Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 178/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.178/R
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de pârâții Consiliul local al municipiului B, cu sediul instituției în B nr.1, și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului B, cu sediul instituției în B nr.1, împotriva sentinței civile nr.994 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns intimatul Sindicatul Invățământului " G " B, prin președintele acestei instituții, cu delegație la dosar,în calitate de reprezentant legal al reclamanților intimați lipsă,, și, lipsă fiind și intimatul Școala cu clasele I - VIII " "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenții au solicitat soluționarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 cod pr. civilă.
Reprezentantul intimaților reclamanți, depune la dosar note de concluzii scrise pe care le dezvoltă oral în ședință publică, solicitând respingerea recursurilor formulate, și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru considerentele arătate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.994 din 9 decembrie 2009, Tribunalul Brăila, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
A admis ca fondată acțiunea formulată de reclamanții, reprezentați de Sindicatul Învățământului B " " cu sediul în B B-dul - nr.107, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII " " B, cu sediul în B str. - nr.102, Consiliul local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, ambii cu sediul în B nr.1. A obligat pe pârâții Școala cu clasele I - VIII " " B, Consiliul local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, să plătească reclamanților, reprezentați de Sindicatul Învățământului B " G " drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29 mai 2006 și până la data pronunțării - 9 decembrie 2009, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului " G " în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII " " B, Consiliul local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții, reprezentați de Sindicatul Învațământului B, G " au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII " " B, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare, până la data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor unități de învățământ să asigure plata acestor drepturi.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, care în art.48 și 49 stabilește criteriile de salarizare, iar la art.50 alin.1 și 2 prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime". S-a arătat că atât din aceste dispoziții, cât și din nr.OUG68/2004, 18/2005, 4/2006 și 11/2007 privind creșterile salariale și din Ordinele ministrului educației și cercetării nr.4848 bis/2004, 3541/2006 și 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale, reiese că trebuia să se acorde drepturile pretinse prin acțiune. Reclamanții au precizat că deși îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de lege, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime, iar dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost modificate sau abrogate. În consecință, au fost prejudiciați în drepturile salariale cuvenite și s-au efectuat înscrieri eronate în carnetul de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită a pensiilor.
În dovedirea celor susținute reclamanții au depus adeverințe emise de unitatea de învățământ privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 și practică judiciară.
Prin cererea depusă la dosar la data de 3.12.2009, s-a precizat acțiunea, arătându-se că reclamantul care deține funcția de director, beneficiază de prevederile art.51 din Legea nr.128/1997 conform cărora nivelul salariului de bază al personalului de conducere se stabilește la nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice - educator, învățător, profesor gradul I cu vechime de peste 40 de ani, la care se adaugă o indemnizație de conducere, indiferent de vechimea efectivă a persoanei. În aceste condiții și acestor persoane li se aplică, pe perioada cât exercita funcția de conducere, prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B, prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de dispozițiile art.21 și art. 36 al.2 lit.c din Legea nr.215/2001, arătând că nu au calitatea de angajator a reclamanților și nu pot sta în judecată într-un conflict de drepturi. Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pe motiv că atât timp cât prin legea bugetului de stat pe anii respectivi nu au fost alocate fondurile necesare, ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli peste prevederea bugetară.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII " " B nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la cererea reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții, au calitatea de cadre didactice în cadrul Școlii cu clasele I-VIII " " B, având vechime în învățământ mai mare de 30 de ani, aspecte ce reies din adeverințele nr.203-206/23.04.2009 (filele 12-15). Reclamantul are în prezent funcția de director al unității școlare și are o vechime în învățământ de 23 ani și 3 luni și 3 zile, aspecte ce reies din adeverința nr.990/3.12.2009.
În această calitate au solicitat să li se plătească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Analizând, conform art.137 Cod procedură civilă, mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local și Unitatea Administrativ Teritorială - Instituția Primarului, instanța reține următoarele:
Art.13 din nr.OUG32/2001 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
La rândul său unitatea administrativ teritorială este, conform art.21 din Legea nr.215/2001, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Ținând seama că art.21 al Legii nr.215/2001 prevede că " espăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local", iar obiectul acțiunii este plata drepturilor salariale pentru personalul didactic din sistemul de învățământ preuniversitar de stat, instanța constată că ambii pârâți au calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente respins excepția ca nefondată.
Referitor la fondul cauzei se reține, în drept, că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Tribunalul constată că prin Legea nr.128/1997 personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat două categorii distincte de tranșe de vechime și anume: tranșe de vechime la salarizare (în raport de care s-au stabilit coeficienții de ierarhizare a salarizării) și tranșe suplimentare de vechime.
După intrarea în vigoare a legii au fost emise o serie de acte normative în baza cărora coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice au fost indexați, fiind înlocuiți ulterior cu noțiunea de "coeficienți de multiplicare".
coeficienți diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceasta crește progresiv, astfel încât creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Întrucât modificarea coeficienților de ierarhizare (multiplicare) în raport de tranșele de vechime nu evidențiază o creștere suplimentară de 1/25, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe, este evident că legiuitorul a intenționat ca pe lângă creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta să acorde un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ.
Față de cele reținute, tribunalul apreciază că reclamanții, sunt îndreptățiți să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, în raport de vechimea ce depășește 30 de ani.
Întrucât drepturile pretinse sunt drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, se constată că acestea li se cuvin reclamanților de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv nu mai înainte de 29.05.2006.
Fiind vorba despre drepturi salariale neplătite, conform art.161 alin.4 Codul muncii se impune actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite fiecărui reclamant, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Pentru considerentele expuse tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanții, și a obligat pe pârâți să plătească fiecăruia dintre acești reclamanți drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006, până la data pronunțării, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Obligarea pârâților la plata acestor drepturi presupune implicit obligarea pârâtei unitate de învățământ să asigure plata lor, fiind soluționat astfel și al doilea capăt de cerere.
Referitor la reclamantul se reține că rt. 51 (1) din Legea nr.128/1997 prevede că nivelul salariului de bază al personalului de conducere, îndrumare și control din inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B, și din Ministerul Educației și Cercetării se stabilește la nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice - educator, învățător, profesor gradul I cu vechime de peste 40 ani, la care se adaugă o indemnizație de conducere, iar conform al.11remunerarea directorului unității de învățământ este asigurată printr-un salariu de bază, al cărui cuantum se stabilește în condițiile alin. (1), la care se adaugă o indemnizație de conducere de până la 50%.
Tribunalul constată că potrivit adeverinței depuse la dosar reclamantul are o vechime efectivă în învățământ de 23 ani și 3 luni și 3 zile. suplimentare solicitate prin cerere conform art.50 din lege se acordă pentru vechimea în învățământ care trebuie sa fie efectivă. Faptul că acest reclamant a fost salarizat, în considerarea funcției de director, cu un salariu la nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice cu vechime de peste 40 de ani nu modifică vechimea acestuia în învățământ întrucât art.51 din lege are efecte doar asupra modului în care se stabilește salariul pentru persoanele cu funcții de conducere, nu modifică și vechimea lor în învățământ. De altfel, art.51 se referă la nivelul salariului de bază (care se stabilește in funcție de nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice cu vechime de peste 40 de ani) iar tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 din Legea nr.128/1997 nu sunt incluse în salariul de bază pentru a putea fi avute în vedere la stabilirea salariului persoanelor cu funcții de conducere.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, nefiind îndreptățit să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Impotriva acestei sentințe civile, în termen legal au declarat recurs, pârâții Consiliul local al municipiului B și Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului B, criticând-o pentru greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, susținând că nici Consiliul local al municipiului B, nici Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului B, nu are și nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest litigiu întrucât nu are calitatea de unitate care utilizează munca prestată de salariații în cauză.
Că, deși instanța de fond reține corect că obligarea pârâților la plata acestor drepturi presupune implicit obligarea pârâtei unitate de învățământ să asigure plata lor, în final dispune obligarea pârâților la plata acestor drepturi.
Intrucât sursa bugetară din care provin aceste surse este bugetul de stat și nu bugetul comunității locale, susțin recurenții greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Recursul declarat de pârâți este nefondat, și va fi respins ca atare pentru cele ce urmează;
Calitatea procesuală pasivă a Consiliului local este atrasă de incidența art.167 pct.1 - 4 din Legea nr.84/1995, modificată, care prevăd că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unității administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii precum și de prevederile nr.OUG23/2001 și a nr.HG538/2001, dată în aplicarea G nr.32/2001 care prevăd că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către Consiliul local, primarul fiind ordonatorul principal de credite.
Deci, având în vedere actele normative menționate, instanța în mod corect a apreciat calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul local G, întrucât acesta are obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
In consecință, în baza art.312 cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul local
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului B, cu sediul instituției în B nr.1 și Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului B, cu același sediu, împotriva sentinței civile nr.994 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /11.03.2010
Tehn.
6 ex./19.03.2010
fond - - + asist. judiciari - și
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminița Cristea, Anica
