Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.104
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, G, P, G, IA, A, N, G,
, G, G, -., -., -., G, R, toți prin procurator consilier juridic, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Primăriei Municipiului B,-,.1, camera 18, jud. B, împotriva sentinței civile nr.1093 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI B prin.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs formulate recurenții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea ia act de solicitarea recurenților reclamanți de judecare cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de reclamanții, G, P,
, G, IA, A, N, G, G, G, -., -., -., G, R, împotriva sentinței civile nr. 1093 din data de 5 noiembrie 2008 a Tribunalului Buzău constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău reclamanții mai sus menționați în calitate de personal contractual din cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului municipiului B, prin procurator au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea contractului colectiv de muncă
și implicit a contractelor individuale de muncă al fiecărui salariat contractual reclamant, în sensul includerii în cuprinsul acestora a obligației angajatorului de a acorda tichete de masă, începând cu data de 30.09.2008 (dată la care s-a solicitat pe cale administrativă dreptul pretins), conform practicii judiciare și uzanțelor în materie; obligarea la plata către fiecare salariat contractual - reclamant a sumelor de bani reprezentând c/val. tichetelor de masă de care aceștia urmau să beneficieze potrivit Legii 142/1998 și care nu au fost acordate pentru perioada 01.01.2002- 30.09.2008, sumă actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Au pretins reclamanții că au calitatea de personal contractual și sunt salariați în cadrul Aparatului propriu de specialitate al Primarului municipiului B și în conformitate cu prevederile art.1 din Legea 142/1998 actualizată privind acordarea tichetelor de masă au dreptul la alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, c/val. acestora fiind suportată integral de către angajator.
Conform art.1 alin.2 din Legea 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, al bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Reclamanții au mai menționat că acordarea tichetelor de masă era și este în continuare condiționată de alocarea resurselor bănești în bugetele de venituri și cheltuieli, dar acest drept de care în prezent nu mai beneficiază, se putea acorda separat din veniturile proprii. Funcționarii publici din Aparatul de specialitate al Primarului municipiului B au beneficiat de acest drept până în anul 2002 când prin legea bugetului de pe anul respectiv a fost suspendat exercițiul acestui drept. Față de suspendarea exercițiului unui drept și față de consecințele juridice ale unui astfel de suspendări, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr.XXIII/2005. Conform acestei decizii, opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție este că, deși prin dispozițiile OUG 33/2001 precum și prin legile bugetului de stat pe anii 2002 - 2006 fost suspendat exercițiul unui drept, "în cazul reclamanților dreptul la tichete de masă, existența acestui drept nu a încetat nici o clipă pentru ca acest drept să fie încălcat/nesocotit de către angajatorul pârât.
Prevederile legale menționate anterior au devenit neaplicabile întrucât instituția Primarului Municipiului nu a mai prevăzut niciodată, după apariția legii pentru aprobarea bugetului de stat și al asigurărilor sociale pe anul 2002, sumele de bani necesare în bugetele de venituri și cheltuieli pentru tichete de masă și pe cale de consecință au fost lipsiți de acest drept, care de altfel era cuprins și în contractul colectiv de muncă. Instituția nu a mai prevăzut sumele de bani necesare din perioada 2002-2007 menținut suspendarea exercițiului dreptului respectiv.
Angajatorul s-a mai prevalat de anumite acte normative, Legea 511/2004, Legea 379/2005- în care s-a statuat că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Reclamanții au mai arătat că angajatorul pârât a încălcat disp.art.41 și 53 alin.2 din Constituția României - privind dreptul la măsuri de protecție socială și restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți ce se poate dispune numai dacă este necesară într-o societate democratică, în anumite cazuri enunțate în acest text de lege, ceea ce nu este dovedit în speță.
Au mai invocat faptul că în prezent există angajatori în sistemul bugetar care acordă tichete de masă diverselor categorii de salariați (medici, funcționari, profesori) și, reclamanții, fiind tot bugetari - practic se face o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, încălcându-se disp.art.41 alin.2 și art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Consideră că angajatorul avea obligația să facă demersurile necesare reluării acordării acestui drept și să identifice, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, tocmai pentru faptul că fondul este destinat și reprezintă o măsură de protecție socială de securitate a muncii.
Pârâtul Primarul municipiului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul arătat că acordarea drepturilor solicitate reglementate de Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă a fost suspendată succesiv prin legile privind aprobarea bugetului de stat și al asigurărilor sociale pe anii 2002-2007, iar în legea bugetului de stat pe anul 2008 nu a fost prevăzută resursa bugetară necesară alocării respectivelor tichete.
În acest context, în lipsa unor prevederi legale exprese în sensul reluării acordării tichetelor de masă nu se poate proceda la acordarea lor.
Reclamanții au făcut precizări la acțiune, arătând că renunță la capătul de cerere privind modificarea contractului colectiv de muncă și implicit a contractelor individuale de muncă a fiecărui reclamant, în sensul includerii în cuprinsul acestora a obligației angajatorului de a acorda tichete de masă pe viitor, începând cu data de 30.09.2008 ( fila 44 dosar).
După administrarea probatoriilor Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr.1093 din 5 noiembrie 2008 luat act de renunțarea la judecată a reclamanților la primul capăt de cerere, pe fond respingând acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit Legii nr.142/1998 pentru personalul bugetar tichetele de masă se acordă numai în ipoteza în care sumele necesare au fost prevăzute în bugetele instituțiilor având calitatea de angajator, iar acordarea acestora nu constituie o obligație legală în sarcina angajatorului având caracter facultativ.
Mai mult decât atât, conform art. 2 din Normele de Aplicare ale Legii nr.142/1998 aprobate prin nr.HG5/1999, numărul salariaților care primesc tichete, valoarea acestora, numărul de zile lucrătoare pentru care se acordă și criteriile de selecție se stabilesc prin clauze ale contractului colectiv de muncă, ori în cazul reclamanților CCM încheiat la nivelul anului 2000 prevedea la art. 32 alin.4 că salariații beneficiază de Legea nr. 142/1998 conform înțelegerii părților.
Această înțelegere nu a fost nici când materializată, și prin urmare, în mod corect angajatorul nu dispus acordarea acestor tichete de masă, neavând alocate nici fonduri bugetare în acest sens.
A mai reținut instanța de fond că prin legile de aprobare ale bugetelor de stat pe anii 2002-2006 inclusiv s-a prevăzut în mod expres că unitățile și instituțiile bugetare nu vor acorda tichete de masă, cu excepția acelora care se finanțează integral din venituri proprii, ceea ce nu este cazul Primăriei municipiului
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit Tribunalul nu a recunoscut vocația acestora de a primi tichete de masă așa cum se dispune prin art.1 Legea nr. 142/1998.
Sub acest aspect, ținându-se seama că alte categorii de bugetari beneficiază de tichete de masă s-a creat o discriminare care nu este justificată și care nu poate fi înlăturată decât prin admiterea acțiunii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect reclamanții prin motivele de recurs au arătat că au vocație pentru a primi tichete de masă, întrucât au calitatea de salariați încadrați cu contract individual de muncă, numai că transformarea acestei vocații într-un drept salarial este condiționată așa cum se arată în Legea nr. 142/1998 și Normele de Aplicare ale acesteia de existența unor clauze exprese în contractul colectiv de muncă prin care să se stabilească numărul beneficiarilor de tichete, cuantumul și zilele pentru care se acordă, precum și de prevederea în bugetul instituției a unor sume cu această destinație.
În speță, nu s-a dovedit că aceste cerințe legale ar fi fost îndeplinite, iar existența unei discriminări, și reală dacă ar fi, nu îndreptățește instanțele judecătorești, așa după cum s-a stabilit de către Curtea Constituțională, să pronunțe hotărâri judecătorești prin care să adauge la lege sau dimpotrivă prin care să refuze aplicarea unor legi.
Cu privire la ultima critică a recursului, Curtea constată că în mod corect tribunalul nu a reținut că între reclamanți și funcționarii publici ar exista o discriminare, deoarece nu există condiții de similitudine, aceștia din urmă fiind o categorie de salariați având un statut deosebit cu drepturi și obligații specifice, prin urmare, cu un regim juridic diferit decât cel al personalului contractual, iar aceste diferențe nu constituie discriminări.
Față de aceste considerente recursul reclamanților se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, G,
, P, G, IA, A, N, G, G, G, -., -., -., G, R, toți prin procurator consilier juridic, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Primăriei Municipiului B, cu sediul în B,-,.1, camera 18, județul B, împotriva sentinței civile nr.1093 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI B prin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. AB/DV
2 ex/19.02.2009
Dosar fond - - Tribunalul Buzău
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
