Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.118/R-CM
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier:
Pe rol, fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamanții, G, G, G, G, G, in calitatae de mostenitor pentru, in calitate de mostenitor pentru, G, G, G, A G, CF., FM., C, - moștenitor pentru, G, moștenitor pt., mostenitor pt., A, G, G, moștenitor pt., moștenitor pt., FM., G, A, G, G, NA, mostenitor pt., mostenitor pt., G, G, G, G, MV. A, MV., G, OG, G, N, G, G, G, FM., G, R, FM., A, FM. FM. FM., G, (fosta, mostenitor pt., mostenitor pt., mostenitor pt., de intervenienții, G, C, -moștenitor pentru, -moștenitor pentru, - moștenitor pentru, -moștenitor pentru, de pârâtele și, împotriva sentinței civile nr.621/CM din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 25.04.2008, reclamanții, G, G, G, -, G, G, -, în calitate de moștenitor pentru, în calitate de moștenitor pentru, -, -, G, G, G, a G, -, Lucretia, -, -, C, - moștenitor pentru, -, G, moștenitor pt., moștenitor pt., a, Din, G, G, -, a moștenitor pt., moștenitor pt., -, -, -, G, Ginca, -, -, -, scu -, scu, G, G, moștenitor pt. -, -, -, Relia moștenitor pt. -, -, -, - -, a, G, G, -, -, -, -, -, Masura, G, G, -, -, -, -, a, -, G, OG, G, G, G, G, Patru, -, -, G, -, R, a, -, -, lescu, let, tu, Lucretia, -, -, -, - G, -, -, (fosta ), -, che, moștenitor pt. ica, moștenitor pt. ica, moștenitor pt. ica, au chemat în judecată pe pârâtele, pentru a fi obligate să le plătească drepturile salariale reprezentând primele de Paște și C potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate pentru perioada 2005-2008 și până la zi, să se actualizeze aceste drepturi cu indicele de inflație și cu acordarea dobânzii legale potrivit nr.OG9/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit normei din contractul colectiv de muncă trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, însă angajatorii nu au respectat contractul colectiv de muncă.
Au mai susținut că pentru anul 2003 aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă ulterior acestui an prevederea nu a mai fost respectată.
La data de 20.05.2008 au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții -, a, -, -, G, a, -, -, -, -, C, -, Genel, -, -, Ratea, -, -, - moștenitor pentru, - moștenitor pentru, a - moștenitor pentru, - moștenitor pentru, care au solicitat aceleași drepturi salariale în contradictoriu cu aceiași pârâți.
La termenul din 19.06.2008 s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și s-a restrâns acțiunea în sensul că s-a arătat că față de pârâta reclamanții și intervenienții își restrâng pretențiile.
Totodată au mai formulat cerere de intervenție în interes propriu, Din, scu, ia, -, G, și, cererea care a fost disjunsă al același termen de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că upă intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr. 130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paște (art.168 alin.1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.168 alin.2. entru anul 2004, textul art.168 alin.2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003 iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Prin Decizia nr.3793/18.06.2007,Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr.5140/2007 intitulata "Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art.168 din CCM al ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a pârtilor semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 ale art.168 să fie incluse in salariul lunar de baza al angajaților, precum si ca, începând cu 2003, părțile au înțeles ca art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, considerându-se că, "ererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
S-a mai susținut că acțiunea este prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă reținându-se că, potrivit art.158 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, respectiv art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Prin sentința civilă nr.621/CM/25 iunie 2008, Tribunalul Argeș admis în parte acțiunea principală precizată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta să plătească reclamanților menționați în dispozitiv drepturile salariale suplimentare (în cuantum net), neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în perioada 25.04.2005 - 23.06.2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A fost obligată pârâta SA să plătească reclamanților menționați în dispozitiv drepturile salariale suplimentare (în cuantum net), neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în perioada 25.04.2005 - aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suplimentările salariale cuvenite pentru Paștele anului 2005 în ceea ce-i privește pe intervenienții în interes propriu.
Au fost admise în parte cererile de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți precizați în dispozitiv.
A fost obligată pârâta să plătească intervenienților în interes propriu menționați în dispozitiv drepturile salariale suplimentare (în cuantum net), neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în perioada mai 2005 - aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre intervenienți, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A fost obligată pârâta să plătească intervenienților în interes propriu precizați, drepturile salariale suplimentare (în cuantum net), neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în perioada mai 2005 - aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre intervenienți, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A fost respinsă cererea reclamanților și intervenienților privind acordarea dobânzii legale aferente acestor drepturi.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, salariați ai acesteia, cheltuieli de judecată in cuantum de 70.000 lei iar intervenienților, salariați ai acesteia, cheltuieli de judecată in cuantum de 7.000 de lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, salariați ai acesteia, cheltuieli de judecată in cuantum de 70.000, iar intervenienților, salariați ai acesteia, cheltuieli de judecată in cuantum de 7.000 de lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că eclamanții sunt/au fost salariați ai societăților pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Contractele colective de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilesc in cuprinsul art.158 pentru, respectiv art.168 la nivel de, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe / ".
La alin.2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul /, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.158 alin.1 și art.168 alin.1, însă lin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.158/168 din contractele colective de muncă invocate, societățile pârâte nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.158/168.
Potrivit art.969 cod civil voința părților semnatare ale Contractelor colective de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158/168 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens se poate observa că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 1.03.2005-6.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit în cadrul, la pct.8, modificarea alin.2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților a fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori".
Tribunalul nu a putut analiza acest înscris care, deși se susține că a fost depus la dosar în anexa 5, nu există totuși în setul de acte ce a însoțit întâmpinarea.
La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul apreciază că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
S-a mai susținut de către pârâta prin întâmpinare că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Se poate observa foarte ușor că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu poate reține acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregJ. conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul în fiecare an și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu se poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâtele nu au produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei le incumba acestora, potrivit art.287 Codul muncii.
Și prin noile modificări aduse contractelor colective de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional încheiat la 25.10.2007 la nivel de respectiv actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de SA s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și
Deși se încearcă să se dea o altă interpretare art.158 și art.168 din contractele colective de muncă invocate, art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2008 la nivel de prevede la alin.1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
Acest text se coroborează cu art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, întrucât prin actele adiționale de modificare a contractelor colective de muncă invocate nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C acestea se cuvin reclamanților și intervenienților și pe anul 2008.
Deoarece nu s-a făcut dovada includerii acestor suplimentări în salariul lunar nu pot fi reținute apărările pârâtelor în cauză.
Majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Pentru aceste considerente și în raport de disp.art.158 alin.1/168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de SC, respeciv SA, coroborate cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, cererea reclamanților și intervenienților este întemeiată în parte așa cum a fost precizată urmând a fi admisă ca atare.
În temeiul art.269 alin.1 Codul muncii vor fi obligate pârâtele să plătească reclamanților și intervenienților cu care au/ au avut/ raporturi de muncă, suplimentările de drepturi salariale neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant și cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani în urmă, de la cererii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective potrivit art.161 alin.4 Codul muncii.
În privința solicitării reclamanților și a intervenienților privind acordarea dobânzii prevăzută de nr.OG9/2000, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanților și intervenienților urmează a li se repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație. A se acorda acestora și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamanților cu care a avut raporturi de muncă cheltuieli de judecată în cuantum de 70.000 lei precum și intervenienților, în cuantum de 7.000 lei, iar pârâta a fost obligată la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 80.000 lei către reclamanți și de 7.000 lei către intervenienți.
Prin încheierea din 29 septembrie 2008 Tribunalul Argeșa admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței în sensul că s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale suplimentare (în cuantum net), reprezentând prime de Paște și C calculate în raport de un salariu de bază mediu pe unitate, pe perioada mai 2005-aprilie 2008, potrivit art.157 din contractul colectiv de muncă.
Totodată prin încheierea din 23 octombrie 2008 s-a admis cererea formulată de reclamanții precizați în dispozitiv și s-au îndreptat erorile materiale strecurate în dispozitivul sentinței în sensul că s-a dispus conceptarea în mod corect a următorilor reclamanți: cu locul de muncă la, în calitate de moștenitoare a autorului său și nu în nume propriu și în loc de.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs pârâta B, precum și reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin recursul lor, reclamanții au criticat hotărârea pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că este pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că instanța a încălcat dispoziția legală cuprinsă în norma susmenționată, potrivit cu care partea care cade în pretenții trebuie obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, instanța de fond le-a acordat cheltuieli de judecată numai suma de 154.000 lei față de 175.318 lei, cât au dovedit cu chitanțele aflate la dosarul cauzei.
Prin recursul său pârâta a criticat decizia sub următoarele aspecte:
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 suplimentările salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alin.2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voinței părților, și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
Pârâta - a criticat hotărârea pentru greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune susținându-se că în mod greșit nu s-a motivat de ce s-au considerat suplimentările de Paște și C ca drepturi salariale și că s-a încălcat principiul conform căruia unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem, astfel că trebuia să se considere că suplimentările solicitate nu sunt drepturi salariale, iar potrivit dispozițiilor art.283 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție era de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, soluția a fost criticată în sensul că în mod greșit instanța nu a reținut că textul alin.2 al art.158 CCM, text în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și C au fost introduse în salariul fiecărui salariat, nu ar mai fi avut nici un rost în anii următori dacă părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
În drept, recursurile sunt întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți se constată că este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Se constată că la filele 201-453, 454-663, 664-720 din dosarul de fond, sunt chitanțele care atestă suma plătită de către aceștia ca onorariu de avocat, respectiv suma de 173.650 lei.
Instanța le-a obligat însă pe pârâte la plata către reclamanți și intervenienți a sumei de 154.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Potrivit legii, deci, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul. Așadar, dispozițiile legale prevăzute de art.274 și urm. Cod procedură civilă fac aplicarea particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții ce a pierdut litigiul, partea din vina căreia s-a purtat procesul fiind obligată să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare.
Cum cheltuielile ocazionate de proces au fost în cuantumul de 173.650 lei, în mod greșit prima instanță de fond a acordat reclamanților doar suma de 154.000 lei, instanța nefăcând aplicarea normei cuprinsă în art.274 alin.3 Cod procedură civilă, întrucât nu și-a motivat soluția în acest sens, cuantumul cheltuielilor acordate fiind doar o greșeală de judecată a primei instanțe.
În consecință, motivul de recurs este fondat și impune modificarea sentinței în sensul obligării pârâtelor de a plăti reclamanților suma de 173.650 lei cheltuieli de judecată ocazionate de proces și neacordate de prima instanță.
Cu privire la recursurile declarate de pârâtele și - se constată că nu sunt fondate, urmând ca analiza motivelor de recurs formulate de acestea să se facă pentru următoarele argumente comune:
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumără la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza a II-a al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, suplimentările salariale de paște și de crăciun, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 suplimentările salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alin.2 cu un alt conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe unitate.
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta - pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
În consecință, față de cele arătate, urmează ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâte și să se admită recursul reclamanților, cu modificarea sentinței în sensul obligării pârâtelor la plata integrală a cheltuielilor de judecată, menținându-se în rest hotărârea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de și, împotriva sentinței civile nr.621/CM din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Admite recursul reclamanților, G, G, G, G, G, în calitate de moștenitor pentru, în calitate de moștenitor pentru, G, G, G, A G, CF., FM., C, - moștenitor pentru, G, moștenitor pt., moștenitor pt., A, G, G, moștenitor pt., moștenitor pt., FM., G, A, G, G, NA, moștenitor pt., moștenitor pt., G, G, G, G, MV. A, MV., G, OG, G, N, G, G, G, FM., G, R, FM., A, FM. FM. FM., G, (fosta, moștenitor pt., moștenitor pt., moștenitor pt., de intervenienții, G, C, -moștenitor pentru, - moștenitor pentru, - moștenitor pentru, - moștenitor pentru, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că obligă pe pârâte la plata sumei de 173.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2009, la Curtea de apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./25.02.2009
GM/4 ex.
Jud.fond.:
Gh.
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
