Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1989/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1989
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Rujița
GREFIER:
S-a luat în examinare judecarea recursului declarat de reclamanții recurenți, și, prin reprezentantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva sentinței civile nr. 1881/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Școala cu clasele I-VIII nr. 3 L, Primaria L, prin Primar, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți prin reprezentantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și consilier juridic pentru pârâtul-intimat Inspectoratul Școlar al Județului T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 3 decembrie 23009, intimații Primaria Municipiului L și Consiliul Local L au depus întâmpinare.
Reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanta pârâtului-intimat Inspectoratul Școlar al Județului T depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentantul reclamanților-recurenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii față de toți pârâții pentru motivele expuse în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâtului-intimat Inspectoratul Școlar al Județului T solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 9660/30/4.12.2008, precizată ulterior la data de 3.02.2009 (fila 26), reclamanții, și, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au chemat în judecată pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 3 L, Primăria L, prin Primar, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor și a solicitat obligarea pârâților la plata primelor de vacanță, cuvenite și neacordate, pe perioada ultimilor trei ani anteriori înregistrării acțiunii, prime care să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007 și Legea nr. 172/2008 s-a aprobat plata primelor de concediu de odihnă, prime care au fost suspendate în perioada anilor 2001 - 2006, art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007 reglementând plata primelor de vacanță, iar art. 2 stabilind categoriile de personal cărora le sunt aplicabile prevederile ordonanței menționate, din care fac parte " funcționarii publici, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Se mai precizează că în sistemul de învățământ legea specială este Legea nr. 128/1997 și că prin art. 48 alin. 1 și 2 din această lege se stabilesc drepturile salariale de care beneficiază categoriile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic. În art. 50 alin. 12 se prevede că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
La art. 37 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul județului T, pe ramura învățământ, se stipulează că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, iar prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Art. 8 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajatori se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau alte prevederi legale.
Art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părții care se face vinovată de nerespectarea obligațiilor contractuale.
S-a invocat și art. 243 din Codul muncii, conform căruia contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, precum și art. 155 din același cod care prevede că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri".
Prin sentința civilă nr. 1881/30.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanți, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII nr. 3 L, Primarul L, prin Primar, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați la pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 3 Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2008.
Tribunalul a apreciat că susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar ca neîntemeiate. Conform art. 59 alin. 3 și 4 din contractele colective de muncă unice la nivel național aferente anilor 2003-2006 și 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță". Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, ca o posibilitate recunoscută de lege.
Cu toate acestea, contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
Potrivit art.1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă; iar în art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ.
Astfel fiind, s-a conchis că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.3 L, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local L si Primăria L- Instituția Primarului nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale. Prin urmare, acești pârâți nu-și justifică legitimarea procesual pasivă în cauză.
A fost respinsă acțiunea și față de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, care nu are calitate de angajator al reclamanților, deci nici calitate procesuală, cât și față de Ministerul Economiei si Finanțelor, care nu are atribuții de gestionare a veniturilor proprii ale școlilor.
Cât privește pe pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.3 L, aceasta a comunicat, prin adresa nr.482/11.06.2009, faptul că unitatea de învățământ nu a obținut niciodată și nici în prezent nu obține venituri proprii.
În consecință, cererea reclamanților față de aceeași pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1881/30/09.2009 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamanții, reprezentați Sindicatul Învățământului Preuniversitar
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, au calitate procesuală pasivă, întrucât prin aceste instituții ale administrației publice locale se derulează formalitățile pentru drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar, în aplicarea art. 10 lit. d din Hotărârea Guvernului nr. 538/2002.
Invocând și art. 18 și 104 alin. 6 din aceeași hotărâre, precum și art. 1 din Legea nr. 215/2001, au susținut și calitatea procesuală pasivă a pârâților Consiliul Local L și Primăria L, prin Primar.
Cheltuieli de personal ale unităților de învățământ preuniversitar sunt finanțate din sumele alocate din venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, conform dispozițiilor art. 14 alin. 14 lit. a și a anexei nr. 5 din Legea nr. 379/2005, cât și art. 167 alin. 3 și 5 din Legea nr. 84/1995.
De asemenea, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001 prin art. 13 alin. 1 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Drepturile solicitate, au arătat reclamanții, au fost recunoscute prin art. 37 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, contract ce produce efecte pentru toți salariații din învățământ. Acest contract are o forță obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariați, iar nerespectarea acestuia atrage răspunderea părților.
Acest contract nu definește noțiunea de "venituri proprii", dar coroborat cu art. 1, 3, 16 și 17 din Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat stabilește în sarcina conducătorului unității de învățământ obligativitatea prevederii acestor cheltuieli.
Doctrina și jurisprudența de specialitate statuează că existența sau inexistența resurselor financiare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în Contractul colectiv de muncă.
Pârâții Consiliul Local L și Primăria L au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamanților, cu motivarea că nu au calitatea procesuală pasivă, întrucât litigiul este unul de muncă și se poartă între angajat și angajator.
A formulat întâmpinare și pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T, care a susținut lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că numai unitatea de învățământ poate fi obligată la plata primelor de vacanță din veniturile proprii.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Chiar dacă raportul de muncă supus analizei este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului consiliului local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Instanța apreciază că în favoarea legitimării procesuale pasive a Primăriei L - Instituția Primarului și Consiliului Local L pledează și art. 39 și 40 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială.
Prin urmare, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ, însă consiliul local și primăria au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Calitate procesuală pasivă au în cauză și Ministerul Economiei și Finanțelor, care alocă fondurile necesare acestor plăți, precum și Inspectoratul Școlar al Județului T, care primește, distribuie și transmite fondurile alocate de minister.
Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și de cel la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamanților la prima de vacanță este consacrat de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008.
Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de vacanță ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului colectiv de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi înlăturate nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public, educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte.
Potrivit art.977 și art.978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție, care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
Față de aceste considerentele, în baza art. 304 pct. 9 și a art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții, și, prin reprezentantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva sentinței civile nr. 1881/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va modifica în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanți, prin reprezentant, împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII nr. 3 L, Primarul L, prin Primar, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Va obliga pârâții la plata în favoarea reclamanților a primelor de vacanță aferente anilor 2006, 2007 și 2008, prime ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și, prin reprezentantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, împotriva sentinței civile nr. 1881/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în totalitate hotărârea atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți, prin reprezentant, împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII nr. 3 L, Primarul L, prin Primar, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții la plata în favoarea reclamanților a primelor de vacanță aferente anilor 2006, 2007 și 2008, prime ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
în concediu, pentru care
semnează
VICEPREȘEDINTE
--- -
Grefier,
Red. /15.12. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./15.12. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Rujița
