Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1923/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1923/2009 -
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, și de intervenienții, -, toți cu domiciliul ales în O, Parcul, nr. 10, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 122 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 15 decembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 18 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 122 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea formulată de reclamanții, și intervenienții, (), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții având funcțiile de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Bihor, se solicită obligarea pârâților la acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15 %, invocând ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, ale nr.OG 6/2007, Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 405/2002 și ale nr.OG 137/2000.
Din examinarea textelor de lege invocate pentru admiterea acțiunii, instanța a reținut că funcțiile pe care le ocupă reclamanții nu sunt enumerate în textele de lege ca fiind beneficiare a sporului de confidențialitate de 15 % solicitat. Astfel, conform art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază". De asemenea, conform art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. Conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15 % unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. De asemenea, conform nr.OG 137/2000 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15 % personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Din textele de lege amintite mai sus rezultă indubitabil că reclamanții ocupând funcțiile de personal auxiliar nu sunt îndreptățiți la sporul de confidențialitate solicitat, întrucât nu există nici un text de lege care să prevadă acordarea acestui spor și reclamanților din prezenta cauză. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde acest spor, atunci prevedea în mod expres într-unul din textele de lege menționate, acordarea acestui spor personalului auxiliar.
Conform principiului separărilor puterilor în stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanța de judecată are menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează în acțiunea formulată reclamanții.
Față de aceste considerente, prima instanță a constatat că acțiunea reclamanților și intervenienților este nefondată, solicitarea reclamanților și intervenienților pentru acordarea sporului de confidențialitate neavând un temei de drept.
Cu privire la înscrierea mențiunilor referitoare la acest spor în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților, urmare a respingerii capătului de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate, instanța a respins pe cale de consecință și această pretenție.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor și Economiei, instanța a constatat că în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Față de aceste dispoziții legale și ținând cont și de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 304/2004, conform cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, instanța de fond a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamanți și în consecință a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs reclamanții și intervenienții, solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii formulate.
Criticile invocate de recurenți vizează următoarele aspecte:
- recurenții se află în aceeași situație cu restul personalului din unitățile bugetare, însă în aceste unități bugetare, urmare a recunoașterii împrejurării îndeplinirii obligației de confidențialitate, le-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial;
- este de netăgăduit că recurenții aparțin personalului din unitățile de justiție, ca unități bugetare, fiindu-le impusă prin lege (art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic) o obligație profesională, imperativă, specială și specifică de confidențialitate; prin urmare, reclamanții se află într-o situație identică, nu doar comparabilă, cu celălalt personal din unitățile bugetare, astfel încât neacordarea sporului de confidențialitate pentru recurenți reprezintă o gravă discriminare în sensul art. 2 alin. 1, art. 6 din nr.OUG 137/2000, art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție.
În drept, invocă dispozițiile Codului muncii, Legea nr. 567/2004, Legea nr. 304/2004, nr.OG 137/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că instanța nu este abilitată să legifereze acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriilor profesionale din care fac parte recurenții, în caz contrar ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Problema în discuție și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a practicii judiciare neunitare constante la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern, și anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată, art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situație discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite nu prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează și acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Referitor la persoana recurenților, așa cum arătam mai sus, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează acordarea sporului de confidențialitate doar pentru magistrați, magistrați asistenți și personalul auxiliar de specialitate.
Pe cale de consecință, urmează a fi admis numai recursul declarat de recurenții care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, potrivit art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, în schimb va fi respins recursul declarat de recurenții care exced acestei categorii,și anume este vorba de consilieri, referenți, experți, manager economic.
Pentru categoria de personal îndreptățită la acordarea sporului, acesta va fi acordat cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, începând cu septembrie 2004 (și nu iulie 2004, cum au solicitat reclamanții), până la pronunțarea hotărârii irevocabile, și pentru viitor.
În ceea ce-i privește pe recurenții - aprod, - aprod și - agent procedural, sporul se va acorda începând cu 1 februarie 2007 și pentru viitor, întrucât doar prin nr.OG 8/2006 personalul conex (în care se includ aprozii și agenții procedurali) a fost asimilat personalului auxiliar de specialitate, sub aspectul salarizării, ordonanța intrând în vigoare în data de 3 februarie 2007.
Urmează totodată a fi acordat sporul de confidențialitate și recurenților care în prezent sunt pensionați, pe perioada 1 septembrie 2004, până la data pensionării.
Se va constata totodată lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții, -, -,.
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B împotriva sentinței civile nr. 122 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și în consecință:
Obligă pârâții Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției și Libertăților să plătească reclamanților, drepturile reprezentând spor de confidențialitate de 15 %, actualizate la data executării, începând cu 1 septembrie 2004 până la pronunțarea hotărârii irevocabile și pentru viitor.
Obligă pârâții să plătească reclamanților, și aceleași drepturi, începând cu 1 februarie 2007 și pentru viitor.
Obligă pârâții să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate, reclamanților: pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 martie 2005; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 decembrie 2005; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 mai 2009; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 decembrie 2005; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2009; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 26 decembrie 2006; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 8 mai 2008; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 ianuarie 2008; pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 iunie 2007.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr. 1-3 și pe cale de consecință respinge acțiunea față de acesta.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.
în concept la 4.01.2010
jud.fond. -
dact.
7 ex./6.01.2010
- 5 com./
- - O, Parcul, nr. 10, județul B,
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - B,-, sect. 5,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5,
- TRIBUNALUL BIHOR - O, Parcul, nr. 10, județul B,
- CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B,
, nr. 1-3.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
