observa cererea inițială s-a promovat pe calea ordonanței președințiale, iar cu ocazia rejudecării s-a ajuns indirect în a se considera o acțiune în stabilirea unui drept de servitute, în favoarea unei părți, față de alte persoane care nici nu se învecinează cu ceilalți proprietari.
Într-adevăr, tribunalul a reținut corect prin decizia civilă nr. 759/ 10 oct. 2006 că printr-o ordonanță președințială nu se poate solicita crearea unui drept de servitute conform art. 616 Cod civil.
Examinând din punct de vedere procedural conținutul cererii inițiale, fără să se antameze fondul, curtea va constata că reclamanții și-au menținut cererea inițială aceea de ordonanță, încercarea modificării acesteia după casare fiind total eronată, astfel încât nimic nu-l împiedică pe recurentul-reclamant să promoveze o eventuală acțiune prin care să solicite crearea unui drept de servitute, ocazie cu care să se judece în contradictoriu și cu celelalte persoane cu care se învecinează.
A analiza în detaliu motivele de recurs și a da eficiență uneia din variantele propuse de expert, ar însemna că nici cu ocazia soluționării recursului nu se are în vedere faptul că este vorba de o ordonanță președințială prin care nu se poate stabili un drept de servitute, acțiune care nu are nici caracter vremelnic și nici urgență în soluționarea impusă de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, temeiul de drept nemodificat de recurentul-reclamant.
Prin urmare, curtea conform prevederilor art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, iar conform art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 319/10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în comuna, județul D, reclamanții, ambii domiciliați în comuna, județul D și intervenienții, ambii domiciliați în comuna, județul D, ca nefondat.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier CM
2 ex./ 6.02.2009
f-- Judecătoria Târgoviște
a- - Tribunalul Dâmbovița
;
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Maria David
