Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 164/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 164/R-CM
Ședința publică din 03 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta COMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul A, împotriva sentinței civile nr.1005/CM din data de 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurenta-pârâtă Comuna -prin Primar, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia pentru membrii de sindicat, -, G, -, - și -, precum și intimații-pârâți Grupul Școlar Agricol și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de cererea de repunere pe rol a cauzei, mențiunea din acțiunea de chemare în judecată privind soluționarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 31.07.2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele membrilor de sindicat - reclamanții -, -, G, -, și -, a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Agricol, Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol, Comuna - prin Primar, pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare; să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, conform prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin nr.OUG18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, prevăzute de disp.art.50 alin.1.
Pârâta Comuna - prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că în temeiul art.48 din Legea nr.128/1997, responsabili pentru calcule și pentru acordarea sau neacordarea acestor drepturi sunt centrele bugetare din învățământ, alături de ordonatorul de credite, în speță, direct instituției de învățământ.
Pe fondul cauzei, această pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, întrucât diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației și Cercetării pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora, Comuna neavând calitatea de ordonator principal de credite.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1005/CM/10.10.2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei și a admis acțiunea, fiind obligați pârâții Grupul Școlar Agricol și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 31.07.2005 și până la data de 10.10.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi, iar pârâții Grupul Școlar Agricol și Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 148,61 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând, pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă) prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați, în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prev.de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000 au fost introduse în Legea nr.128/1997 anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000 au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG nr.11/2007 care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare"
Ca atare, instanța a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special, care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu a fost primită întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta, rezultă că nu se evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit disp.art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a-II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea 84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean, este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul acestora.
Pentru aceste considerente a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei, iar în baza art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanți, așa cum s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Comuna prin reprezentantul său legal, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților în condițiile în care prin cele două acorduri invocate nu se face referire la întreruperea termenului general de prescripție de 3 ani, potrivit art.166 al.1 și 2 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în Ordinul nr.3351/2006 și anexa la acesta se arată formulele de calcul al salariului de bază al funcției didactice, iar Comuna nu este angajatorul cadrelor didactice, această calitate având-o doar directorul unității de învățământ, potrivit legislației în vigoare, situație în care comuna, în calitatea sa de ordonator secundar de credite nu poate fi obligată să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare plății drepturilor în litigiu.
Recursul este nefondat.
Deși nu este motivat în drept, dezvoltarea recursului face posibilă încadrarea sa în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Prima critică din recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondată în condițiile în care, în cauză este vorba de drepturi salariale, ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, și care pot fi solicitate în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut și de dispozițiile art.166 al.1 din Codul muncii, iar perioada pentru care s-au acordat aceste drepturi prin sentința recurată nu excede acestui termen.
Prin sentință s-au acordat aceste drepturi începând cu data de 31.07.2005, respectiv începând cu trei ani anteriori datei înregistrării acțiunii reclamanților sub nr.11228/31.07.2008.
În aceste condiții nu se pune problema întreruperii acestui termen general de prescripție în condițiile art.166 al.2 din Codul muncii.
Și cea de-a doua critică din recurs, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă este nefondată în condițiile în care instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legii, respectiv a art.167 al.2 și al.3 teza a II-a din Legea nr.84/1995 și art.XIII din nr.OUG32/2001, reținând că finanțarea de bază a unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în cazul de față Comuna, iar această finanțare cuprinde printre altele și cheltuielile de personal potrivit art.167 al.5 din Legea nr.84/1995.
Față de aceste dispoziții, chiar dacă recurenta nu este angajatorul reclamanților, aceasta a fost obligată corect la virarea către ceilalți pârâți a sumelor necesare achitării drepturilor în litigiu.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta COMUNA - prin PRIMAR, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.1005/CM din data de 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în Pitești,--6, județul A, în numele și pentru membrii de sindicat - reclamanții, G, și pârâții GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL și CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.6/18.02.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
