Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2201/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 2201
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în municipiul B, str. -. -, nr.79, -. A,.7,.41, sector 2 împotriva sentinței civile nr.1246 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții reclamanți, -, reprezentați de avocat din Baroul București și intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat - din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat - depune la dosar concluzii scrise, după care, având cuvântul pentru intimata pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
La rândul său, reprezentantul recurenților reclamanți arată de asemenea, că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților, față de actele și lucrările dosarelor apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului, apărătorul recurenților reclamanți arată că instanța nu avut în vedere la pronunțarea sentinței că potrivit disp. art. 176 alin. 6 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze se statuează că fiecare dintre adaosurile prevăzute la acest articol se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază printr-un act adițional. Cum acest act adițional nu fost depus de către pârâtă, rezultă fără putință de tăgadă că aceste drepturi salariale trebuie acordate reclamanților. Mai mult decât atât stabilește și suma ce va fi acordată "un salariu minim pe ramură". Salariu minim și mediu pe unitate se stabilește la începutul fiecărui an.
Art. 170 alin. 1 din CCM la nivel de ramură este un articol clar și este reluat în fiecare an cu următorul enunț: alin 1 - cu ocazia unor evenimente anuale Paști, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă iarnă), salariații vor beneficia de câte suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă.
2 - fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură stabilit conform prevederilor prezentului contract"
Cu privire la drepturile solicitate prevăzute de art. 50 și Planul Social art. 4, recurenții au arătat că această măsură este nelegală și netemeinică întrucât termenul de completa înseamnă ceea ce se adaugă la ceva, spre a- întregi, în nici un caz să înlocuiască. Articolul 50 prevede în mod expres că "se completează cu Planul Social".
Având în vedere aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se putea completa probatoriul în cauză prin efectuarea unei expertize contabile.
Avocat - având cuvântul pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere considerentele din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, la acest termen de judecată.
Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, -, și au chemat in judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata parata la plata drepturilor neacordate conform art.170, 176 si 178 din, a sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005-2008 cu titlu de aprovizionare toamna-iarna in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru fiecare an in parte, c/valoare a 2500-4000. gaze naturale, sume reactualizate in raport cu rata inflației de la data scadentei pana la plata efectiva, precum si la plata indemnizației minime de concediere pentru fiecare reclamant in funcție de vechimea lucrata in societate conform art.50 din completat cu prevederile Planului Social însușit de parți; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând in suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna si c/valoare cota gaze si indemnizație de concediere conform art.50 din CCM, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioada sus-menționată.
La data de 05.06.2009 parata a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 in salariul de baza, iar reclamanților li s-au achitat drepturile solicitate cu ocazia concedierii, ținându-se seama de vechimea fiecăreia în cadrul societății si de condițiile prevăzute de CCM si Planul Social.
Prin sentința civilă nr.1246/9.06.2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au fost salariații parâtei, insa in perioada 2005-2008 nu au incasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamna-iarna, c/valoare cota gaze de 4000.
Disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa in cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza, precum si faptul ca au dreptul la un ajutor material reprezentând c/valoarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Prin același articol se mai prevede ca negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acorda aceste adaosuri, adaosuri care se acorda in condițiile in care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor in salariul de baza.
Din interpretarea acestui articol reiese ca adaosurile pentru aprovizionarea de toamna - iarna se acorda in baza CCM la nivel de ramura, insa condițiile si criteriile de acordare se stabilesc in CCM-urile încheiate la nivele inferioare, in urma negocierilor ce trebuie sa înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului in scopul stabilirii valorii concrete.
De asemenea art. 50 din CCM pe anii 2005- 2007 prevede ca in cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia, indemnizație minima de concediere după cum urmează: de la 0 la 3 ani - 1,5 salarii medii nete; de la 3 la 10 ani trei salarii medii nete; peste 10 ani cinci salarii medii nete, menționându-se la alin.4 al aceluiași articol ca prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
La punctul 4 din Planul social se prevede ca angajații vor primi in funcție de vechimea în, următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere si anume: 0,5 - 5 ani - opt salarii medii brute pe; 5-15 ani - douăsprezece salarii medii brute pe si peste 15 ani cincisprezece salarii brute pe.
Așadar, din probele administrate în cauză rezulta ca reclamanții au fost salariații paratei, contractele de munca încetându-le in baza art. 65 si 66 din CCM, ocazie cu care acestea au primit diverse sume de bani cu titlu de indemnizație de concediere in funcție de vechimea avuta în, in conformitate cu dispozițiile art.50 din CCM completat cu art.4 din Planul Social.
Ca atare, atât timp cat reclamanții au primit indemnizațiile de concediere prevăzute de art. 50 din CCM completat cu art.4 din Planul social înseamnă ca pretenția lor de fi obligata parata la plata unei alte indemnizații de concediere este neîntemeiată.
Susținerea reclamanților in sensul ca indemnizația minimă de concediere prevăzuta de art.50 din CCM este distincta de plățile compensatorii prevăzute de art.4 din Planul social nu poate fi avuta in vedere întrucât prin planul social s-a avut in vedere crearea unor condiții mai avantajoase pentru salariați decât cele prevăzute de art.50 din CCM si nicidecum cumularea acestor drepturi salariale.
Dacă prin Planul social s-ar fi urmărit sa se plătească cumulat indemnizațiile de concediere, ar fi însemnat ca in planul social să se prevadă în mod expres ca pe lângă indemnizația de concediere prevăzute de art. 5o din CCM, fiecare salariat urmează să mai primească și indemnizația de concediere prevăzută de art.4 din Planul social.
Ori, art.4 din Planul social prevede plata unor indemnizații de concediere mai mari decât cele prevăzute in art.50 CCM si nicidecum cumularea lor deoarece, in caz contrar ar însemna sa se achite pentru concedierile ce nu țin de persoana salariatului, aceleași drepturi salariale, respectiv pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere de doua ori, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, întrucât motivele concedierilor nu țineau de persoana salariaților, in urma negocierilor s-a . Planul Social prin care s- decis ca salariații să beneficieze de sume de bani mai mari cu titlu de indemnizații de concediere decât cele prevazute de art.50 CCM, respectiv în funcție de vechimea fiecăruia, sa beneficieze de un număr mai mare de salarii medii brute pe decât cele prevăzute prin art.50 CCM negociindu-se astfel condiții mai avantajoase pentru salariați și nicidecum să se cumuleze indemnizațiile de concediere.
In ceea ce privește cererea referitoare la c/valoarea aprovizionării de toamna-iarnă si c/valoarea cotei de gaze naturale, cat timp din probele administrate, nu rezulta daca s-au încheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare in care sa se prevadă condițiile și criteriile de acordare, daca s-a solicitat sau nu valoarea concreta ce se acorda pe baza de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri, este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenții - reclamanți susțin, în esență, că pârâta nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cele două pachete financiare cu caracter compensatoriu prevăzute de art.50 alin.1 CCM și pct. 4 din Planul Social nu se cumulează.
Se susține, în esență, că se încalcă principiul aplicării unitare a legii, că s-au avut în vedere acte ce nu au fost puse în discuția părților.
Se mai arată că prevederile art.50 din CCM au fost completate de prevederile planului social, astfel că cele două indemnizații trebuie cumulate și nu se înlocuiesc unele pe celelalte.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursului, curtea va constata că acesta este nefondat.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Intimata - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, Curtea constată că aceste critici din recurs sunt nefondate deoarece în cauză pârâta a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent.
Referitor la cele două pachete financiare cu caracter compensatoriu prevăzute de art.50 alin.1 CCM și pct. 4 din Planul Social, curtea va constata că potrivit disp. art. 50 CCM (2005 - 2006) în cazul concedierilor din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere stabilită pe tranșe de vechime, după cum urmează: - de la 6 luni la 3 ani - un salariu mediu net; - de la 3 ani la 10 ani - 2 salarii medii nete; - de la 10 ani la 15 ani - 3 salarii medii nete și peste 15 ani - 4 salarii medii nete.
La alin.2 al aceluiași articol s-a stabilit că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, respectiv cea prevăzută la alineatul 1, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu, iar la alin.4 se dispune că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Prin Proiectul de concediere colectivă care include Planul Social au fost stabilite plăți compensatorii mult mai substanțiale decât cele reglementate de art.50 din CCM, respectiv între 8 și 15 salarii medii brute ce urmează a fi acordate pe același criteriu al vechimii în muncă.
În susținerile lor recurenții au avut în vedere numai dispozițiile alin.1 și 4 ale art. 50 din CCM, cu alte cuvinte faptul că plățile compensatorii prevăzute de art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți respectiv, plățile compensatorii prevăzute de acesta.
Această interpretare nu numai că nu corespunde voinței părților, dar ea nu respectă nici conținutul art. 50 din CCM pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, deoarece în realitate art.50 din CCM și Planul Social reglementează situații diferite, și anume: în primul caz sunt stabilite plățile compensatorii cu ocazia concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în timp ce în cel de-al doilea caz sunt stabilite plățile compensatorii aplicabile exclusiv în cazul concedierilor colective.
Că este așa, rezultă din conținutul alin.2 al art.50 CCM, potrivit căruia în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă.
Altfel spus, plățile compensatorii prevăzute de art. 50 alin.1 CCM nu interesează cazul concedierilor colective decât sub aspectul formulei de calcul și de aceea alin.4 al art. 50 stabilește că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți, pentru că numai în acest Plan Social se materializează întinderea plăților compensatorii pentru situația concedierilor colective.
Cum reclamanții-recurenți au fost concediați colectiv și au încasat plățile compensatorii prevăzute de Planul Social, aceștia nu erau îndreptățiți să cumuleze aceste pachete financiare cu plățile compensatorii care se acordă în cazul concedierilor individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Având în vedere și faptul că ambele pachete financiare se determină în raport cu același criteriu, și anume, cel al vechimii în muncă, în mod corect a reținut tribunalul că un cumul al acestora nu putea fi făcut decât în cazul în care în mod expres s-ar fi prevăzut acest lucru în Planul Social.
Față de aceste considerente în temeiul art.304, 3041și 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul B, str. -. -, nr.79, -. A,.7,.41, sector 2 împotriva sentinței civile nr.1246 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare nr. 3120
4ex/ 4.12.2009
dosar fond - al Trib.
R -
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
