Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1396/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1396
Ședința publică din data de 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.1748/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând delegația de reprezentare și înscrisurile solicitate de instanță, consilier juridic, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Prin sentința nr.1748/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admits acțiunea formulată de petenții și, în contradictoriu cu intimatul Energetic
A fost obligată intimata la plata către petent a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pe anii 2006,2007, pentru perioada 2006-2007, sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
S-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 238 din Codul Muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiate cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și 2007, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că intimata face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2006 și 2007, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere că drepturile bănești solicitate de petent sunt drepturi câștigate prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi este nulă, sens în care s-a admis acțiunea și a fost obligată intimata la plata către petenți a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pentru anii, 2006, 2007, sume actualizate la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Energetic SA criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând dreptul solicitat a fost inclus în salariul de bază începând cu anul 2005, iar ulterior, prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate nu s-au stabilit clauze privind prima de vacanță.
Prin urmare, neexistând o clauză expresă în contractele colective la nivel de unitate pentru anii 2006-2007 referitoare la prima de vacanță pârâta nu poate fi obligata la ceea ce nu și-a asumat, în sens contrar s-ar încălca principiul libertății de voință care presupune o libertate a părților în ceea ce privește condițiile în care vor încheia acest contract.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată Curtea retine următoarele:
Potrivit art.123 din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica, petrol, gaze, cu modificările si prelungirile ulterioare aduse prin acte adiționale nr.1/2001, nr. 2/2002, nr. 3/2003, nr. 4/2003, nr.5/2004, nr.6/2005, pe langa indemnizația aferenta concediului de odihna salariații vor primi o prima de vacanta de minimum 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna, astfel incat acest ajutor in valoare sa nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu in valoare.
Potrivit art. 124 din contract, indemnizația de concediu de odihna si prima de vacanta se plătesc, de regula, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Aceleași prevederi au fost preluate si in contractul colectiv de munca nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit in 2007 prin actul aditional nr.1.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Apărarea unitații recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unitatilor ce desfasoara activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, iar înscrisurile depuse de reprezentantul recurentei pârâte (Regulament privind modul de desfășurare a negocierilor CCM pe anul 2005 și procesul verbal întocmit) nu au legătură cu motivele de recurs, limitate la motivele expuse anterior.
Va fi înlăturat și motivul de recurs privind includerea primei respective în salariul de bază începând cu anul 2005, recurenta - pârâtă nefăcând dovezi în acest sens, iar conform art. 287 Codul muncii, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.1748/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn.red. /Ex.2/05.03.2010
/,
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Carmen Tomescu, Ligia Epure
