Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia /2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.
Ședința din Camera de Consiliu din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
***************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2010, privind recursul declarat de reclamanții, -, D împotriva sentinței civile nr. 2926 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât SC SERV SA, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.02.2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie și instanța în conformitate cu prevederile art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 2926 din 22.06.2009 a admis în parte acțiunea formulată de petenții,., -, și, în contradictoriu cu intimata SERV.
A obligat intimata la plata către petenți a sporului de vechime, după cum urmează: - 152 lei; - 92 lei; - 76 lei;. - 121 lei; - 63 lei; - 82 lei; - 132 lei; - 105 lei.
A respins plata sporului de vechime pentru petenții:; -.
A respins celelalte capete de cerere.
A obligat intimata la plata către petiționari a sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu disp.art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda toate drepturile salariale ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit disp.art.1 alin.1 din Legea 130/1996, republicată, " contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca".
Conform prevederilor contractului colectiv de muncă al SERV, anexa 15 au fost stipulate în favoarea salariaților și anumite sporuri, între care și sporul de vechime în muncă, ce se adaugă la salariul de bază, după cum urmează:
-vechime de 3-5 ani: 5%;
- vechime de 5-10 ani: 10%;
- vechime de 10-15 ani: 15%;
- vechime de 15-20 ani: 20%;
- vechime de peste20 ani: 25%;
De asemenea, încheierea contractului individual de muncă dă naștere în sarcina părților, respectiv salariat și angajator la drepturi și obligații reciproce și așa cum s-a statuat în literatura juridică și practica judiciară, constituie " legea părților".
La art.11 din Codul muncii, referitor la clauzele contractului individual de muncă, se prevede că acestea nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de muncă.
În contractele individuale de muncă și actele adiționale încheiate între petenții,., -, și, și unitatea intimată, s-a prevăzut dreptul acestora la acordarea sporului de vechime, ce se adaugă la salariul de bază.
Așa cum s-a arătat mai sus, sporul de vechime este prevăzut și în contractul colectiv de muncă.
Actul adițional nr.3/23.02.2007, încheiat la contractul colectiv de muncă nr.25/17.04.2006, conform căruia sporul de vechime se include în salariu, nu are relevanță juridică, având în vedere că acesta nu a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, conform dispozițiilor legale (art.25 alin.1 din Legea 130/1996) și prin actele adiționale încheiate nu au fost efectuate modificări ale contractelor individuale de muncă în ceea ce privește sporul de vechime.
Prin urmare, instanța a reținut că petenții beneficiază de spor de vechime pentru perioada menționată în acțiune și urmează să oblige intimata la plata diferențelor salariale reprezentând spor de vechime ce nu au fost acordate în perioada ultimilor 3 ani, așa cum rezultă din verificările și calculele efectuate de către expert, respectiv: - 152 lei; - 92 lei; - 76 lei;. - 121 lei; - 63 lei; - 82 lei; - 132 lei; - 105 lei.
Întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că petenților; - le-a fost acordat sporul de vechime și nu s-au constat diferențe neacordate, s-a respins plata sporului de vechime pentru aceștia.
Referitor la celelalte capete de cerere, instanța a reținut că pretențiile formulate de petenți sunt neîntemeiate, pentru considerentele următoare:
Potrivit art.157 din Codul muncii, sistemul de salarizare se stabilește prin negociere între angajat și angajator. Salariul se compune din salariul de bază, indemnizații, sporuri și alte adaosuri.
La nivel de unitate, sporurile cuvenite salariaților Serv A, sunt cele prevăzute în anexa nr.15 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv sporul pentru vechime în muncă, sporul sistematic și sporul pentru funcții suplimentare.
Ca urmare a negocierii colective dar și a celei individuale, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și în contractele individuale de muncă nu sunt prevăzute sporurile solicitate ci doar sporul de vechime care se acordă tuturor salariaților care îndeplinesc condițiile de vechime și în consecință petenții nu sunt îndreptățiți la plata acestor sporuri.
Prevederile art. 13 din Legea nr.138/20.07.1999, privind acordarea sporului de dispozitiv, se referă exclusiv la personalul militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului d e Justiție.
Așa cum s-a arătat și în întâmpinare, pentru a beneficia de sporul de dispozitiv, prevăzut de Legea nr.138/1999, personalul civil trebuie să-i desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr.138/1999.
Așa cum s-a arătat mai sus, petenților le sunt aplicabile prevederile Codului muncii, prevederile contractului colectiv de muncă și nu dispozițiile cuprinse în legea specială aplicabilă personalului din instituțiile și autoritățile arătate.
De asemenea, petenții nu beneficiază nici de drepturile și sporurile solicitate în baza dispozițiilor Legii nr.307/2006, art.37-42, coroborate cu dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 și nr.HG1294/20.12.2001- anexa 2, pentru aceleași considerente.
Cu privire la cota de 10% din profitul societății, instanța a reținut că în de la nivelul Serv și nici în contractele individuale de muncă nu s-a prevăzut o astfel de cotă pentru fiecare salariat. Prin Hotărârea nr.2/2008 a Adunării Generale a Acționarilor s-a aprobat o cotă din profitul societății care s-a acordat sub formă de primă în luna august 2008, această primă fiind prevăzută în Protocolul nr.6850/12.08.2008, întocmit de Administrația Serv și sindicatele reprezentative, depus la dosar de intimată.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 5 alin.2 din Legea nr.142/1998 și prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul Serv, se acordă fiecărui salariat un număr de tichete de masă corespunzător numărului de zile lucrate din luna pentru care se face distribuirea, ci nu în raport cu orele lucrate.
Unitatea a acordat tichete de masă, însă în lunile iunie-iulie, așa cum s-a arătat și de către expert, nu au fost acordate aceste tichete, întrucât bugetul alocat pentru tichetele de masă pe anul 2008 fost depășit, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar de intimată.
- Secțiile Unite, prin decizia nr.14/18.02.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a interpretat dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998, în sensul că alocația individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă, nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Prin urmare, cererea petenților privind plata tichetelor de masă pe lunile iunie-iulie 2008 este neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere privind plata orelor lucrate suplimentar și a unor posturi prestate în zile de sărbători legale, sâmbete și duminici, s-a reținut că:
Petenții își desfășoară activitatea ca pompieri și datorită specificului activității de"foc continuu " aceasta necesită o prezență continuă la locul de muncă.Conform prevederilor art.133 alin. 4 din CCM " la locul de muncă cu foc continuu, programul de lucru poate fi de 24 ore cu acceptul scris al salariatului și acordarea timpului corespunzător de odihnă de 48 ore ".
Potrivit art.133 alin.3 din Codul muncii, în situația în care timpul lucrat nu poate fi compensat cu timp liber, salariații pot beneficia de un spor la salariu stabilit prin CCM sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Ori, programul de lucru în care își desfășoară activitatea petenții este de 24 h, urmat de 48h repaus, fapt ce reiese și din pontajele depuse la dosar.
De asemenea, nu se justifică nici cererea petenților privind plata sporului pentru orele de noapte, întrucât așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, acest spor a fost plătit de către unitate, neexistând sume neacordate.
În conformitate cu disp.art.274 -276 proc.civ. instanța a obligat intimata la cheltuieli de judecată către petenți, în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că prin soluția instanței de fond li s-au adus o gravă atingere drepturilor lor izvorâte din CCM și Legea nr. 307/2006.
Arată recurenții reclamanții că, deși, atât în actul normativ sus menționat cât și în dispozițiile CCM este prevăzută obligativitatea pârâtei la plata sporului de dispozitiv, instanța de fond, a respins acest capăt de cerere, nejustificat.
În mod greșit tribunalul a reținut că unitatea le-a plătit sporul de 25%, pentru orele lucrate în timpul nopții, deoarece în fapt nu au primit acest drept.
Acordarea tichetelor de masă a fost prevăzută în contractele individuale de muncă, iar prevederile deciziei ICCJ cu privire la faptul că acestea ar reprezenta o vocație nu-și găsește aplicabilitatea deoarece s-a convenit de comun acord cu angajatorul, prin contractele individuale de muncă acordarea acestora.
Că, în mod greșit a fost respins capătul de cerere cu privire la acordarea orelor suplimentare, deoarece nu beneficiază de timp liber corespunzător, pentru orele lucrate suplimentar.
Pârâta este obligată la plata sporului de 10% din profitul unității în temeiul dispozițiilor CCM, astfel încât, instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Drepturile salariale ale reclamanților au fost negociate prin contractul colectiv de muncă la nivel SC Serv SA și prin contractele individuale de muncă, stabilindu-se clauzele privind salarizarea precum și sporurile permanente de care beneficiază personalul încadrat la această unitate.
Potrivit prevederilor anexei nr. 15 din CCM salariații pârâtei sunt îndreptățiți la sporul pentru vechime în muncă, sporul sistematic și sporul pentru funcții suplimentare.
Sporul de dispozitiv solicitat de reclamanți nu este prevăzut în CCM și contractele individuale de muncă.
Acest drept se acordă conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 exclusiv personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului d e Justiție.
Față de prevederile actului normativ sus menționat beneficiază de sporul de dispozitiv, personalul care desfășoară activitate într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile sau unitățile prevăzute în acest act normativ.
Prin soluția pronunțată, instanța de fond a apreciat, în mod corect că, reclamanții, în fapt, nu desfășoară ore suplimentare în zilele de sărbători legale, sâmbăta și duminica, deoarece datorită specificului muncii acestora, ca pompieri, în program de 24 ore, cu 48 ore timp liber, activitatea desfășurată în aceste zile, este compensată cu timp liber corespunzător.
Potrivit art. 132 alin. 2 din Codul muncii în cazul în care repausul în zilele de sâmbăta și duminica ar prejudicia desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
Așa fiind criticile cu privire la respingerea acestui capăt de cerere formulate în recurs de către reclamanți este neîntemeiat.
Cota de 10% din profitul unității a fost prevăzută prin Protocolul nr. 6850/12.08.2008, încheiat între administrația SC Serv SA și sindicatele reprezentative, și aprobată prin Hotărârea nr. 2/2008 a Adunării Generale a Acționarilor, sub forma unei prime, care a fost acordată în luna august 2008, conform probelor administrate în cauză, și nu prin CCM sau contractele individuale de muncă, așa cum susțin recurenții reclamanți.
Raportul de expertiză, efectuată în cauză, a identificat că reclamanții au efectuat ore suplimentare ca diferență între orele pontate ( incluzând orele de intervenție și orele aferente zilelor de concediu și cele efectuate în zilele lucrătoare), pe care le-a evidențiat în anexa nr. 1 la raport.
Intimata pârâtă nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale ce revin reclamanților pentru aceste ore suplimentare efectuate, astfel încât, în mod greșit instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Conform contractului colectiv de muncă, aplicabil la nivelul SC Serv SA se acordă pentru fiecare salariat un număr de tichete de masă, corespunzător numărului de zile lucrate din luna pentru care se face distribuirea, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 142/1998
Acordarea tichetelor de masă a fost convenită de angajator și salariați și prin contractele individuale de muncă.
Prin raportul de expertiză s-a constat că pârâta nu a acordat tichetele de masă, pentru lunile iunie și iulie 2008 către reclamanți, așa încât soluția instanței de fond și sub acest aspect este greșită.
Susținerea intimatei pârâte în sensul că acordarea tichetelor de masă nu poate fi făcută deoarece au fost epuizate fondurile destinate în acest scop, nu este întemeiată, acordarea acestora decurgând din prevederile contractelor, colectiv și individual de muncă, convenția încheiată între părți, fiind obligatorie, conform dispozițiilor Legii nr. 130/1996 republicată.
În considerarea celor prezentate, Curtea constată că sentința pronunțată la instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în soluționarea capetelor de cerere privind acordarea sporului pentru orele suplimentare și acordarea tichetelor de masă pentru lunile iunie și iulie 2008, astfel că în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă va fi admis recursul, iar în temeiul art. 312 din aceluiași act normativ va modifica sentința, în parte.
Pârâta va fi obligată la plata sumelor stabilite prin raportul de expertiză pentru orele suplimentare lucrate de reclamanți, evidențiate în anexa 1 raportului de expertiză și contravaloarea tichetelor de masă, neacordate pentru lunile iunie și iulie 2008.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, D împotriva sentinței civile nr. 2926 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât SC SERV SA.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtă la plata către reclamanți a sumelor nete, din următoarele sume brute:- Gh. -450 lei -540 lei, -414 lei, - -566 lei, -431 lei, -530 lei, -612 lei, -431 lei, -431 lei, -587lei, sume reprezentând contravaloarea tichete de masă pe perioada iunie -iulie 2008 și spor ore suplimentare, conform raportului de expertiză întocmit de expert contabil.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud. /09.03.2010.
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
