Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1877/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1877

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Dumitru Popescu

JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf

JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1734/22.07.2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții Liceul Pedagogic T, Consiliul Local T, Primăria T - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T si Ministerul Economiei si Finanțelor B, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanții enumerați in tabelele nominale aflate la filele 7-10 dosar, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Liceul Pedagogic T, Consiliul Local T, Primăria T - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Județului T si Ministerul Economiei si Finanțelor B, obligarea acestora să calculeze și să achite primele de vacanță cuvenite si neacordate pe perioada ultimilor trei ani, anterioara depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate prin acest act normativ, dar și "de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", că art. 146 din același act normativ prevede că personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația în vigoare, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel", iar conform art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pentru anii 2003- 2006 și 2007-2010, înregistrate la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 1116/010/30.01.2003, nr. 28895/29.12.2006 acești salariați beneficiază de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. Dreptul la plata primei de vacanță a fost recunoscut și prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 5521/01/09.01.2004, în art. 36 alin. 1, precum și prin cel încheiat la nivelul județului T, pentru învățământ.

Se susține că aceste dispoziții produc efecte pentru toți salariații, de la toate unitățile de învățământ din țară, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, justificând introducerea acțiunii de față, pentru a se da eficiență normei înscrise în art. 41 din Constituția României care garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă.

În probațiune s-au depus la dosar extras din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 5521/01/09.01.2004, copia sentinței judecătorești prin care s-a încuviințat înscrierea în registrul persoanelor juridice a modificărilor aduse la actele constitutive ale Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, adresa nr.2316/19.06.2009 emisă de pârâtul Liceul Pedagogic T, prin care se învederează că în perioada 2005-2007 au fost obținute venituri proprii din chirii bufet si sala sport si care au fost cheltuite pe materiale didactice, astfel ca unitatea școlara nu mai dispune de veniturile din anii 2005-2007.

Poziția procesuala a pârâților Consiliul Local T si Primăria T -Instituția Primarului a fost exprimata pe calea întâmpinării prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu au calitatea de ordonator principal de credite in privința pretențiilor reclamantului, si in consecința ar trebui sa aibă calitatea de parat angajatorul - unitate școlară, precum si Direcția Generala a Finanțelor Publice T si Inspectoratul Școlar al Județului T - Centrul bugetar, respectiv cei cărora le incumba obligația de plata a acestor prime de vacanta, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica, nelegala si nefondata, întrucât a fost îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.

Poziția procesuala a paratului Liceul Pedagogic T, a fost exprimata prin întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât prin legea speciala privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997, nu este prevăzuta acordarea primei de vacanta, iar in contractele colective de munca invocate de reclamant se prevede ca acestea se acorda din venituri proprii.

Prin întâmpinare, paratul Inspectoratul Școlar al Județului Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, in sensul ca intre părți, nu exista raporturi juridice de munca, ca nu are calitatea de angajator si ca nu a semnat contractele individuale de munca sau colective de munca si ca potrivit art. 13 din OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, întemeindu-se pe dispozițiile art. 10. si 14 Codul Muncii, art. 11 si 5 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu art.7, alin. 8 din Legea 84/1995 si art.22 din Regulamentul de Organizare si Funcționare a unitarilor de in T învățământ.

Pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor B, reprezentat de T, a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice, art.16-30, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale, astfel ca nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții care au calitatea de ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Educației si Cercetării, iar pe fond a arătat ca are obligația sa se încadreze in cheltuielile stabilite de lege, sumele solicitate cu titlu de prime de vacanta nu au fost prevăzute, neexistând posibilitatea plătii acestora.

Prin sentința civilă nr. 1734 din 28.07.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea, reținând următoarele:

Reclamanții sunt angajați ai pârâtului Liceul Pedagogic Potrivit susținerilor din cererea de chemare în judecată, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă perioadei de trei ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecata.

Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți, la plata unor sume cu acest titlu apar neîntemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2006, 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.

Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).

Cu toate acestea, este de observat că contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 2 și 3, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.

Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâtul Liceul Pedagogic T este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".

În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obținevenituri propriidin activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice". Așadar, trebuie conchis că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.

Astfel fiind, se poate conchide că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâtul Liceul Pedagogic T, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local T, Primăria T- Instituția Primarului nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.

Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs reclamanții prin mandatarul legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului, recurenții, prin reprezentant, au arătat că existența sau inexistența resurselor financiare, nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în Contractul colectiv de muncă, instanța de fon dând astfel eficiență propriei culpe a unității de învățământ.

Legal citați, pârâții Inspectoratul Școlar T și Consiliul Local al Municipiului T au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. "alte surse", din acest ultim articol, coroborată cu art. 37 lit. G, din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003 - 2004, ce a fost prelungit până în anul 2007, stabilesc obligația pentru unitățile de învățământ și consiliile locale de care aparțin, de a acorda primele de vacanță din fonduri proprii, trebuind astfel depuse diligențe pentru a obține fonduri proprii, iar obligația de a repartiza aceste fonduri pentru plata drepturilor ce se cuvin personalului din învățământ, derivând din art. 39 și 40 din HG nr. 2192/2004 prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială.

Inspectoratul Școlar al Județului T, se constată că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât temeiul solicitării drepturilor bănești de către reclamanți este Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, care în art. 2 desemnează termenul de angajator și Inspectoratelor Școlare, acest contract fiindu-i opozabil.

Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1734/28.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -, pe care o va modifica în parte, în sensul obligării pârâților Liceul Pedagogic, Consiliul Local T, Primăria T- Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar al Județului T, la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005- 2007, actualizate.

Curtea va menține sentința recurată în ceea ce privește pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, deoarece drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei titulară a obligației din raportul de drept material.

Curtea constată că nu există nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice, privind drepturile salariale solicitate, drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1734/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința în sensul admiterii acțiunii față de pârâții pârâților Liceul Pedagogic, Consiliul Local T, Primăria T- Instituția Primarului și Inspectoratul Școlar al Județului T și îi obligă pe aceștia la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005, 2006, 2007 actualizate.

Menține sentința față de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /05.01.2010

Tehnored. /2 ex./ 05.01.2010

Prim inst.: Tribunalul Timiș

Jud., jud.

Președinte:Dumitru Popescu
Judecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1877/2009. Curtea de Apel Timisoara