Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIECIVILĂ Nr. 158/2009
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, ANALIZA, FE, - FE, împotriva sentinței civile nr. 1109/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru reclamanții recurenți lipsind reclamanții recurenți și pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care arată că este de acord cu admiterea recursului.
Avocata reclamanților recurenți arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând cuvântul în susținerea recursului.
Avocata reclamanților recurenți susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris, desființarea încheierii atacate, cu consecința respingerii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu și continuarea judecării pe fond a cauzei.
CURTEA DE APEL,
Deliberând, asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanții:, ANALIZA, FE, - FE, au chemat-o în judecată pe pârâta Sibiu, solicitând:
-obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale majorate și reactualizate, neachitate, aferente perioadei de activitate desfășurată de către fiecare reclamantă;
-obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești majorate și reactualizate reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate de fiecare reclamantă în calitate de angajat, ce vor fi identificate pe baza unui raport de expertiză contabilă;
-obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de concediu legal de odihnă aferentă lunilor de activitate, individualizate în anexa 1;
-obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de transport și călătorie ale reclamanților, precum și celelalte cheltuieli efectuate cu prilejul îndeplinirii formalităților de angajare;
-obligarea la plata despăgubirilor legale cu titlu de "daune" în cuantum de 7600 USD plătibili în lei la cursul oficial al BNR de la data plății, daune solicitate pentru fiecare reclamantă în parte.
În motivarea acțiunii lor reclamantele susțin că pârâta, în calitate de angajator nu și-a îndeplinit obligații asumate în baza contractele individuale de muncă încheiate, respectiv nu le-a asigurat salariu de bază, nu le-a plătit orele suplimentare. Din aceste motive reclamantele arată că și-au prezentat demisia și au părăsit țara.
În drept sunt invocate dispozițiile art.40 alin.2 lit.a, b, c, art.281, 282, 269 indice 2, 137, 139. și art.274 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1109/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Sibiu, invocată din oficiu de instanță.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâta Sibiu în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile art. 284 alin.2 Codul Muncii, art.155 din legea nr.105/1992, că Tribunalul municipiului B este competent să soluționeze pricina de față, având în vedere că este un conflict de muncă și nici una dintre reclamante nu mai locuiește în țară.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.80 din legea nr. 168/1999, reclamantele solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței civile atacate cu consecința respingerii necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu și continuarea judecării pe fond a cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele arată că:
-instanța competentă este aceea în care petentul își are conform art.284 teza I coroborat cu prevederile art.10 punct 1 și 5.pr.civilă. În susținerea acestui argument se învederează că reclamantele au deținut permis de ședere și muncă, au avut reședința pe toată durata derulării contractului în Sibiu;
-contractul individual de muncă a fost încheiat în Sibiu și înregistrat la.Sibiu;
-conflictul de muncă a luat naștere între reclamante, în calitate de angajate și angajator, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin contractul încheiat;
- dispozițiile Legii nr. 105/1992 asimilează străinii, în condițiile legii, în drepturile civile cu cetățeni românii.
- prin contractele individuale de muncă - dispoziții finale s-a convenit ca orice conflict în legătură cu încheierea, executarea, modificare, suspendarea sau încetarea contractului să fie soluționat de instanța judecătorească competentă material și teritorial potrivit legii.
În concluzie, susțin recurentele, față de obiectul litigiului dedus judecății și cerința unei bunei înfăptuiri a justiției, instanța competentă teritorial în cauză, este Tribunalul Sibiu.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimata Sibiu arată că este de acord cu recursul promovat de recurentele-reclamante, competența de judecată aparținând Tribunalului Sibiu (10).
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 ain.2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 284 alin. 2 Codul Muncii " cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are l sau reședința, ori, după caz, sediul."
Prin acest articol de lege, legiuitor a stabilit, sub aspect teritorial o competență derogatorie de la dreptul comun, fixând regula potrivit căreia competența aparține instanței în circumscripția căreia se află l sau reședința reclamantului. Această competență este imperativă, exclusivă, neputând fiind înlăturată nici de către părți, nici de către instanță. Prin urmate, argumentele recurentelor vizând locul încheierii și derulării raportului juridic de muncă, precum și acordul intimatei în acest sens sunt lipsite de relevanță juridică în stabilirea instanței competente teritorial în cauză. Dispozițiile art.284 alin.2 din Codul muncii stabilind un caz de competență excepțională, nu fac posibilă derogarea lor prin convenția părților și obligă instanța să pună din oficiu, în discuția părților, excepția necompetenței teritoriale, așa cum corect a procedat în cauză prima instanță.
În acest sens trebuie înțelese și dispozițiile finale din contractele individuale de muncă încheiate între părți care fac trimitere la"instanța judecătorească competentă material și teritorial potrivit legii"( lit.N alin. final)
În al doilea rând întrucât, nici una dintre reclamante (cetățene filipineze) nu are l sau reședința în țară, în mod corect prima instanță a făcut aplicabilitatea art. 155 din Legea nr. 105/1992 potrivit căruia" în cazul în care instanțele române sunt competente, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, și nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptățită sa soluționeze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competenta materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului B sau laTribunalulmunicipiului"
În acest sens invocăm și art.1 alin. 2 din același act normativ potrivit căruia "în înțelesul prezentei legi, raporturile de drept internațional privat sunt raporturile civile, comerciale,de muncă, de procedura civilă și alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate".
Așa fiind, curtea constată că soluția primei instanțe de declinare a competenței de soluționare a pricinii de față în favoarea Tribunalului București este legală și temeinică, argumentele recurentelor neregăsindu-se în nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii expres și limitativ prevăzute de legiuitor în conținutul art. 304 punctele 1-9 cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin1. Cod procedură civilă cu aplicarea art. 82 din legea nr. 168/1999 se va respinge ca nefondat recursul promovat de recurentele reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, ANALIZA, FE, - FE, împotriva sentinței civile nr. 1109/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică din 9.02.2009.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 13 Februarie 2009
Jud. fond.;
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
