Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1181
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata SC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței nr.454 pronunțată la data de 23 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, anu, ina, -, Filica, C, G, G, G, G, G, G, G, -, -, G, -, G, G, G, escu, escu, C G, G, G, G, G, G, G, G, s, -, - G, -, -, -, -, G, G, G, G, Filea, Filea, G, G, scu, scu, G, G, G, HG, a, scu, G, G, G, a, ia, G, ta, G, G, a, ta, G, ta, G, a, G, G, a, ta, G, a, G, G, G, Museu, Museu, ia, a, -, G, -, G, iu, a, scu, scu, C, -, G, Radin, G, G, G, -, G, G, G, G, T, -, G, G, -, R, R G, R, -, G, (), G, SimJ., G, a, G, G, n, G, -, G, -, G, G, Oltenica, G, cu domiciliu ales la în comuna G-, sat, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru astăzi, dând următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.5527/120/29.10.2008 reclamanții au chemat în judecată CAp entru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale pentru anul 2007 precum și drepturile cuvenite pentru aprovizionarea toamnă - iarnă aferentă anului 2007.
În motivarea acțiunii au arătat reclamanții că sunt salariații pârâtei și potrivit art.187 din CCM la nivel de ramură și art.176 al.1 din CCM la nivel de unitate și respectiv art. 176 din CCM la nivel de ramură, reținute la art.176 al.1 din CCM la nivel de unitate, reclamanții aveau dreptul la suplimentările solicitate și pe care nu le-au primit.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
În termen legal, în temeiul disp.art.115 cod pr.civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat asupra capătului de cerere privind suplimentarea salarială toamnă - iarnă, respingerea ca prescrisă a acțiunii, precum și ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond respingerea ca netemeinică.
Cu privire la al doilea capăt de cerere a solicitat respingerea ca prescrisă a acțiunii, ca fiind prematură și ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a susținut de pârâtă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă - iarnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr.2412/1998.
Pe excepții se apreciază că natura drepturilor solicitate atrag aplicarea în cauză a disp. art.283 lit.e din Contractul Colectiv de muncă, iar cât privește excepția lipsei calității procesuale active, se susține că art.176 al.4 se prevede că înainte de acordarea acestor drepturi vor începe negocieri între organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
Pârâta a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, susținând că la acest moment sunt în vigoare două texte care stabilesc competența teritorială, respectiv cel din Legea nr.168/1999 și cel din art.284 din Codul muncii, și având în vedere că Legea nr.168/1999 are caracter de lege specială se vor aplica dispozițiile acestei legi care stabilește competența de soluționare a cauzei în sarcina instanței de la sediul unității pârâte. S-au depus alăturat copie de pe CCM la nivel de ramură pe 2006, formular tip al unui contract individual de muncă, Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Paritare.
Prin sentința civilă nr.454 pronunțată la data de 23 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu intimata - GRUP, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă - iarnă 2007 conform perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant, reactualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
Au fost respinse celelalte capete de cerere precum și excepțiile invocate de pârâtă privind competența teritorială, tardivitatea promovării acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamanților.
A fost obligată pârâta la 59.600 lei cheltuieli de judecată către reclamanți conform chitanței depusă la dosar.
Instanța s-a pronunțat mai întâi pe excepții.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, instanța de fond a reținut că prevederea referitoare la competența teritorială a instanței în soluționarea conflictelor de drepturi cuprinse în art.72 din legea privind soluționarea conflictelor de muncă, a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Codului Muncii - Legea nr. 53/2003, care în art.298 alin.2 ultimul punct prevede că pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare. Deci, pe baza acestei dispoziții exprese orice alte dispoziții contrare, cum este cazul celor din art.72 la care s-a făcut referire mai sus, se abrogă. Faptul că nu s-a prevăzut expres că se abrogă art.72 din Legea nr.168/1999 nu poate conduce la controverse absurde care să facă viabile niște dispoziții vechi în contradicție cu însăși finalitatea noii reglementări. Astfel, potrivit art.284 din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e Procedură civilă. Cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, sau după caz sediul. reglementării inițiale cuprinse în art.72 din Legea nr.168/1999 îl constituia asigurarea posibilității administrării cu celeritate a probatoriului, însă dezavantajele sunt pronunțate întrucât această soluție îl obliga uneori pe salariat să se deplaseze la o altă instanță decât cea de domiciliu, fiind într-o situație dezavantajoasă, date fiind distanța și costul transportului. Pe de altă parte, volumul de lucru al instanțelor bucureștene depășea considerabil volumul de lucru al instanțelor din țară, sub aspectul numărului de litigii de muncă, dat fiind numărul mare de unități angajatoare cu sediul social în B, deși multe dintre ele aveau puncte de lucru, sucursale și reprezentanțe în alte localități și faptul că autoritățile administrative și instituțiile publice centrale își au sediul în
În prezent instanța competentă este cea în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul. Numărul cel mai mare de acțiuni în domeniul raporturilor de muncă sunt introduse de salariat. cu ipoteza unei acțiuni prin care s-au solicitat drepturi salariale și drepturi de asigurări sociale, instanța supremă a decis că fiecare cerere are caracter principal și din acest motiv nu sunt aplicabile dispozițiile art.17 Cod procedură civilă, competența materială și teritorială revenind tribunalului domiciliului reclamantului pentru drepturile salariale conform art.284 Codul muncii și tribunalului sediului unității pârâtului, pentru drepturi de asigurări sociale, conform art.154 și 156 din legea nr.19/2000.
Pentru considerentele expuse instanța a respins excepția privind necompetența teritorială a instanței.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților instanța a respins-o, reținând că aceștia își justifică calitate procesuală activă în calitate de salariați ai pârâtei cu contracte individuale de muncă și pe baza cărților de muncă depuse la dosar. Faptul că nu au avut loc negocieri cu privire la suplimentările salariale solicitate nu este de natură să atragă lipsa calității procesuale.
Drepturile reclamanților sunt prevăzute în disp. art.168 din CCM la nivel de unitate, art.176 din CCM, și pe baza acestor prevederi se pot calcula fără niciun impediment suplimentările salariale care i se cuvin fiecărui reclamant. Faptul că nu au mai avut loc negocierile poate să conducă și la concluzia că acestea nu s-au impus în raport de dispozițiile exprese ale articolelor la care s-a făcut referire mai sus.
Cât privește cea de-a treia excepție, privind prescripția dreptului la acțiune, instanța a respins-o, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art.283 lit.c din Codul muncii potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Acestea au un caracter special în raport de disp. art.283 lit.e din același act normativ care prevăd că termenul de promovare a acțiunii este de 6 luni în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze al acestuia.
Pe fond, instanța a reținut că deși se susține că aceste drepturi salariale au fost acordate, cu privire la contravaloarea aprovizionare toamnă - iarnă aceste suplimentări sunt prevăzute în CCM la nivel de ramură pe anul 2007.
În condițiile în care ar fi fost acordate era firesc să nu se mai prevadă posibilitatea opțiunii acestor suplimentări așa cum s-a procedat în anii anteriori lui 2007 și cum nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte contrariul, instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestor sporuri salariale.
Contravaloarea unei cote de gaze naturale nu a mai fost prevăzută în CCM la nivel de ramură și unitate ulterior anului 1998 de unde rezultă că aceste drepturi au fost incluse în salariu mediu de bază al reclamanților.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata SC SA - GRUP, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepțiile invocate la fond, respectiv greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii. De asemenea, întrucât nu există dreptul la un venit anual al reclamanților în luna octombrie, aceștia nu sunt creditori, deci nu au calitate procesuală.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu, potrivit adreselor comune SC SA - sindicat numerele 2328/1997 și 2412/1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță pârâtei să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă existente între părți, prima instanță a respins excepția în mod corect.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Curtea constată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005-2008 fost inclusă în salariile de bază ale angajaților începând cu data de 01.02.2003, potrivit adresei nr.2412/1998 semnată de directorul general și președintele. Aceeași situație se regăsește și în privința ajutorului constând în contravaloarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că respinge și capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă pe anul 2007 precum și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata SC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței nr.454 pronunțată la data de 23 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, anu, ina, -, Filica, C, G, G, G, G, G, G, G, -, -, G, -, G, G, G, escu, escu, C G, G, G, G, G, G, G, G, s, -, - G, -, -, -, -, G, G, G, G, Filea, Filea, G, G, scu, scu, G, G, G, HG, a, scu, G, G, G, a, ia, G, ta, G, G, a, ta, G, ta, G, a, G, G, a, ta, G, a, G, G, G, Museu, Museu, ia, a, -, G, -, G, iu, a, scu, scu, C, -, G, Radin, G, G, G, -, G, G, G, G, T, -, G, G, -, R, R G, R, -, G, (), G, SimJ., G, a, G, G, n, G, -, G, -, G, G, Oltenica, G, cu domiciliu ales la în comuna G-, sat, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă pe anul 2007 precum și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
GREFIER,
operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.CL
Tehnored.AV
3ex./19.06.2009
f-
-
-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
