Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2077/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(253/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2077/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, în numele membrilor de sindicat, G, Cioila, G, G, ta, R, G, escu, ta, escu, cu, G, ta, ta, ia, C, C, C, G, scu G, LăcrăN., a, Pertea ta, ides, che, R, Oală, G, ta, a, ta, a, Creța, ia, a, escu, ta, ta, scu, a, che Extera, împotriva sentinței civile nr.6051 din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 43255/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Poliție Municipiului B, Direcția Generală de Pașapoarte, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, prin reprezentant, cu delegație atașată la fila 65 dosar, intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 64 dosar, lipsind intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Poliție Municipiului B, Direcția Generală de Pașapoarte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații pârâți Direcția Generală de Pașapoarte, Direcția Generală de Poliție Municipiului B și Inspectoratul General al Poliției Române, au depus la dosar întâmpinări, prin serviciul registratură al acestei secții.
Consilierul juridic al intimatului pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată; depune la dosar practică judiciară.
Consilierul juridic al intimatului pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6051/01.10.2008 pronunțată în dosarul nr.43255/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiate excepția prescripției extinctive și excepția lipsei calității procesuale pasive; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, Direcția Generală de Pașapoarte.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță prioritar a soluționat excepțiile prescripției extinctive și a lipsei calității procesuale active.
Referitor la excepția prescripției, s-a realizat aplicabilitatea dispozițiilor art.283 lit.c Codul muncii, potrivit cărora cererile privind plata drepturilor salariale pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Întrucât au fost solicitate drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate începând cu data de 05.12.2004 iar cererea a fost introdusă la 04.12.2007, s-a statuat că termenul de prescripție de 3 ani a fost respectat. Cât privește prima de vacanță, dreptul la acțiune s-a născut după încetarea suspendării dispozițiilor prin care se acordă, ce a avut loc în anul 2006.
Față de excepția lipsei calității procesuale active, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul, care au solicitat drepturi salariale, litigiul îmbrăcând forma unui conflict de muncă. Potrivit art.282 Codul muncii, pot fi părți ale conflictului de muncă salariații și angajatorii, astfel că excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele: reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul, drepturile salariale cuvenite acestora fiind prevăzute în OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilirea salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
S-a apreciat că otrivit p. art.47 din Legea nr.138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute de art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege. Totodată, art. 49 prevede că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare.
Printre instituțiile enumerate în art.1 din Legea nr.138/1999 este menționat și Ministerul Internelor. Se observă că la data intrării în vigoare a Legii nr.138/1999, polițiștii erau cuprinși în categoria cadrelor militare, pentru ca ulterior, prin Legea nr.360/ 2002 să devină funcționari publici cu statut special, salarizați prin OG nr.38/2003.
Raportarea personalului contractual din cadrul Ministerului Internelor în ceea ce privește primele, sporurile și indemnizațiile se face, după modificările legislative intervenite, la drepturile de natură salarială prevăzute de OG nr.38/2003 pentru polițiști.
Însă art.47 din Legea nr.138/1999 condiționează acordarea primelor, sporurilor și indemnizațiilor către personalul contractual, de desfășurarea de către acesta din urmă de activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, în speță ale polițiștilor.
Ori, reclamanții nu au dovedit că desfășoară activități în condiții similare cu cele ale polițiștilor, aceștia din urmă având statut special, conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă, fiind învestiți cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu ( art.1 din Legea nr.360/2002). În lipsa unor probe, instanța de fond nu a putut concluziona că personalul contractual din cadrul MIRA, îndeplinind funcții precum secretar-dactilograf, muncitor necalificat, tehnician, referent, desfășoară activități similare cu cele ale polițistului, profesie a cărei exercitare implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.
OG nr.38/2003 reglementează prin art.37 alin.2 prima de concediu, de care personalul contractual poate beneficia, prin prisma art.47 din Legea nr.138/1999, condiționat de îndeplinirea unor atribuții de serviciu comparabile cu cele ale polițiștilor.
Cât privește sporul de fidelitate, tribunalul a reținut, față de argumentele deja prezentate, că art.6 din OG nr.38/2003 prevede că singurii beneficiari ai acestui spor sânt polițiștii, avându-se în vedere inclusiv perioada în care au desfășurat activitate ca militari, funcționari publici și personal contractual. Din formularea textului rezultă că polițistului i se calculează sporul de fidelitate ținându-se seama nu doar de perioada în care a avut această calitate, ci și de perioadele lucrate în funcțiile enumerate de art.6 din OG nr.38/2003. Vechimea dobândită ca personal contractual este avută în vedere la stabilirea sporului de fidelitate asimilându-se acest interval cu cel în care s-a desfășurat activitatea de polițist.
Față de considerentele expuse, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art.49 din Legea nr.138/1999. Ori, din interpretarea ad literam a dispozițiilor menționate rezultă că pentru a beneficia de sporurile și indemnizațiile cadrelor militare, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale, prevăzute la art.4 din lege, trebuie să desfășoare activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, iar nu activități similare cadrelor militare. Prin urmare, nu natura activității, ci condițiile în care acestea se desfășoară reprezintă criteriul avut în vedere de legiuitor.
Din dispozițiile legale invocate nu poate fi reținută o diferențiere între personalul contractual civil și cel de funcționar public cu statut special (foști polițiști) deveniți astfel de funcționari conform Legii nr.360/2002, întrucât ambele categorii desfășoară activități în condiții similare.
Similitudinea dintre aceste categorii de personal rezultă și din aceea că, în raport de dispozițiile Legii nr.138/1999, OG nr.19/2006 și HG nr.S/762/2004, aceștia beneficiază în mod legal de indemnizația de dispozitiv de luptă, sporul cuvenit pentru condiții de pericol deosebit, sporul de confidențialitate și norma de hrană.
Nu trebuie neglijat că potrivit art.287 Codul muncii sarcină probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care trebuie să depună dovezile până la prima zi de înfățișare. În lumina acestor dispoziții dacă prima instanță considera că se impune suplimentarea probatoriului în cauză, în virtutea rolului activ trebuia să pună în vedere intimatelor (angajatori) să facă dovada condițiilor diferite în care își desfășoară activitatea - personal civil contractual potrivit art.129 Cod pr.civilă.
Totodată, se arată că atribuțiile de serviciu sunt stabilite prin fișa postului, fiind complementare activității desfășurate de polițiști și desfășurate în aceleași condiții.
De asemenea, prin contractul individual de muncă, salariatul civil are obligația de fidelitate față de angajator în exercitarea atribuțiilor de serviciu, sens în care nu se poate exclude dreptul la sporul de fidelitate care se acordă polițiștilor. Drept urmare, în mod greșit tribunalul a reținut că polițiștii sunt singurii beneficiari ai sporului de fidelitate și primei de concediu.
Practic, a nu aplica prevederile OG nr.38/2003 - art.6 și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în condiții similare cu polițiștii ar echivala cu golirea de conținut a acestor dispoziții.
Totodată, se arată că potrivit art.6 din OG nr.38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de polițiști, funcționar public, personal contractual, se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.
Potrivit principiului general de drept conform căruia unde legea nu distinge, legea trebuie aplicată fără a face distincție între cele două categorii de personal din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce sev or înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința civilă atacată cu interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile în cauză. Astfel, membrii reprezentați de recurentul-reclamant fac parte din categoria personalului civil contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, categorie socio-profesională salarizată conform dispozițiilor OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin art.49 din Legea nr138/1999 cu modificările și completările ulterioare, într-adevăr se prevede că personalul civil contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora. Numai că, din interpretarea gramaticală a textului sus menționat, reiese cu evidență, cum corect a reținut și tribunalul, că se are în vedere desfășurarea de activități similare și nu în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Acordarea acestor sporuri este determinată de natura activităților desfășurate de polițiști, a obligațiilor, riscurilor la care sunt expuși, fiind investiți cu exercițiul autorității publice.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului în sensul că salariații civil au beneficiat de aceste sporuri ca și polițiștii până la intrarea în vigoare a OG nr.38/2003, când au devenit funcționari publici civili cu statut special, pe considerentul inexistenței unei identități între natura activităților prestate de cele două categorii socio-profesionale.
Nu se poate susține că prima instanță nu ar fi dat dovadă de rol activ în soluționarea pricinii și că nu ar fi respectat în acest sens dispozițiile art.129 Cod pr.civilă, în sensul de a ordona orice probe le consideră necesare pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului. Este adevărat că potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei în litiile de muncă revine angajatorului, însă cum acesta susține că reclamanții nu desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, aspect recunoscut de altfel implicit și prin recursul declarat, prin care se susține ipoteza activităților desfășurate în condiții similare pentru acordarea sporurilor în discuție și nu neapărat de activități similare cu cele ale cadrelor militare, evident că alte probe suplimentare nu se mai impuneau. De altfel, proba faptului negativ trebuia realizată printr-un fapt pozitiv, de către reprezentanții recurentului, probă nerealizată în cauză.
Cum, membrii sindicatului reclamant nu desfășoară activități similare cu cele ale polițiștilor, în calitatea lor de personal contractual al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, legal a statuat tribunalul că nu sunt îndreptățiți la plata sporului de fidelitate de 20% din salariul de bază și a primelor de concediu solicitate prin acțiuni pendinte.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul -reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul, în numele membrilor de sindicat, G, Cioila, G, G, ta, R, G, escu, ta, escu, cu, G, ta, ta, ia, C, C, C, G, scu G, LăcrăN., a, Pertea ta, ides, che, R, Oală, G, ta, a, ta, a, Creța, ia, a, escu, ta, ta, scu, a, che Extera, împotriva sentinței civile nr.6051 din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 43255/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații -pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Poliție Municipiului B, Direcția Generală de Pașapoarte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex.04.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
